319 matches
-
suficienți bani pentru ași pune un dinte de aur. În fine, poate că îl are pentru că avea nevoie de el. Întotdeauna mă gândesc cam la aceste lucruri când stau de vorbă cu dânsul și când dânsul răsfrângând buzele lasă săi sticlească în colțul gurii bucățica de metal galben. Dar iată că scriind toate acestea îmi amintesc că în liceu cumpăram vara înghețată și iarna halviță exact de la un asemenea băiat, cu care în orele când plecam din clasă și stăteam zgribuliți
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din text: Este un băiat mic cu o față perfect indiferentă căreia nui pot atribui în mod exact nicio vârstă. [...] Poate că băiatul de la înghețată e tânăr de tot și șia pus în gură, în față, dintele de aur carei sticlește tocmai pentru a da obrazului un element de maturitate în plus, poate că dintele de aur și la pus ca o insignă de proprietate, așa cum unii poartă anumite insigne la butonieră care indică anumite lucruri, iar la dânsul, dintele, că
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
adică) pleacă la "vânătoare de capre / vânătoarea foametei în munții Carpați". Faptul, în sine, nu are nimic neobișnuit; repercutat însă în conștiința copilului "bălai", actul ia proporții, inițiind în sensul durităților vieții. Inocența funciară, specifică primei copilării, se destramă brusc: Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, Știam că va muri și c-o s-o doară (...) Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireș. Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară Bătaia puștii tatii să dea greș! Dar văile vuiră
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ora a doua: Autoportretele Ora a treia: textele literare Incertitudine Tudor Arghezi Îmi atârnă la fereastră Iarba cerului, albastră, Din care, pe mii de fire, Curg luceferii-n neștire. Sufletul, ca un burete, Prinde lacrimile-ncete Ale stelelor pe rând Sticlind alb și tremurând. Seama tristeților mele Se-ncurcă noaptea cu ele, Genele lui Dumnezeu Cad în călimarul meu. Deschid cartea: cartea geme. Caut vremea: nu e vreme. Aș cânta: nu cânt și sunt Parc-aș fi și nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
să ghicești vârsta acestor oameni, zeci de ani de zile obrazul lor are o vârstă fixă de maturitate indefinisabilă. Poate că băiatul de la înghețată e tânăr de tot și șia pus în gură, în față, din tele de aur carei sticlește tocmai pentru a da obrazului un element de maturitate în plus, poate că dintele de aur și la pus ca o insignă de proprietate, așa cum unii poartă anumite insigne la butonieră care indică anumite lucruri, iar la dânsul, dintele, că
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
suficienți bani pentru ași pune un dinte de aur. În fine, poate că îl are pentru că avea nevoie de el. Întotdeauna mă gândesc cam la aceste lucruri când stau de vorbă cu dânsul și când dânsul răsfrângând buzele lasă săi sticlească în colțul gurii bucățica de metal galben. Dar iată că scriind toate acestea îmi amintesc că în liceu cumpăram vara înghețată și iarna halviță exact de la un asemenea băiat, cu care în orele când plecam din clasă și stăteam zgribuliți
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din text: Este un băiat mic cu o față perfect indiferentă căreia nui pot atribui în mod exact nicio vârstă. [...] Poate că băiatul de la înghețată e tânăr de tot și șia pus în gură, în față, dintele de aur carei sticlește tocmai pentru a da obrazului un element de maturitate în plus, poate că dintele de aur și la pus ca o insignă de proprietate, așa cum unii poartă anumite insigne la butonieră care indică anumite lucruri, iar la dânsul, dintele, că
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
atribut: razele slabe străbăteau ...” El poate preceda însă verbul, dacă între substantivul la care se referă și verb apare o altă parte de propoziție, care să neutralizeze legătura directă cu substantivul: Solzi de pește ... în lumina piezișă a soarelui verzi sticleau. Adjectivul predicat circumstanțial poate sta lângă substantivul la care se referă, dar numai înaintea lui și numai când elemente formale indică clar negruparea cu el în unitatea substantiv + atribut. Astfel, din motive stilistice sau cerută de necesitatea versificației, e posibilă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Țăranu, Mihai Ilisan și alții. Zâne n-au văzut ei În Poiana lui Filip, dar când să coboare spre Pârâul lui Brici, aud urlete de lupi. Nu după mult timp, apăru și haita. Erau mai mulți de șapte. Ochii lor sticleau trimițând fiori odată cu revărsatul zorilor. Fiecare bărbat a coborât din sanceu și au venit În fața boilor În timp ce haita flămândă se apropia. Atunci Toader din Deal, fratele lui badea Mitru, a tras un foc de armă. Din spatele convoiului s-au mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
în fața ochilor decât pâinea aceea mare și fierbinte. La coadă nu stăteam pentru că nu erau cozi, doar câte un om, doi. Apoi, până acasă, imaginându-mi că această pâine era o cobză, o ciupeam și iar o ciupeam, cu ochii sticlind. Ajungeam acasă cu ea ciuntită de-a binelea. Mama mi-o lua din mână, se uita dojenitor la mine, dar niciodată numi spunea ceva, se întorcea oftând, cu pâinea în brațe și-o încuia într-un fel de lădiță cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că Ursu este un bogătaș așa de mare, mai mare decât împăratul broaștelor sau a zânelor din poveștile noastre pe care începusem să le descifrăm. Dar nu despre Ursu am dorit ca să scriu. Prietenul meu, când mă vedea cu ochii sticlind la câte vreun cumpărător mai simandicos, se uita lung jos, într-o parte și-mi spunea; - Hai la mine, mama a făcut ceva bun! Una din mâncărurile preferate pe atunci erau cele făcute din fasole, pentru faptul că erau sățioase
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din prinosul nostru, a trebuit să coborâm din tren. Doar caporalul nostrum ne-a spus mie și lui Rică: - Jandarmul vă invită să luați loc în caleașcă, dar repede, până nu se înfurie! Am văzut totuși că în ochi îi sticlește același licăr de omenie și că nu ne disprețuiește și am tulit-o spre ieșire încât nici nu știu cum am ajuns într-unul din camioanele cazone ce ne aștepta. Până la Băneasa nu știu cât am făcut căci era noaptea. Am intrat pe poarta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fierbere. Am gustat, avea nevoie de sare. Am pus. Apoi am adăugat pătrunjelul, mărarul și la urmă, leușteanul și cimbrul. Și am gustat, era dumnezeiască! Tarzan stătea în picioare lângă mine, cu castronul în brațe. Avea privirea fixă, ochii îi sticleau a foamete mare, ca aceea a unui subnutrit somalez; când m-am uitat la fața lui, să nu-l recunosc! L-am trimis repede să tragă un gât din „molecula”. S-a executat și n-a uitat să-mi doneze
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
după care întâlniri pe ascuns între preot și câte o măicuță. Preotul duhovnic Machedon puse ochii pe Agata de cum veni. -Cum te cheamă fica mea-? -Agata Moisescu, părinte. -De azi te vei numi sora Anastasia. -Bani ai, întrebă Machedon duhovnicul sticlindu-i ochii. -Am părinte răspunse Agata, acum sora Anastasia. -Câți? -Douăzeci și cinci de mii de dolari. -Îi dai încoace, să ți-i strâng. -Dar părinte. . . încercă să se opună Anastasia. -Nici-un dar, îi dai și gata hotărî Machedon. Sora
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a făcut un prieten de-al meu din sat care fusese exclus din partid și vroia să fie reprimit; zicea: "... tovarăși, nu cred eu că sunt Arpad și Omega..." Paul Georgescu se uită la mine cu o ironie care îi sticlea ascuțit în priviri. Să fie adevărat? Nu mă credeam că sunt Arpad și Omega? Atunci ce mă credeam? parcă mă întreba. - O să văd eu, am spus cu nepăsare, dar cu o încredere secretă pe care n-o dezvăluiam, ca atunci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Sau, bolîndule! Ei și?! Mare lucru să te calce o vacă, fie ea și neagră... Cât despre "bolînd" putea să-mi spună mult și bine, dădeam din umeri. Iar când eu, furios, îi spuneam: f... în... pe mă-ta!, îi sticleau ochii de veselie, nu înțelegea nimic, adică să-l eu pe el, pricepea și îl amuza, dar a doua parte a înjurăturii, mă-sa adică, ce rol mai avea? După un timp deveni curios de lecturile mele și îi povestii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
face? - Ea a rămas. - S-a măritat, atunci, cu băiatu-ăla? - Da, s-a măritat, au rămas în casa noastră. - Și voi de ce ați plecat? Codrin își puse coatele pe masă și mă privi țintă câteva clipe lungi. Privirea îi sticlea, ai fi zis că își frâna cu greu o veselie, bucuria aceea a lui de a trăi care în fața mea îl stăpânea ca mai înainte. Și astfel, în această stare de spirit, îmi spuse că înainte de primul război bunicul lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
luîndu-ne martori: am zis că trebuie înjurată? Asta e cam într-o ureche, îți interpretează cuvintele cum i se năzare lui! Citește-o întîi și pe urmă faci nota. Îți place, nu-ți place, te privește. Dar și grasului îi sticleau ochii sub lentilele groase ale ochelarilor, între timp Untaru o și citise, răsfoia ultimele pagini. De-atunci am aflat că ești pierdut dacă forțezi mâna recenzentului; poetul statistician făcuse această imprudență, transmițîndu-le prin bondocul gras care o tipărise că trebuie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ne dăm seama curând, în acele clipe, o hotărâre irevocabilă, cu grave consecințe: - O să vă arăt eu ce înseamnă poezie și să vă învăț minte să mă mai luați peste picior... Și n-a mai adăugat nimic, tăcea, privirea îi sticlea sub ochelari, surâdea mereu și asemeni tuturor oamenilor grași expresia chipului său era aceeași, de băiat bun abia ieșit din adolescență, tăcut și jovial. Cuvintele lui au trecut neobservate, la vârsta aceea și lăudăroșenia făcea parte din psihologia debutantului, deși
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înspăimîntați, înecați în propriile noastre șoapte, ca și când fiorul morții adus din somn ne-ar fi aruncat unul spre altul, ea mai speriată decât mine, eu atins de aripa neagră a necunoscutului, căutîndu-mi salvarea în ochii ei mari și frumoși, care sticleau în întuneric ca o fântână adâncă... Aici mă oprii. Se așternu o tăcere. Miron se ridică în capul oaselor: - Formidabilă imagine proiectată a unei dorinți de fericire, zise el. - Care dorință, Miroane? Totul e adevărat... - Dacă e adevărat, măgarule, atunci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
O lumină albă, galbenă, roșie, albastră, jucăușă îi învălui pe cei doi bătrâni. Se priveau năuciți. Zâmbeau. Bătrâna îi sărută mâna celui de lângă ea, iar el lăsă să se așeze din nou pâcla. În întunericul ce îi cuprinse se vedeau sticlind picături mici de lacrimi sparte. Erau ale Bătrânei, care atingea timid mâna celui de lângă ea. Erau ei, împreună, pe întuneric, pe lumină, lăsând să treacă ziua a patra. Bătrâna mergea pe apă și aștepta să treacă lumina. În urma ei era
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îi oferi calul său, dar totodată îi zise prietenește: ― Ești slăbit rău, Bologa, ia seama! Mai lasă vitejiile și cruță-te, altfel mâine-poimâine iar vii la mine, ca client! Chiar acum sunt sigur că ai puțină febră, fiindcă prea îți sticlesc ochii. Ar fi putut să-ți dea un concediu până să te întremezi mai bine... In sfârșit, bagă de seamă și las-o mai domol! ― Mă simt ca un zmeu, doctore! răspunse Bologa cu o veselie nefirească. Doctorul mormăi ceva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care să mă-ntind cum se-ntinde Șarpele la soare... Tu ești trist de când ai venit pe lume, ai o tristețe Întipărită pe figură, ții minte ce moacă aveai când te-ai nenorocit? Gicu Știe unde bate Sandu, așa că Îi sticlesc ochii de bucurie Și intră imediat În horă. Oho, curgeau apele de pe el În Șiroaie recei, iar popa zicea că bărbatul Și femeia să fie Împreună Și la bine Și la rău. Mireasa, săraca, făcea fețe-fețe, credea că-i leșină
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Pe jos era doar un preș de zdrențe, bălțat. Pe mașina de gătit stătea un fier de călcat cu cărbuni. Iar pe pat stătea mama, cu aerul ei modest pe care l-a avut întotdeauna, dar tânără și cu părul sticlind în lumina fragedă din fereastră... După câteva luni m-am întors pe Silistra (care acum se numește Pîncota) ca să fac niște fotografii cu casa. Aveam un aparat Polaroid și vreo zece filme, dar toate pregătirile mele nu mi-au mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un fabulos dirijabil de hârtie, plutise peste păduri întunecate și râuri lucioase, cu țevile și conductele de canalizare și cablurile electrice flururîndu-i în jos, asemenea filamentelor unei meduze, și în cele din urmă se așezase în mijlocul parcului devastat, unde își sticlea acum ferestrele galbene ca flacăra de sodiu. Piațeta care trebuie să se fi aflat în fața clădirii o urmase și ea, dar se metamorfozase aici într-un heleșteu oval, cu o statuie de aramă înnegrită în mijloc și cu (aveam să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]