573 matches
-
controverselor iscate în jurul lui Origen (aici, mai sus, pp. ???-???), Justinian a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. Erau stigmatizate aici și condamnate cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului; Fiul nu-l poate vedea pe Tată, nici Duhul Sfânt pe Fiu; Fiul și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
coabitantului are rețineri în a-i oferi susținere, lui și copiilor comuni, din moment ce „trăiește împreună cu cineva”; nici actualul partener de coabitare nu are aceleași responsabilități față de copiii ce nu sunt ai lui; în societățile premoderne mai cu seamă, coabitarea este stigmatizată cu deosebire dacă există copii; dar cele mai serioase costuri ale coabitării vizavi de căsătorie sunt legate de nerecunoașterea de către diferite instituții a drepturilor de cuplu oficial (asigurări medicale, împrumuturi de la bănci, moștenire, împărțirea bunurilor la despărțire etc.). De aceea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
-l ca exemplu pe C. Dobrogeanu-Gherea. În numele acestei noi orientări, va aprecia că filosofia din romanul Moartea cotidiană al lui Dinu Pillat „este una profund decepționistă, a zădărniciei luptei și a fatalității eșecului”. Tot astfel poezia lui Remus Luca este stigmatizată de Sașa Pană drept „poezie de atmosferă lunatecă”, „fără legătură cu viața de azi”. Dar critica cea mai aprinsă va fi îndreptată împotriva literaturii promovate de existențialismul francez (Camus, Sartre, Gabriel Marcel), contrapusă noii literaturi sovietice, deoarece - formulează sentențios Nicolae
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
iar a treia și a patra Bisericii în ansamblul ei, Salvian denunță idolatria creștinilor, care se manifestă mai ales sub forma lăcomiei de bani și a atașamentului față de bunurile pămîntești. El îi îndeamnă să lase lumea și bogățiile ei și stigmatizează lipsa de credință manifestată de clerici. Orice cuvînt al lui Dumnezeu trezește dușmănii, iar acum am ajuns într-un moment în care dușman al lui Dumnezeu a devenit creștinul, nefăcînd excepție clericii, pe care Cassian îi vedea ca pe niște
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
primăvara oferă prilejul pentru un îndemn la înnoirea sufletului (2, 9). Un subiect potrivit cu Paștile era polemica antiiudaică, fie pentru a califica drept ipocrit postul lor și pentru a recomanda o atitudine neîndurătoare față de ei (1, 21), fie pentru a stigmatiza vinovata lor lipsă de credință (4) sau incapacitatea de a înțelege sensul spiritual al preceptelor Legii (6), fie pentru a insista asupra faptului că ei i-au respins continuu pe trimișii lui Dumnezeu pînă la uciderea lui Cristos (10, 20
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Origen (cf. supra, pp. 000-000), Iustinian le-a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine, din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. în el erau stigmatizate și respinse cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul Sfînt Fiului; Fiul nu-l poate vedea pe Tatăl, nici Duhul Sfînt pe Fiul; Fiul și Duhul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mulți anticriști”, proveniți din sânul comunității. Aceștia se caracterizează, în primul rând, prin discursurile lor mincinoase, înscriindu‑se astfel pe linia falșilor profeți. Termenul „Anticrist” apare pentru prima dată, și acest lucru trebuie accentuat, pe fondul unor controverse cristologice. Schismaticii, stigmatizați ca atare de Ioan, nu recunoșteau: 1) caracterul mesianic al lui Isus; 2) întruparea; 3) calitatea lui Cristos de Fiu al Tatălui; 4) pe Tatăl. Locul de manifestare al anticriștilor (2,18) sau al Anticristului (4,3) este lumea, înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parte, o serie de mărturii defavorabile. Fragmentul din Jud. 18,11‑31, de pildă, îi prezintă pe danaiți ca pe un trib aplecat spre idolatrie - chiar dacă textul nu este explicit, rabinii îl vor interpreta în sensul acesta. Apoi, personajul este stigmatizat ca dușman înverșunat al blândului Iosif. Potrivit Testamentului lui Zabulon, acesta i‑ar fi sfătuit pe frații lui Iosif să omoare un țap, căci voia să atingă de sângele lui haina mezinului, pentru a‑l face pe Iacob să creadă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În tot cazul, el era deja creștin în vremea persecuției lui Dioclețian (303‑305), care însă nu l‑a afectat. În schimb, el a avut de suferit în calitate de retor și nu de creștin, de pe urma măsurilor represive luate de împăratul Galerius (stigmatizat în De mortibus persecutorum). În 315, Constantin îl cheamă în Gallia pentru a‑i încredința educația fiului său, Crispus. Moare în jurul anului 325. Din această schiță biografică se desprind două idei importante pentru cercetarea noastră. În primul rând, Lactanțiu este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional este creația epocii romantice. Personalitatea lui Îl Împinge la acte de imoralitate, la suicid sau la crimă. Toate cele trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
privire asupra istoriei principalelor descoperiri și invenții, vom vedea cum Încă de la Început ele au fost Întâmpinate cu ignoranță și ridiculizate, În timp ce autorii lor erau luați În derâdere, răstălmăciți și defăimați. Sydenham, a cărui memorie ar trebui respectată, a fost stigmatizat de câțiva dintre contemporanii săi, fiind numit șarlatan și criminal. Multe dintre personalitățile care acum sunt celebrate și care În secolul al XIV-lea se distingeau prin amplele lor cunoștințe În fizică au fost arse pe rug, fiind acuzate de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
complexuală. Al doilea aspect, mult mai important decât primul și care nu poate fi mascat, este situația internării pentru tratament și îngrijire sub supraveghere medicală într-un spital de psihiatrie. Dacă tratamentul jenează, spitalizarea confirmă suspiciunea bolii psihice. Mentalitatea socială stigmatizează cu o deosebită brutalitate și cinism cazurile persoanelor care au fost sau sunt internate în spitalele de boli mintale. Din acest motiv, internarea într-un spital de psihiatrie întâmpină de cele mai multe ori o rezistență puternică din partea bolnavilor și adesea chiar
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de către bolnav, cât și de către familia acestuia, renunțarea la internarea în spitalul de psihiatrie. Există în acest gest dorința de a se ocoli cu discreție o problemă penibilă din viața sau din biografia individului. Boala psihică, prin „imaginea sa socială”, stigmatizează individul, plasându-l în afara societății sau la marginea ei. Este o situație unică în medicină, similară poate numai cu „imaginea socială” a bolilor venerice (sifilisul, blenoragia), a SIDA sau a altor afecțiuni „jenante” (parazitozele, TBC-ul etc.). În orice caz
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nevrozelor sau psihozelor (A. Morel, V. Magnan); aceasta este teoria degenerescenței, care implică un teren favorabil dezvoltării bolilor psihice; în sensul acesta se disting două grupe de subiecți (E. Régis, Genil-Perrin): subiecții normali; degenerații - superiori, medii și inferiori. Termenul degenerat stigmatizează și retrogradează persoana umană, așa că s-a renunțat la utilizarea lui. E. Régis îl preferă pe originali sau disarmonici („ființă complexă, heterogenă, formată din elemente disproporționate, din calități și defecte contradictorii, dotată în unele privințe și lipsită în altele”). În
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
devalorizează natura ființei umane, iar boala mintală este asociată cu o stare dezonorantă, cu rușinea. Acestea fac ca în toate situațiile bolnavul mintal să-și piardă, sau cel puțin să-și modifice, statutul social. Nebunia este o stare infamată care stigmatizează omul. Societățile „tolerante” caută, cel puțin prin măsuri formale, să reabiliteze persoana umană bolnavă psihic. Nebunia este etichetată ca boală psihică, iar bolnavii psihic sunt tratați ca oricare altă categorie de suferinzi. Această formă de asistență urmărește, în primul rând
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
repetitive. „Flăcăul de pe tanc” este o cătană din popor, slobod la gură și voinic, în conflict cu un boier și cu fiica acestuia. Portretul bătrânului boier incestuos și cel al fiicei sale nimfomane nu sunt singurele „pete de culoare” ce stigmatizează „burghezo-moșierimea coruptă”. Partidul va lua pământurile de la „netrebnicii” latifundiari și îl va da săracilor cinstiți și harnici, pentru ca ei să aleagă lupta pe front, „antrenați” de bravii soldați ai Armatei Roșii; marșul tancurilor sovietice în munții Tatra Mică se dovedește
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
Elenei care a declanșat războiul troian? Era ușor să interpretezi sirenele ca tentații carnale pe care preaînțeleptul Ulise a știut să le evite. Dar adulterul nu putea fi explicat în termeni stoici. De aceea exegeții nu s-au sfiit să stigmatizeze viciul recurgând la artificii pedagogice subtile: interpretări menite să accentueze blamul. În cazul Elenei, de exemplu, au adăugat intenționat un „fapt” pe care „divinul Homer” nu-l menționase: au inventat o scenă în care „impudicul Paris” uită de luptă în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
orientare culturală, favorabilă apariției literaturii socialiste - articole despre Karl Marx și despre „umanismul sovietic și Stalin”, dar și despre sămănătorism și literatura țărănească; îl vede pe Mihai Eminescu ca exponent al ideologiei unei lumi ce își simte sfârșitul și îl stigmatizează ca reprezentant „tipic al feudei care agonizează”. Apariția în 1949 a unor broșuri dedicate lui C. Dobrogeanu-Gherea, Mihai Eminescu și I. L. Caragiale, ca și a volumelor Pasiunea lui Pavel Corceaghin și Critica criticii corespunde tipăririi în „Contemporanul” și în „Gazeta
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
semne de degenerescență, și țărănimea. Împovărat de o „ereditate păcătoasă”, tânărul Ștefan se zbuciumă, cu mințile tulburate. Intriga se complică prin introducerea unor revendicări ale țăranilor care, sătui de „strâmbătate”, vor pământ. În perorații moralizatoare, care îi sunt proprii, autorul stigmatizează și păgubitoarele, vinovatele convenții. Teatrul lui, vădind și oarecare preocupări de psihologie, este unul cu tendință, nu numai etică, dar și socială - și amândouă, de altminteri, se întrepătrund. O „dramă socială” ambiționează să fie Zburătorul, dar construcția e melodramatică, la
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
critici literari omologhează cele două curente, vorbind nediferențiat de „realiști și naturaliști” sau substituindu-i pe unii altora. V.S. Bielinski grupează realiștii ruși sub genericul „școala naturală”. La noi, C. Dobrogeanu-Gherea prezintă „realismul și naturalismul artistic” drept un singur curent, stigmatizând însă reliefarea sordidului de către Zola și adepții săi ca „realism scârbos”. Criticii români de seamă, de la Titu Maiorescu și C. Dobrogeanu-Gherea la Tudor Vianu, G. Călinescu și cei de după al doilea război mondial, sprijină în fond r., însă terminologic acest
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
postmoderniștii s-au izolat progresiv de ansamblul tradiției moderne, preferând exercițiului lor inițial de regândire critică a fundamentelor culturii occidentale - absolut salutar și de multă vreme necesar - baricadarea în interiorul unei fortărețe asediate, la porțile căreia veghează neadormit, demascându-i și stigmatizându-i pe cei ce nu gândesc absolut la fel ca ei. Pe plan discursiv, dinamica de care vorbesc se poate ușor evidenția: Foucault și Derrida au început prin a reciti critic tradiția (deja într-o manieră idiosincratică, dar asta era
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fără precedent. Sarcina sa e pe cât de urgentă, pe atât de dificilă: era certitudinilor absolute a trecut, gândirea ne e provocată în fiecare moment, nevoită să caute soluții și în culturi pe care Occidentul le-a neglijat, ignorat, tratat condescendent, stigmatizat până mai ieri, iar acum le întâmpină cu o deferență prea frumoasă pentru a fi adevărată. E nevoie, ne spune Mihai Spăriosu într-o carte recentă, de o „inteligență globală”, de o „ecologie interculturală a științei”, de examenul critic al
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fenomene rămase eterogene în pofida numeroaselor asemănări genetice, structurale, conjuncturale, punctuale. În fața unui asemenea „baraj”, cei mai mulți est-europeni au ales tăcerea prudentă, iar unii au preferat ralierea ipocrită sau resentimentară (utilizabilă atât pentru a atrage resurse externe, cât și pentru a-i stigmatiza pe competitorii interni) la pozițiile stângii procomuniste. Iată un motiv în plus pentru cei care gândesc critic de a saluta abordarea lui Mark Lilla, care sancționează erorile și vinovățiile tuturor, de stânga sau de dreapta. Hegemonia stângii în mediile intelectuale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intrinseci, și nu la cerințe de adecvare în raport cu un obiect situat în afară. Blaga susținea că o viziune metafizică va trebui judecată „după profunzimea și armonia interioară a vedeniilor ce ni se propun” și considera că „vremelnicia de care este stigmatizată orice concepție metafizică dobândește o fatalitate inerentă chiar și celor mai evidente reușite ale spiritului uman”34. În succesiunea sistemelor metafizice, în contrast cu ceea ce constituie cunoașterea universală, nu poate exista progres. Dacă cunoștințele propriu-zise pot deveni bunul comun al tuturor oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
probabil ca situațiile identificate de noi să fie dintre cele mai bune. Cazurile de eșec social, neintegrare au fost mai greu, dacă nu imposibil, de identificat și contactat. Iată câteva exemple care ilustrează cele două tipuri de situații : ● A fost stigmatizat de societate din cauza emblemei instituționalizării. A fost primit cu neîncredere în familia soției și din cauza etniei (rrom), însă în prezent este considerat un membru al familiei, prejudecățile fiind depășite. ● Devenind adolescent și adult, a resimțit negativ această perioadă, fiind marginalizată
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]