592 matches
-
actuală este comunitatea românească. Ea este simbolic/real sacrificată. A devenit o nefericită versiune postmodernă a pharmakos-ului analizat de antropologul Rene Girard. Din această perspectivă, nu are importanță realitatea că doar unii români sunt răi... La limită, toți românii sunt stigmatizați drept hoți, violatori și criminali. Dacă un italian violează o fată de 4 ani, nefericitul eveniment este consemnat de presa itliană la rubrica diverse. Violator, dar violatorul nostru! Dacă un român violează o fată de 14 ani, atunci toți potențialii
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de către securitate, provine și titlul cărții de față: persoanele cu care am vorbit nu numai că au fost excluse din societate prin detenția propriu-zisă, care le-a mutat și mutilat cursul vieții ci, după detenție, întreaga lor viață a fost stigmatizată, supravegheată și controlată în așa fel încât am putea identifica ușor această situație ca fiind un fel de exil. Numai că acest exil nu a fost unul în sens propriu, prin plecarea din țară9, ci a fost un exil în
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și ea. Am una care este aici asistentă medicală și bărbatul ei a fost în armată maior, pensionat și el. M-am ținut de căsnicie, n-am făcut găinării în stânga sau dreapta. C. I.: Dar după detenție n-ați fost stigmatizat? Nu erați arătat cu degetul că uite ăla a fost deținut? S. M.: Ba da, dar nu m-a interesat, mă întorceam cu spatele. Și, de fapt, nici nu prea știa cineva. C. I.: Deci, s-au întâmplat situații de acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
german contra URSS pe data de 22 iunie 1941, au mascat multă vreme aceste similitudini. Propaganda comunistă a utilizat victoria finală a comunismului asupra nazismului pentru a-l proclama pe primul drept campion al „taberei Binelui” și pentru a-i stigmatiza pe toți care nu i s-au raliat, ca aparținând „taberei Răului”. Această postură le-a permis comuniștilor să denunțe demersul comparativ și analiza în termeni de totalitarism, inițiată de câțiva autori întreprinzători ca Hannah Arendt sau Raymond Aron. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care vizează mai ales mișcările sociale impulsionate de Industrial Workers of the World, în vreme ce, în Franța, alegerile legislative din 1919, plasate sub amenințarea „bolșevicului cu cuțitul de dinți”, asigură triumful dreptei. Cât despre Biserici - catolică, protestante, ortodoxă sau uniată -, ele stigmatizează ca fiind diabolic un regim care-i extermină pe preoți și le confiscă bunurile. Totuși, începând cu anul 1922, URSS este invitată să participe la conferința internațională de la Geneva, și ea profită de această împrejurare pentru a încheia cu Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lor din lumea a treia în timpul luptelor anticolonialiste, fie că aceștia sunt inspirați de comuniști, fie că nu. Despre folosirea anticomunismului de către comuniști Totuși succesul cuvântului provine și din utilizarea lui de către cei pe care el este presupus a-i stigmatiza: comuniștii îl utilizează într-adevăr în mod sistematic pentru a-și descalifica și izola adversarii, pe care-i numesc „anticomuniști primitivi” și-i acuză că difuzează o „propagandă fabricată de CIA” - sau chiar de „neofascism” sau de „neonazism” - și reluată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
incompatibilă cu coexistența pașnică. Promovarea acesteia de către Hrușciov la rangul de prioritate provoacă tensiuni și în sânul sistemului comunist mondial*, în special cu Mao Tzedun* și cu conducătorii chinezi care o consideră ca pe o abandonare a ambițiilor revoluționare și stigmatizează URSS cu acuzația de „revizionism”. Chiar și în URSS, ea devine o miză a luptei pentru putere dintre Hrușciov și staliniști - Molotov, Kaganovici, Vorosilov - pentru care noua versiune a coexistenței pașnice înseamnă renunțarea la principiile leniniste. Brejnev* nu repune în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ungare din 1956. Majoritatea militanților comuniști au adoptate această definiție a contrarevoluționarului, această reprezentare fiind percepută ca o realitate iar stigmatizarea ei ca un precept. Aceasta a fost de altfel preluată pe cont propriu de către stângiști* și troțkiști pentru a stigmatiza cine știe ce adversar deosebit de detestat. COREEA DE NORD → RĂZBOIUL DIN COREEA, KIM IR SEN LOVITURA DE LA PRAGA Expresia „lovitura de la Praga” face referire la cucerirea puterii de către PC cehoslovac (PCC) în februarie 1948. Intrată în vocabularul politic în timpul Războiului Rece*, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care s-au ridicat până la înțelegerea teoretică a mișcării istorice” (Manifestul Partidului Comunist). încă înainte de luarea puterii, Lenin* consideră intelectualitatea ca pe o categorie mic-burgheză, oscilând între difuzarea ideilor clasei dominante și adoptarea unui comportament revoltat. El nu încetează să stigmatizeze „instabilitatea” și „individualismul” acestor intelectuali, dar consideră că cei care se alătură partidului revoluționar, acceptându-i disciplina, abandodând ideile și valorile burgheze, renunțând la „rămășițele” vechii gândiri, pot contribui la trezirea conștiinței de clasă a proletariatului și trebuie deci să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în lupta pentru pace*. Raymond Aron denunțând acest moment folosirea unui „dublu standard moral” conform căruia ei influențează crimele staliniste, calificate ca imperfecțiuni provizorii, și denunță cu vehemență nocivitate substanțială pe care ar întruchipa-o SUA, acuzele de atrocități imaginare. Stigmatizând maccarthysmul, Sartre declară: „America a turbat” și conchide: „Orice anticomunist e un câine”. Folosirea subversivă a propagandei „pacifiste” reapare ori de câte ori Occidentul rezistă ofensivelor sovietice. Introducerea „realismului socialist” la sfârșitul anului 1947 este trăită ca o probă de examen de către intelectualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fie realitatea? Marx și Lenin contra democrației parlamentare De la Marx până la Lenin*, a fost elaborată o critică metodică a gândirii democratice. Mai întâi, ea n-a încetat să denunțe „pretinsele drepturi ale omului”. încă din scrierile sale din tinerețe, Marx stigmatizează această filosofie care atribuie în mod fictiv aceleași drepturi tuturor indivizilor când, de fapt, ea disimulează exploatarea cu care modul de producție capitalist îi împilează pe muncitori. Deosebirea, curând specificată, între „libertățile formale” proprii „republicilor parlamentare” și „libertăților reale” generate
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
turn over: intrat în partid în euforia vreunei sărbători specifice sau a unui miting, se întâmplă ca noul comunist să nu suporte mult timp disciplina și alinierea ideologică, devenind astfel un dezamăgit. „Foștii”, mai ales atunci când se manifestă public, sunt stigmatizați de către tovarășii rămași în partid și sunt uneori considerați „trădători” și „renegați”. După comunism Care este evoluția comuniștilor care părăsesc partidul? Unii, pentru care partidul înseamnă însăși viața lor și care, odată excluși, sunt ostracizați de foștii tovarăși care formau
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunismului sovietic: în afara anarhiștilor* și a troțkiștilor*, apar Partidul Socialist Unificat și maoiștii*, preveniți în parte din PCF. în mai 1968, „stângismul” cunoaște în Franța ora sa de glorie. Astfel, pe 4 mai 1968, Georges Marchais, secretar al PCF, îi stigmatizează pe „stângiști” și pe „fasciști” și-l denunță pe „anarhistul german Cohn-Bendit”. Foarte curând, mass-media califică drept „stângiste” toate grupurile revoluționare care scapă controlului PCF și îl critică sever pentru „reformismul” său sau pentru „revizionism”. La puțină vreme după aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Se știe că imperialiștii au încercat de nenumărate ori în ultimii ani să aprindă vâlvătaia unui nou război”. Pentru a masca prăpastia dintre propagandă și realitate, limba de lemn recurge la practica dublului limbaj corespunzând unei duble gândiri: adevărul este stigmatizat neadevăr, neadevărul este erijat în adevăr. Regimurile comuniste își spun „socialiste”, „sovietice” și „democratice” când, de fapt, sunt dictaturi care au lichidat demult sovietele și practică cele mai dure metode de exploatare specifice capitalismului. Limba de lemn confundă sistematic „a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din mizele luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică numai pentru sine adevărata filiație. Curând apare expresia „marxism-leninism”, destinată să precizeze interpretarea leninistă a marxismului - transformată de Stalin în ortodoxie - și să se stigmatizeze ca eretice pe toate celelalte. în 1924, Stalin își impune propria teorie asupra „construcției socialismului într-o singură țară”, care ia act de neizbucnirea revoluției bolșevice în Europa. Odată cu întorsătura pe care o iau lucrurile în 1928 - industrializarea* și colectivizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și 1956, toate PC se conformează acestei dogme pe care o califică sus și tare ca fiind „stalinistă”. Numai că destanilizarea* inițiată în 1956 tulbură apele. într-adevăr, în raportul său „secret”', Hrușciov se sprijină pe Lenin pentru a-l stigmatiza cu mai mult succes pe Stalin cel de după 1934. Continuitatea teoretică este parțial întreruptă și, în 1959, în URSS apare un manual Fundamentele marxism-leninismului în care dezvoltările cele mai excesive ale lui Stalin sunt trecute sub tăcere. Utilizarea polemică a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a luat ființă în Asia* la inițiativa a doi lideri necomuniști: primul ministru indian Jawaharlal Nehru și președintele indonezian Ahmed Sukarno. Nehru a fost primul care a întrebuințat termenul „nealiniere”, în 1953, pentru a califica politica externă indiană și a stigmatiza alinierea Pakistanului la politica SUA. Sukarno oferă o tribună acestei idei organizând, în aprilie 1955, conferința de la Bandung. 29 de țări din Asia și Africa* - Israel și URSS* nefiind printre invitați - dezbat aici teme ținând de anticolonialism și antiimperialism*. Considerată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anabaptiștilor. și, din 1610 până la distrugerea lor de către spanioli, în 1768, iezuiții au organizat în Paraguay societăți de indieni guarani pe de-a-ntregul comunitare. Dar tot în 159 apare, într-un text catolic la Cracovia, cuvântul „communista” pentru a-i stigmatiza pe anabaptiști, „partizani ai comunității bunurilor”. în epoca modernă, precursorii comunismului se înscriu și ei în linia creștină. Wilhelm Weitling, lider al Ligii drepților, publică în 1838 Umanitatea așa cum e și cum ar trebui să fie, văzând în învățătura lui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Olanda. în general, din toamna lui 1940 până în aprilie 1941, în funcție de fiecare țară în parte, discursul comunist înregistrează o clară inflexiune anti-germană, dar nu încă patriotică, fără să se poată totuși vorbi despre o raliere la Rezistență, deoarece acesta stigmatizează Rezistența noncomunistă - Churchill, de Gaulle, Bînès. Obiectivul general rămâne cel al luptei împotriva războiului imperialist și al revoluției socialiste fixat de către Stalin lui Dimitrov* și Internaționalei Comuniste la 7 septembrie 1939. Dincolo de diversele inițiative personale ale militanților, ba chiar ale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chestiunea socială, intrând în conflict cu susținătorii ortodoxiei* marxiste. Odată cu Revoluția din Octombrie*, fiecare este somat să aleagă între reformă și revoluție, o a treia cale neexistând, potrivit concepției lui Lenin*. Cei ce au rămas în „casa părintească” socialistă sunt stigmatizați ca trădători ai cauzei muncitorești, incapabili de a distinge între „parlamentarism burghez” și „democratism proletar”. De atunci începând, frații inamici se vor înfrunta pe parcursul a șapte decenii, chiar dacă, din motive tactice, se aliază pentru moment - de exemplu, în Franța, în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
palestinian. Figura lor de predilecție rămâne cea a lui Mao, asociată altor patru lideri istorici - Marx-Engels-Lenin-Stalin -, sau singur și acoperit cu o șapcă, pentru curentul mao-spontaneist. Dacă iconografia comunistă abuzează, ca și adversarii ei, de bestiarul negativ pentru a-și stigmatiza țintele - hidre și șerpi capitaliști, insecte ale războiului bacteriologic, caracatița imperialismului american sau a creștin-democrației italiene -, îi repugnă însă să se autoasocieze cu animale. Nu regăsim bestiar pozitiv decât la margine: pantera neagră a Black Panther Party sau cârtița troțkiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS, partizanii săi se grupează, în 1924-1925, în Opoziția de Stânga, apoi în Opoziția Unită, unde li se alătură și alți bolșevici - Zinoviev, Kamenev sau Kristian Rakovski. Troțkiștii*, însă, sunt sistematic îndepărtați din instanțele conducătoare de către Stalin, înainte de a fi stigmatizați în „Marile Procese* de la Moscova” -, unde Troțki figurează in absentia ca principal acuzat -, apoi masacrați în timpul Marii Terori*. Troțki se dovedește uneori un analist avizat al politicii externe* sovietice, prevăzând pactele germano-sovietice*, însă are dificultăți în a elabora o analiză
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
motivul. Primul este considerat un spațiu din interiorul limbajului fabricat de limbaj, în care toată lumea se poate recunoaște; cel de-al doilea indică ceva stabil, recurent, ce justifică participarea lui la producerea și la interpretarea obiectelor semiotice. R. Barthes a stigmatizat atît stereotipul, cît și locul comun din punctul de vedere al utilizării lor în didactică. Studiile despre stereotip se situează fie în domeniul stilisticii, fie în cel al a n a l i z e i d i s c
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar a treia și a patra Bisericii în ansamblul său, Salvian denunță idolatria creștinilor care se manifestă mai ales sub forma lăcomiei de bani și a atașamentului de bunurile pământești. El îi îndeamnă să lase lumea și bogățiile ei și stigmatizează lipsa de credință manifestată de clerici. Orice cuvânt al lui Dumnezeu trezește dușmănii, iar acum am ajuns într-un moment în care dușman al lui Dumnezeu a devenit creștinul, clericii nefiind excluși, adică aceia pe care Cassian îi voia ca
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îndemn la înnoirea sufletului (2, 9). Un subiect care se potrivea cu Paștele era polemica antiiudaică, fie pentru a califica drept ipocrit postul ținut de ei și pentru a recomanda o atitudine neîndurătoare față de aceștia (1, 21), fie pentru a stigmatiza vinovata lor lipsă de credință (4) sau incapacitatea de a înțelege sensul spiritual al preceptelor Legii (6), fie pentru a insista asupra faptului că ei i-au respins continuu pe trimișii lui Dumnezeu până la uciderea lui Cristos (10, 20, 21
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]