453 matches
-
peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant, ospitalier, se ocupă de cei rămași la urmă, se întreține cu grupul celor mai puțin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pământiu, buzele albicioase. Dar ochii sunt iuți ; își trece palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi în primul rând lupta cu tine însuți. Deplina libertate a cugetului. Și a simțirii, desigur
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
celulei fără speranță, dispar, cum se cuvine, unul după altul. Întins pe spate, în același costum - ca un sicriu elegant, din stofă groasă, gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un adevăr compromis, dar, uneori, și prin prin recursul la demonstrație nudă și la raționament logic). B) Fără a fi gândită în opoziție cu filosofia, ci în complementaritatea ei, retorica, "tehne a vorbirii elegante și persuasive"20, este cea care stilizează, fără îndoială, spiritul polemic. Homo eloquens este războinicul care cucerește, subjugă, domină, vrăjește cu o armă infinit mai puternică decât armele materiale: cuvântul. Agresivitatea verbală directă, necenzurată este amendată ca barbarie, în timp ce spiritul public al Antichității greco-latine va fi sedus
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tehnică suplimentară a satirei"50. Ceea ce le diferențiază e strategia, iar ceea ce le apropie e finalitatea: deriziune, batjocură, demascare etc. printr-un generic joc al (di)simulărilor. La Arghezi, atunci când discursul rămâne în cadrele polemicii, singura modalitate de a-l stiliza este gluma (ironia, sub multiplele sale forme, antifrază, parodie, calambur, anecdotă etc.) Legată, psihologic vorbind, de plăcere, ea comportă un "efect de reversibilitate" mereu posibil, devenind "principiu de mișcare indispensabil imaginației" pe care textul polemic arghezian îl valorifică din plin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Limbajul pe care-l vorbește imaginea ventrilocă este cel al privitorului ei. Și fiecare epocă a avut, în Occident, modul ei de a citi imaginile Fecioarei Maria și ale lui Christos, așa cum a avut și modul ei de a le stiliza. Aceste "lecturi" ne spun mai mult despre epoca respectivă decât despre tablouri. Sunt tot atâtea simptome câte analize. Imaginile ne fac semn, dar nu există și nu poate exista, în cinema sau în altă parte, un "semnificant imaginar". O înlănțuire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1918 (pentru femeile în vîrstă de minimum 30 de ani) și 1928 (vîrsta minimă fixată la 21 de ani). Probabil că numele Sylviei Pankhurst este cunoscut cititorului român ca traducătoare a lui Eminescu în limba engleză. Neștiind românește, ea a stilizat versiunea brută făcută de anglistul clujean I. O. Stefanovici-Svensk. Cartea, legată în piele roșie și conținînd 10 poezii de Eminescu, a apărut la editura londoneză Kegan Paul în 1930, cu o introducere de Nicolae Iorga și o scrisoare către autoare
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
agitându-se și imitând cum pot mai bine vocea răgușită și lugubră a unei fantome pe care o întruchipează." După cum arată Diderot aici, procesul de stilizare are loc la teatru în doi timpi. Este mai întâi fapta autorului dramatic ce stilizează realul, deformându-l prin prisma imaginației, apoi cea a actorului, care transformă, prin propria-i viziune, personajul imaginar conceput de scriitor, pentru a crea, în alteritatea sa, o formă pe care autorul nu o recunoaște totdeauna. Poetul trăiește adesea ca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a-l emoționa pe spectator, nu a obținut nici pe departe succesul lui Minna von Barnhelm. Lessing condamnă genurile extreme, farsa, tragedia, prea îndepărtate de realism, unul pentru că îngroașă trăsăturile pentru a le reduce la o caricatură, celălalt, pentru că le stilizează în scopul de a le înnobila. Spectatorul nu-și poate citi portretul nici în unul, nici în celălalt. Asta nu înseamnă că Lessing ar fi partizanul tragi-comediei pe care o critică, după exemplul lui Diderot, căci ea reunește în mod
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cine râde mereu, sau plânge mereu? În ceea ce mă privește, nu cunosc din ăștia." Nu ar trebui confundat adevărul artei cu realismul. Drama romantică este adevărată pentru că nu este realistă. Introducând sublimul și grotescul, ea deformează realitatea pe care o stilizează când în maniera tragediei, când în maniera comediei. Prin asta se distanțează de drama burgheză, prin asta, lăsând deoparte reproducerea mimetică a realității, ea atinge universalitatea, și dobândește grandoarea care a imortalizat-o. "Drama, după cum scrie Hugo în Prefața la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de genial ar fi, trădează și cu atât mai mult dacă este genial sau personal gândirea poetului." De aceea, Jarry se simte și el atras de marionetele care, de la început, dau scenei o dimensiune nerealistă, sau preconizează purtarea măștii care stilizează figura umană. "Le-a plăcut câtorva actori să se facă pentru două seri impersonali și să joace în spatele unei măști, pentru a fi cu exactitate omul interior și sufletul marilor marionete pe care le veți vedea", declară el în Discursul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stilizări abstracte, pe care el însuși o definește astfel: "Înțeleg prin "stilizare" o reconstituire exactă a stilului unei epoci sau al unui eveniment pe care o caută fotograful, dar îi asociez ideea de "convenție conștientă", de generalizare, de simbol. "A stiliza" înseamnă să exteriorizezi sinteza interioară a unei epoci sau a unui eveniment cu ajutorul tuturor mijloacelor de expresie, să reproduci exact caracterele specifice ascunse pe care le comportă o operă de artă." Meyerhold, deși angajat în mod hotărât în mișcarea comunistă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu actorul și arta sa despre mișcări, nu rămâne mai puțin teatru: mișcările, gesturile și jocurile de fizionomie ale actorului informează spectatorul asupra gândurilor și impulsurilor sale." Ca și Craig, Meyerhold este convins că actorul poate găsi modele de posturi stilizate în sculptură, artă care se desfășoară în cele trei dimensiuni, mai degrabă decât în pictura înțepenită într-un singur plan. "Trupul omului și accesoriile mese, scaune, paturi, dulapuri -, au trei dimensiuni. Deci, la teatru, unde actorul este obiectul principal, trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
artelor spațiului: cele mai vechi reprezentări vizuale pe care le-a produs omul, în preistorie, cele pe care le-a pictat în grote ca Lascaux sau Altamira, cele pe care le-a gravat pe stâncă, precum în valea Minunilor, sunt stilizate. De-abia târziu în istoria umanității reprezentațiile plastice devin figurative. Dacă stilizarea caracterizează teatrul grec și teatrul clasic, o tendință către realism apare timid la sfârșitul clasicismului, ce culminează cu drama, de la Diderot la Zola, moment de răscruce în istoria
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
17. Daniels îl consideră pe Joker cel mai cunoscut "super-ticălos", al cărui model îl constituie și cartea de joc de poker, dar și filmul The Man Who Laughs, din 1928. Dacă Joker îndeplinește rolul arhetipal de trikster, The Penguin este stilizat, iar Two-Face este o reiterare a temei din Dr. Jeckyll and Mr. Hyde. Les Daniels, op. cit., p. 39. Personajul negativ ajută la definirea eroului, mai cu seamă că uneori cititorul cu acesta se poate identifica, tocmai pentru că este fictiv (imposibilitate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vestimentația mexicană are un rafinament pe care bazarele pentru străini o mistifică adesea prin exces. Fenomen care, de altminteri, nu se întîmplă numai aici. Nici o țărancă de la noi n-ar purta dumineca la horă costumul pe care scenografi hotărâți să stilizeze cu orice preț ni-l arată uneori ca exemplu de artă românească. Nu mai vorbesc de ceea ce se oferă pretutindeni de către un anumit gen de comerț invadat de kitsch și de gusturi deviate. despre demitizare Nemaigăsind puterea de a gândi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
spre femeia scandalizată. Era Îmbrăcată ca pentru următoarea era glaciară: pulover gros de lână, fustă groasă de lână, șosete groase de lână, papuci mari, plușați, și, peste toate astea, un cardigan mărime XXL maro jegos. Părul Îi arăta de parcă fusese stilizat prin anii ’50, nemafiind atins de atunci. Lucea În bucle cu aspect unsuros, lipit bine de cap cu agrafe și o plasă de păr maronie. Își Încrucișă brațele, ridicându-și sânii care-i atârnau. — Să-mi ziceți dac-aveți mandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nuci sau cu rubarbă. Sună, te rog. 555.9887 9.00: Ingrid Sischy a sunat să te felicite pentru numărul din aprilie al revistei. A spus că și coperta e „spectaculoasă, ca de obicei“ și vrea să știe cine a stilizat fotografia de pe copertă. Sună, te rog. 555.6246: la birou 555.8833: acasă Mesaj: Miho Kosudo a sunat să se scuze pentru că nu a putut livra aranjamentul floral realizat de Damien Hirst. Curierii au vrut să se asigure că știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
locul altcuiva". Ironia mordantă a memorialistului funcționează aproape fără intermitențe... Cîteodată adnotarea comică se dilată atingînd dimensiunea unei istorisiri. O vînă epică zvîcnește atunci în scrisul lui Niculae Gheran, oferindu-ne scenele unei comedii în stare naturală, înregistrată și indenegabil stilizată pe calapodul d-sale umoral. Nu fără conștiința că operează cu "personaje", deci cu entități "atrase involuntar într-o jenantă piesă de amatori - jucată fără nicio repetiție, într-un spectacol unic", d-sa ne înfățișează de pildă funeraliile lui Tudor
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
Dunărea de Jos. Împrejurarea că România poate invoca Tractatul de la Berlin și poate zice pururea că în acel act nu stă nimic despre o Comisie Mixtă avem a o mulțumi ușurinței geniale, ca să nu zicem destrăbălării, cu care s-a stilizat art. 55. Oamenii de stat adunați la Berlin aveau atâta grabă și s-au îngrijit atât de puțin de amănunte încît au uitat lucrurile de căpetenie, ori le-au tratat ca pe lucruri secundare. Astfel s-au întîmplat ca cei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în revistele Punct și Integral, apoi în volumașul Invitație la bal din 1931, în care sintaxa versului cunoștea constrângeri eliptice, ajungând chiar la un fel de "ermetism gramatical", cum îl caracteriza, nu foarte entuziasmat, G. Călinescu, iar imaginea poetică era stilizată "geometric" și "mecanic". Pe parcursul procesului de "sinteză modernă" pe care îl realizează în scrisul său, Voronca mai și deviase apoi, din când în când, de la programele propriu-zis avangardiste față de care se arătase deosebit de sensibil: în poemul Colomba, din 1927, conserva
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un dreptunghi cu latura mică dispusă orizontal în care, prin puncte, este sugerată o plajă având în partea de sus simbolul apelor termale. Mai precizăm că toată reprezentarea este așezată pe o panglică dispusă orizontal având înscriși, între două ramuri stilizate de laur, anii 1978-2008. Nota de originalitate a medalionului este sporită de inscripția pe patru rânduri, așezată în spațiul liber de sub dreptunghiul cu reprezentări, Prof. Dr. CRISTIAN D. POPESCU / DIRECTOR AL SPITALULUI / CLINIC DE RECUPERARE - IAȘI / 1993-2001. În cazul de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
stânga, flancat de inscripția DR. GR. T. POPA în stânga și semnătura celor doi sculptori realizatori ai modelajului medalistic Gh. ADOC / V. G. (Vasile Gabor) Reversul (fig. 128rv) prezintă o inscripție circulară și orizontală pe un motiv ornamental alcătuit din frunze stilizate de stejar, flancat de inițialele gravorilor, G.A. și V.G. (Gheorghe Adoc și Vasile Gabor) Dispunerea inscripției OMAGIUL UNIVERSITĂȚII DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA” sub forma nimbului este continuată sub motivul ornamental cu BUCUREȘTI 1992. În câmpul central, este
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
SOCIETATEA / MEDICILOR / SCRIITORI / ȘI PUBLICIȘTI / DIN ROMANIA / SIMPOZIONUL / GR.T.POPA / ESEIST, PROZATOR / ȘI PUBLICIST / 13 DECEMBRIE 1997, iar cel din stânga o interesantă și sugestivă compoziție alcătuită din jumătate de cupă cu șarpe încolăcit, având jumătatea cealaltă sub forma unui condei stilizat în poziție verticală. Impresionează în mod deosebit compoziția din registrul stâng, care sugerează personalitatea medicului, dublată de cea a scriitorului. Trebuie să remarcăm că inscripția reversului ignoră veleitățile poetice ale lui Gr. T. Popa, etalându-le pe cele de eseist
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
caractere mici în dreapta, numele gravorilor G.ADOC și VG (inițialele lui Vasile Gabor) fig. 134av. Pe revers, (fig.134rv) inscripția pe cinci rânduri SAVANTULUI / GEORGE EMIL PALADE / PRIMUL ROMAN LAUREAT / AL PREMIULUI NOBEL / 1974 are în partea de sus faclă stilizată din ornament stelar cu șapte raze, iar dedesubt un aranjament din frunze de stejar cu siglele gravorilor, de o parte și de alta. Inscripția centrală este, de fapt, continuarea inscripției circulare marginale OMAGIUL UNIVERSITĂȚII DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]