1,096 matches
-
e curios ca, într-un studiu cu o miză socio-politică și istorică atât de apăsată, tocmai raportarea la context să fie deficitară. Abia se amintește faptul că după volumul Întâlnirea din Pământuri (1948), Marin Preda a fost acuzat de naturalism: stigmat greu, în anii '50, care putea pecetlui soarta unui scriitor. Compromisurile prozastice despre care am vorbit vin după acest moment, ca un fel de soluție de avarie a carierei lui Preda. Doar apariția primului volum din Moromeții va face din
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
clocotul, murmurul, strigătul, frământul, plânsul sunt forme de difuziune tragică a suferinței. Sunt semnele unui echilibru interior pierdut - răsfrânt devastator asupra întregii lumi, a cărei credință este greu pusă la încercare. Universalizarea suferinței se realizează printr-o enormă rezonanță. Un stigmat al răului ce trebuie extirpat apasă nu doar o individualitate, nu doar o parte geografică a lumii, ci însăși Ființa. Suferința e ridicată la rang cosmic: "Cu lacrimi plâng genele zării", printr-o difuziune uranică: În geamăt se-nalță durerea
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
ironizat pentru ceea ce încearcă să facă. El ar trebui chiar susținut. Într-o țară săracă precum România, probabil că e nevoie de un partid social-democrat puternic. Numai că el nu poate fi alcătuit din indivizi pe fruntea cărora stă înscris stigmatul lăcomiei și al necinstei. Din acest pucnt de vedere, prezența tinerilor pe care mizează acum Mircea Geoană este ea însăși problematică. Tare mi-e teamă că e vorba de inși și inse de același profil moral și politic cu al
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
Gheorghe Grigurcu Evident pentru (mai) toată lumea, colaborarea scriitorilor cu regimul comunist a pus un stigmat deopotrivă asupra personalității lor umane ca și a celei creatoare. Cei mai lucizi i s-au împotrivit în grade diverse, cu mai multă ori mai puțină consecvență, conturînd - fenomenul cel mai frecvent invocat - așa-zisa rezistență prin cultură. Adică o
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
enormitate, strecurată involuntar în articolul sentimentaloid stârnit de atât de emoționanta ,revizitare" a anilor de prigoană ceaușistă. N-am să cred, nici în ruptul capului, că încerci să-mi aplici, în stilul celor pe care-i combați cu energie, un stigmat infamant. Sper, însă, că vei fi de acord că starea jalnică a acestor domenii se explică tocmai prin situația invocată și de mine, inclusiv în articolul incriminat - o situație general valabilă în mediile universitare românești, unde, spre pildă, profesorii de
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
fericită. dar estului nu i se cere iertare./ cum să ceri iertare unui număr prim? estul este un punct cardinal de unde/ răsare, senzuală, moartea. cine i-ar cere iertare morții?" Și nu doar atît, ci și o riscantă enumerare a stigmatelor care, deliberat, iese din cadrele ,poesiei": ,adevăruri istorice care nu pot fi tratate cu armele poesiei. transplant/ de retorică. error system 303. genocid. cameră de gazare. cuptor. cameră/ de tortură. cameră de anchetă. sală de ședințe de demascare. deportare./ lagăre
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
discursul și fabulația obișnuită cu secvența definitorie care activează memoria și face din privitorul însuși propriul lui povestitor. Eva, Alungarea, Cain și Abel, Moise, Tablele legii, Dansul Salomeei, Scara lui Iacov, Maica Domnului, Ioan Botezătorul, Iisus, Sărutul lui Iuda, Flagelarea, Stigmatele, Pieta etc., dincolo de faptul că resuscită o iconografie cu o autoritate copleșitoare în istoria picturii, constituie, simultan, punctul de pornire pentru două componente majore ale picturii lui Vladimir Zamfirescu. Pe de o parte, fără a cădea în narativ, pictorul își
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
de ghicit de ce au dispărut aceste elemente din prezentarea d-lui Ianoși. În viață fiind, el a putut opta pentru cea mai convenabilă variantă biografică. Acceptând în ditirambica prezentare existența acelor tâches honteuses, ar fi însemnat să-și aplice singur stigmatul aplicat lui Eliade & comp.: de colaboraționism cu un regim criminal. Dar nimic nu ne poate face să uităm că în perioada în care Ion Ianoși făcea instrucție în Comitetul Central al partidului s-a dezlănțuit una din cele mai cumplite
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
cea mai nobilă sorginte. E dreptul ucenicilor lui Ion Ianoși de a ridica pe înalte culmi ale excelenței mult prea insignifianta-i operă. E dreptul (și perversiunea) lor de a pune pe fruntea oricui vorbește despre un proces al comunismului stigmatul legionarismului. Dar e și dreptul meu de a-i disprețui pentru refuzul de a-și asuma moștenirea comunismului. Mediocri, plicticoși, resentimentari, turbați că au pierdut fotoliile de orchestră, ei încearcă astăzi, culpabilizând la kilogram, să revină acolo unde, ca fii
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
condamnarea regimului comunist ca nelegitim și criminal, în “Revista 22”, suplimentul “22 plus”, Anul XIII, Nr. 188, 21 martie 2006, p.3). Despre ilegitimitatea comunismului din România, Virgil Ierunca scria în oct. 1973 următoarele: “Dacă regimul de la București poartă un stigmat, este acela de a fi fost instaurat de armata sovietică de ocupație, fără legitimitate și fără vreun acord, oricât de minim, al poporului român. Toată lumea știe cum au fost falsificate alegerile de după război” (v. Virgil Ierunca, Dimpotrivă, București, 1994, p.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de numeroase bâlbâieli, capcane și amatorisme. O oarecare neliniște am constatat, totuși, în rândurile așa-numitei ,stângi intelectuale" - în fapt, un conglomerat de resentimentari, de veleitari invidioși ori de inși pe blazonul cărora nu atârnă doar clopoțeii democrației, ci și stigmatul rău mirositor al totalitarismului. Sigur că un astfel de institut ar fi avut o valoare crucială în 1990. Cunoașterea abuzurilor comuniste ne-ar fi scutit de prezența la cârma țării, în ultimii cincisprezece ani, a atâtor și atâtor indivizi care
Sertarele infernului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10858_a_12183]
-
Codului Fiscal pentru care el și alte nume mari au dat în judecată statul. ”Ani de zile, fiindcă unii dintre noi și-au permis să aibă poziții publice defavorabile regimului politic și lui Băsescu, am purtat, prin complicitatea unor unelte, stigmatul de evazioniști. Statul român ne-a hărțuit, prin intermediul ANAF, cum a știut el mai bine. Ne-a controlat și paracontrolat, ne-a imputat sume de bani pe care i le-am fi datorat retroactiv fără ca noi să le fi încasat
Victor Ciutacu: Cineva trebuie să plătească! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/30886_a_32211]
-
forță. Pe lângă puterea instituțională pe care a păstrat-o, (el îi numește pe șefii parchetelor, de exemplu) el mai are forța pe care o implică rostirea unei propoziții adevărate,” se arată în articol. Deutsche Welle susține că incompatibilitățile reprezintă un stigmat pentru raportul MCV, adăugând că Executivul de la București nu va beneficia de nicio concesie din partea Comisie Europene. ”Este cert că incompatibilitățile unor miniștri fac impresie proastă și că MCV va înregistra aceste lucruri la capitolul defectelor (...) Atunci când președintele Traian Băsescu
DW: Cum i se poate răpi puterea președintelui by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41254_a_42579]
-
Dincolo de evenimentele mici se ghicește rama totalitară. Adevărata presiune vine dinspre țara-sat. Un satlume, în care șvabii și istoriile lor sunt națiunea. În nuvela ce dă și titlul volumului descoperim un sat al damnaților, ce trăiesc în afara timpului, purtând, însă, stigmatele istoriei. Oamenii din Ținuturile joase sunt captivii unui trecut idealizat; ei se hrănesc din nostalgiile finalizate în euforii bahice, din rituri aride, ticuri paranoide și proiectează, anxioși, fărâme neconcludente de viitor. Herta Müller satirizează educația bunului-simț ce refuză suicidul, schițând
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
între singurătate și - cuvânt necunoscut celorlalți - însingurare. Tabloul degradă rilor din Ținuturile joase poate fi complet numai prin accesarea sensurilor cuprinse între aceste cuvinte cheie. Singura desfătare imaginată rămâne clipa privilegiată a depărtării „înainte ca oamenii să se înrăiască”. Un stigmat ultimativ ce redimensionează drama ratării. Cititorii vor fi martorii unei naratoare ce expune cu luciditate eșecurile unei ființe care se mulțumește cu puțin dar nu primește nimic. Fără a atinge frumusețea stilistică și subtilitățile poetice din volumele de mai târziu
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
la o vârstă crudă, prilej de fiecare dată ca viața să-i apară poetei din primul său poem (și el inclus pentru prima oară în volum); ea contrastează cu imaginea întunecată a copilului puritan, „născut să poarte al lui Adam stigmat” din „Cele patru vârste ale omului”. Inspirate de dragostea purtată lui Simon sunt mai multe poeme, cărora li se adaugă cele publicate în ediția din 1867, când apar și așa-zisele manuscrise Andover. Erosul cerebrat de Anne este conjugal, și
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
ne obligă să plonjăm, bine mobilați etic și identitar, într-o istoricitate. Doamna Lăcrămioara Stoenescu a înțeles bine că generațiile actuale au nevoie de o educație identitară și, de câțiva ani, alături de activitatea didactică, s-a ocupat de reconstituirea memoriei stigmatelor. Conceptul are de-a face exclusiv cu „rănile sufletești care rămân ca un stigmat moral veșnic”. În acest sens a publicat două cărți: Copii-dușmani ai poporului (2007) și De pe băncile școlii în închisorile comuniste (2010). Recent, a strâns laolaltă mărturiile
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
Stoenescu a înțeles bine că generațiile actuale au nevoie de o educație identitară și, de câțiva ani, alături de activitatea didactică, s-a ocupat de reconstituirea memoriei stigmatelor. Conceptul are de-a face exclusiv cu „rănile sufletești care rămân ca un stigmat moral veșnic”. În acest sens a publicat două cărți: Copii-dușmani ai poporului (2007) și De pe băncile școlii în închisorile comuniste (2010). Recent, a strâns laolaltă mărturiile a 22 de participanți la experiența nefastă a comunismului. Cei intervievați au, în mare
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
întruchipează întru totul modele umane pentru doamna Stoenescu. Nu sunt doar niște supraviețuitori. Din felul cum organizează întrebările, se vede bine că Lăcrămioara Stoenescu își cunoaște subiecții. Își face conștiincioasă dosarele existențiale, apoi provoacă dialogul pe panta poveștii. Astfel încât, Memoria stigmatelor este, pe mai multe paliere, o colecție de naraț iuni exemplare despre tinereți mutilate. Unii au puterea să găsească umor în scene grotești, alții parcurg un drum invers, în care dialogul nu are nicio șansă de prelungire. Dacă unii reușesc
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
pentru a trece peste experiențele limită. Mulți au publicat volume diaristice. În toate cărțile de gen, pacienții deveniți scriitori au fost aceia care privesc trecutul și ca o ficțiune vie, cathartică, nu doar ca pe o tumoare nevindecabilă. În Memoria stigmatelor există voci îndărătul cărora auzim povești tragice repetate în alte contexte, așa încât nici nu mai contează cine răspunde la întrebări, cine narează. Vocile sunt ale unei generații ce a trecut prin vămi identice ale stigmatelor. Lăcrămioara Stoenescu organizează tematic dialogurile
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
o tumoare nevindecabilă. În Memoria stigmatelor există voci îndărătul cărora auzim povești tragice repetate în alte contexte, așa încât nici nu mai contează cine răspunde la întrebări, cine narează. Vocile sunt ale unei generații ce a trecut prin vămi identice ale stigmatelor. Lăcrămioara Stoenescu organizează tematic dialogurile: rezistența în munți, chipuri ale detenției, deportarea, armata în detașamentul de muncă, exilații și experiențele stigmatelor etnice. De departe, narațiunile despre rezistența din munți sunt cele mai spectaculoase, prin doza de irealitate și mister dublate
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
contează cine răspunde la întrebări, cine narează. Vocile sunt ale unei generații ce a trecut prin vămi identice ale stigmatelor. Lăcrămioara Stoenescu organizează tematic dialogurile: rezistența în munți, chipuri ale detenției, deportarea, armata în detașamentul de muncă, exilații și experiențele stigmatelor etnice. De departe, narațiunile despre rezistența din munți sunt cele mai spectaculoase, prin doza de irealitate și mister dublate de anatomia spațiului carceral. „Ultimul mohican” al rezistenței bucovinene, Gavril Vatamaniuc, este și autorul Ultimului partizan, scris împreună cu E. Ianuș și
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
70 de pagini are cel mai întins interviu, cu Dinu Zamfirescu. Președintele „Memoriei Exilului Românesc” și al altor organizații de profil are, de asemenea, un destin numai bun de ecranizat - o notă a întregului volum. În fiecare interviu din Memoria stigmatelor coexistă destine spectaculoase, chiar dacă multe comune, ghicite din literatura de specialitate; ele rămân povești, pentru unii, cu cheie, despre cum s-au surpat lumile odinioară și despre cum au crescut altele, neatinse. Morale.
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
care textele lui Eliade referitoare la "simpatia sa față de legionari" "totalizează doar câteva pagini din cele câteva mii ale publicisticii". Aici sunt într-o privință de acord cu dl Handoca: trebuie să admitem că episodul legionar nu poate pune un stigmat pe întreaga viață a lui Eliade și pe imensa lui operă ca eseist, scriitor și mai ales ca istoric al religiilor. De aceea, nu sunt de acord cu afirmația dnei Zoe Petre, autoarea substanțialei prefețe la cartea lui Florin Țurcanu
O problemă deschisă by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/10603_a_11928]
-
Chiar dacă decedat, Visează departe de cel rău. E atât de simplu să te rogi Fără să fii neapărat în viață, Adică în moartea aceasta De pământ și care se crede aici și mereu. * Sunt însemnat de fierul înroșit ori de stigmate? Același început de azi Calcă spre aceeași amiază. Mă apropii de viață șchiopătând, Durerile s-au făcut alimente Și cu puterile aerului și ale pământului Mă potolesc. Poate am stat prea mândru pecetluit De eternitate pe cer Și când am
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]