464 matches
-
condițiile unei anumite deficiențe, atât sub aspectul fizic( prin programe de reabilitare), cât și sub cel psihic (prin programe care ajută individul să facă față limitărilor respective). De asemenea, modelul este bazat pe o perspectivă negativă asupra dizabilității, încurajând prejudecată, stigmatizarea și excluderea persoanelor care nu sunt și nu pot fi că oamenii "normali". Că o consecință a abordării negative, modelul caută soluții prin oferirea de ajutor, compensare și caritate pentru această categorie de persoane, considerate "aparte". În ultimii ani, la
by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
apropie de poveste. O poveste diferită de cea a adulților, în special al celor ce fac parte din etnia căzută în dizgrația istoriei, dar care păstrează încă aparențele unui simulacru de sociabilitate, de ritual religios în sinagoga improvizată, refuzând astfel stigmatizarea. Însăși "sălbăticiunea" de Esther se convertește sub efectul cântărilor și rugăciunilor din cartea sfântă (chiar dacă nu înșelegea sensul cuvintelor), acestea având puterea să o transpună, să o transfigureze, să o transfere spre enigma începuturilor; sentimentul de insecuritate, spaima dispar ca
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
categoriile de elevi cărora ne adresăm. Printre provocările școlilor incluzive s-a numărat și necesitatea schimbării mentalităților și atitudinilor referitoare la elevii diferiți de cei „normali”, schimbarea reprezentărilor sociale asupra acestui segment de populație școlară și renunțarea la etichetări și stigmatizare, oferirea de șanse egale În vederea integrării lor comunitare și sociale 1 . Prin scopul și valorile promovate, educația incluzivă și integrarea școlară a elevilor cu cerințe speciale oferă atât cadrul necesar pentru materializarea celor amintite anterior, cât și posibilitatea apropierii și
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
să-și valorifice potențialul maxim de participare socială); • schimbarea de atitudine - implicarea În activități educative pentru Înțelegerea cerințelor și drepturilor persoanelor cu dizabilități și participarea lor activă și a organizațiilor acestora În efortul de Înlăturare a prejudecăților și tendințelor de stigmatizare la nivelul opiniei publice; • servicii care să promoveze o existență independentă - resursele trebuie orientate În așa fel Încât să determine dezvoltarea unor servicii care să răspundă nevoilor persoanelor cu dizabilități și să determine creșterea capacității de participare a acestora În
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
de sprijin sau a altor modalități de asigurare a suportului pentru Învățare În grupa/clasa obișnuită pot fi sintetizate astfel: - menținerea elevilor cu cerințe speciale În clasa obișnuită, pentru a se evita perturbarea activităților din clasă și din școală; - evitarea stigmatizării, etichetării, discriminării și segregării; - eliminarea sau reducerea testării standardizate excesive; - crearea ocaziilor pentru ca elevii școlii obișnuite să-i cunoască și să-i Înțeleagă pe elevii cu dizabilități; apariția ocaziilor necesare pentru aceștia din urmă de a interacționa social, având În
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
efecte secundare ale testului, resursele (educație și expertiză) disponibile. 6.4.4 Implicații de ordin etic, legal și social (ELSI - Ethical, legal and social implications) Spectrul de probleme etice care se cer analizate relativ la un test genetic este foarte larg: stigmatizare, discriminare, caracterul privat al informației/confidențialitate, probleme de ordin personal/familial/social. Impactul rezultatului unui test genetic asupra vieții individului poate fi major și multidimensional: de la posibilitatea de a avea statut de asigurat la discriminarea la locul de muncă, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
poate avea acceptul sau refuzul de a participa la testare nu se poate face pe deplin decât către începutul adolescenței; tot atunci sunt accesibile și concepte abstracte ce țin de riscul social, cum ar fi pierderea caracterului privat al informației, stigmatizarea socială. Conceptul de probabilitate este adesea „impermeabil” chiar și pentru adulți, cu atât mai mult pentru copii sau adolescenți. Cu toate aceste constrângeri care țin de dezvoltare, se consideră că unui adolescent informat și competent cognitiv, care dorește să afle
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
a tensiunilor și perceperea muncii ca pe o corvoadă. Maslach et al. (2001) o considera a fi elementul de baza al sindromului reprezentând componenta individuală. > Depersonalizarea presupune apariția atitudinilor impersonale, de detașare față de cei avuți în grijă, de respingere sau stigmatizare a acestora, toate acestea fiind destinate să reducă epuizarea resurselor interne. Se referă la răspunsuri negative, cinice și excesiv detașate față de persoanele întâlnite la locul de munca. Această dimensiune reprezintă componenta interpersonală a burnout-ului. > Realizare personală redusă implică pierderea competențelor
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
începuturile istoriei sale, ea este, sau ar trebui să fie, circumscrisă unui „spațiu închis” care să reprezinte și să permită o formă de „intimitate liberă”, cu condiția de a nu se extinde asupra spațiului public și de a fi controlată. Stigmatizare și excludere Am spus mai sus că toate conduitele psihosexuale sunt puse sub semnul responsabilității. Ele au permisiunea de a se manifesta numai în spațiul dintre „ceea ce este permis” și „ceea ce este interzis”. Aceasta se datorează faptului că, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
și permanent, sexualitatea este și ea reprimată. În societățile închise, în care controlul conduitelor populației este strict normat și cenzurat, întâlnim, în ceea ce privește conduitele sexuale (preferință sexuală, comunicare în cuplu, obiectul și modalitatea de obținere a plăcerii etc.Ă, două aspecte: stigmatizarea și excluderea. Stigmatizarea este atât un act social-juridic, cât și unul moral-religios de segregare a persoanelor care, fiind diferite în raport cu normele morale și conduitele sexuale admise de societate, sunt marginalizate sau chiar excluse din comunitatea umană, sunt supravegheate și considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
este și ea reprimată. În societățile închise, în care controlul conduitelor populației este strict normat și cenzurat, întâlnim, în ceea ce privește conduitele sexuale (preferință sexuală, comunicare în cuplu, obiectul și modalitatea de obținere a plăcerii etc.Ă, două aspecte: stigmatizarea și excluderea. Stigmatizarea este atât un act social-juridic, cât și unul moral-religios de segregare a persoanelor care, fiind diferite în raport cu normele morale și conduitele sexuale admise de societate, sunt marginalizate sau chiar excluse din comunitatea umană, sunt supravegheate și considerate periculoase pentru societate
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
incluși homosexualii, sadicii, masochiștii, pedofilii, violatorii etc. Excluderea este acțiunea socială de izolare și ulterior de excludere socială, morală, religioasă etc. a persoanelor care, din cauza conduitelor sexuale aberante în raport cu modelul sociocultural respectiv, sunt persecutate sau chiar eliminate din societate. Atât stigmatizarea, cât și excluderea sunt acte juridice care privesc „regimul delictelor sexuale”. Ele sunt mai pregnante ca manifestare represivă în societățile totalitare și mult mai deschise, mai tolerante în societățile democratice. Rolul lor formal-juridic este de a ocroti societatea prin normarea
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
delictelor sexuale”. Ele sunt mai pregnante ca manifestare represivă în societățile totalitare și mult mai deschise, mai tolerante în societățile democratice. Rolul lor formal-juridic este de a ocroti societatea prin normarea controlată a conduitelor sexuale. Din punct de vedere psihomoral, stigmatizarea și excluderea au o motivație internă raportată la niște „tabuuri” ancestrale. Capitolul 42 TULBURĂRILE DE ORIENTARE ȘI DINAMICA SEXUALĂ Tulburările de dinamică psihosexuală sunt deosebit de frecvente și înregistrează o paletă extrem de variată de cauze și forme de manifestare. Cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Și în sensul că, aceleași bune practici pot constitui tot atâtea elemente ale unei posibile politici imigraționale (aceea, în particular, a românilor), care să se sustragă pe de o parte insinuărilor retoricii și pe de altă parte, tentației etichetărilor și stigmatizărilor. După citirea cărții ai puternica senzație a existenței a două excese. În primul dintre acesta se emfatizează legătura dintre stereotipurile dominante, existente chiar și în mintea noastră (ale lui Alina Harja, Guigo Melis și Luigi Manconi...) și trăsăturile reale ale
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Este suficient să se facă o incursiune în timp și se vor descoperi procese similare, până în detaliu, și mecanisme aproape identice, mă refer la proceduri și secvențe, la stiluri lingvistice și fizionomice, la formule verbale și structuri sintactice folosite pentru stigmatizarea unui alt subiect considerat diferit și ostil, acela albanez, care a avut loc pe întreaga perioadă a anilor '90. Mai mult: să nu se creadă că, compararea între cele două procese de "ură" împotriva albanezilor, la început, și a românilor
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
mult: să nu se creadă că, compararea între cele două procese de "ură" împotriva albanezilor, la început, și a românilor, după aceea, are relevanță doar pentru aflarea metodelor de acțiune. Să nu se creadă că fiind folosită aceeași tehnică de stigmatizare, comportamentele sociale ale celor două comunități au fost aceleași întotdeauna. Este adevărat însă că trecerea de la xenofobie la criminalizare (adică mai exact de la frică la agresivitate) urmează o schemă precisă, ce se manifestă periodic, și a fost sedimentată timp de
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
suscită periodic ostilitatea noastră, sunt aceleași, acest fapt ne arată care sunt zonele cele mai vulnerabile ale sensibilității noastre și care sunt elementele cele mai expuse ale structurii noastre psihologice, individuale și colective. Mai exact, ceea ce noi semnalăm este că, stigmatizarea celuilalt este un punct slab al nostru. În al doilea rând se evidențiază aceea pe care noi putem să o definim ca fiind o "ostilitate variabilă". Studiile științifice italiene și internaționale documentează cum "clasamentul inamicilor" tinde să prezinte un PANEL
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
de l’Est este un indicator al dominantei comunitar-naționaliste (cf. comunicarea lui Dumitru Țepeneag, În Eva Behring, op. cît.). Totuși mobilizarea politică din perioada fierbinte a războiului rece și condițiile supraviețuirii În exil au redefinit frontierele dintre diferitele grupuri politice. Stigmatizarea exilului ca fiind În totalitate compus din fasciști și lachei ai imperialismului a avut ca principal efect pervers omogenizarea și radicalizarea politică prin impunerea unui consens anticomunist și antimarxist. Studiile istorice recente precum cel al lui Pierre Gremion privind „inteligență
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
spirit” de solidaritate de grup cu alți minori. Pentru o mare parte dintre acești minori există șanse reale de resocializare și recuperare în mediul deschis, prin adoptarea unor sancțiuni educative sau neprivate de libertate, evitându-se astfel pericolele ”etichetării” sau ”stigmatizării” lor de către comunitate, dar și cele ale ”învățării negative” a tehnicilor delincvente în cazul resocializarii în instituțiile de profil; minorii cu comportamente delincvente structurate, care comit delicte cu un grad ridicat de periculozitate socială, care provin, de regulă, din familii
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
fie maghiari - nu sunt pedepsiți imediat. Uneori, unda de șoc a represiunii îi lovește abia după doi ani - așa se întâmplă și cu istoricul și criticul literar László Földes, un cunoscut și apropiat al lui Ion Ianoși din perioada clujeană. Stigmatizarea lui L. Földes îi provoacă memorialistului poate nevroza cea mai apăsătoare din întreaga viață 30. Probabil silit de conducerea superioară de partid, Ianoși participă la seria de obiecții ideologice îndreptată împotriva profesorului de la Universitatea Bolyai, între altele redactor-șef la
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pe cei ce Împărtășeau confesiuni diferite. Aceștia trebuiau să arate diferit, să fie Însemnați. Altfel, de unde să știe pe cine să convertească, pe cine să expulzeze, pe cine să ucidă ? ! În secolul al XII-lea sunt atestate primele forme de stigmatizare etnică sau confesională În Europa de Vest. Dar abia papa Inocențiu al III-lea (inițiator de cruciade) și Conciliul al IV-lea de la Lateran (Roma, 1215) au „instituționalizat” acest tip de stigmatizare. În diverse forme, acesta va supraviețui În Europa Occidentală până la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În secolul al XII-lea sunt atestate primele forme de stigmatizare etnică sau confesională În Europa de Vest. Dar abia papa Inocențiu al III-lea (inițiator de cruciade) și Conciliul al IV-lea de la Lateran (Roma, 1215) au „instituționalizat” acest tip de stigmatizare. În diverse forme, acesta va supraviețui În Europa Occidentală până la Revoluția Franceză. Preluând ceea ce era de preluat și schimbând ceea ce era de schimbat din „Pactul lui Omar”, Canonul 68 adoptat de Conciliu stipula următoarele : „Tot timpul și În toate provinciile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
IV-lea. Conciliul de la Buda (1279) a Întărit obligativitatea ca evreii să poarte un semn distinctiv, dar regele Ladislau al IV-lea (1272- 1290) s-a opus aplicării acestui edict <endnote id="(518, p. 22)"/>. Din secolul al XVII-lea, stigmatizarea etnică ia forma interdicției : evreii nu au dreptul să poarte veșmântul specific etnicilor majoritari, chiar dacă această discriminare este prezentată câteodată ca un privilegiu. În 1623, de exemplu, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, emite la Cluj un act de privilegii referitor la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
găsi fapte pozitive” <endnote id="(322, p. 218)"/>. De regulă, În Moldova și Țara Românească, precum și, În general, În toată Europa creștin-ortodoxă, nu au fost impuse stigmate etnice sau confesionale. Nu este vorba neapărat de o dovadă de toleranță interconfesională. Stigmatizarea printr-un semn vestimentar nu era necesară atât timp cât evreii răsăriteni se „autostigmatizau”, diferențiindu-se flagrant de ceilalți prin hainele purtate. Câteodată Însă stigmatul confesional nu consta din impunerea, ci din interzicerea unui element de vestimentație. Abia lipsa lui stigmatiza. Iată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trupul unui evreu, ar trebui să purtăm și noi steaua galbenă». Am cerut cetățenia israeliană În 1974, la un an după războiul de Yom Kippur, așa cum ar fi trebuit să port steaua galbenă În 1942” <endnote id="(379)"/>. Șocat de stigmatizarea evreilor din Paris, dar și de destinul lor după deportare, Emil Cioran și-a exprimat sentimentele În felul său, paradoxal și aforistic : „Fapta cea mai gravă comisă de naziști nu sunt lagărele de concentrare, ci steaua galbenă. E mai puțin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]