1,189 matches
-
am învelit. Doar cerul îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte Iar ochii tăi de nedescris. Cântam cu îngeri la vioară Un cântec cum n-a fost vreodat` Și-ai dispărut în umbre iară Stingher în lume m-ai lăsat. Dar cânt și astăzi pentru tine Același cântec cum n-a fost Poate-o fi rău, poate-o fi bine, În lacrimă s-ai adăpost. Referință Bibliografică: Lacrima unei amintiri / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN
LACRIMA UNEI AMINTIRI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385234_a_386563]
-
și mii Tu să lucrezi în via mea... Lucrează deci și spune lumii De jertfa și Iubirea Mea!" Se-oprește-nmărmurit creștinul... O, a greșit și-i pare rău... Se-ntoarce-acum cu pași grăbiți Să caute pe vecinul său! E tot acolo...trist, stingher Parcă așteaptă o minune Când iată pe creștin că vine Îl prinde-n brațe și îi spune: "E sărbătoare azi vecine... Aș vrea să-ți pun o întrebare: N-ai vrea să te-ntâlnești cu Domnul? N-ai vrea să
VOCEA DOMNULUI... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385252_a_386581]
-
mirific îți alungă gândul . Poteci ca niște fire de mătase Printre străjerii brazi ,o serpentină Cu umbre mișcător-alunecoase Ce duc cu ele-n vale adrenalină . Atâta liniște și pace îți oferă Locul acesta superb și minunat , Privești cascada rece și stingheră, Pășești pe lacul astăzi înghețat . Acolo sus ,atingi cu fruntea-naltul Și cerul te privește bucuros , Sufletul tău acum e parcă altul Iar mințile-ți sunt oricum de prisos . Citește mai mult CascadaAcolo sus ,unde odihnesc noriiCerul se împletește cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
-ți răscolește toți fioriiAlbul mirific îți alungă gândul .Poteci ca niște fire de mătasePrintre străjerii brazi ,o serpentinăCu umbre mișcător-alunecoaseCe duc cu ele-n vale adrenalină .Atâta liniște și pace îți oferăLocul acesta superb și minunat ,Privești cascada rece și stingheră,Pășești pe lacul astăzi înghețat .Acolo sus ,atingi cu fruntea-naltulși cerul te privește bucuros , Sufletul tău acum e parcă altulIar mințile-ți sunt oricum de prisos .... XXXII. POVESTE DE IARNA, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1821 din 26
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
-ncet spre asfințituri / În plânsete de păsări călătoare, / Ducând căldura norilor în ritmuri / Peste-un spectacol regizat de soare.// Iar de prin crengi cad galbene bancnote / Îmbogățind săraca litieră, / În timp ce ploaia ne-a compus pe note / O simfonie rece și stingheră. // De pe coline ceața cade-n valuri / Și zorile par prinse de-o magie / A apelor care păstrează-n maluri / O oboseală tristă îi târzie” (Bancnote galbene). Poate că acesta este cel mai reușit pastel al autorului. Un bun prilej de
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
Liga contra prejudecăților” și scrisă de prof. dr. C.I. Parhon, dr. Dem. Paulian, dr. Șt. Irimescu și Ilie Cristea. Iată și descrierea făcută protagonistului acestor rânduri: „Ciobanul Petrache Lupu, gîngav, peltic și surd, încovoiat de nevoi, maglavitean ce se strecura stingher prin viață printre cei din urmă ai satului. Avea atunci 29 de ani. Fișele sale medicale atestau o anumită incapacitate mintală, fapt pentru care, la timpul său, fusese considerat inapt pentru serviciul militar și lăsat la vatră“. La baza creării
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
Cât sufletu-i pe-a vieții făclie. Sub tei de flori și frunze dezbrăcat, Las gând de roua ochilor udat, Să renască-n altă prinăvară Și-alt chip, iubirea de fecioară. La rădăcina lui îngrop mister, Să-mi adăpostească dorul stingher, Când visul vieții duce-n paradis, Un roi de gânduri cu poem nescris. Prin veac duc în privire cernită, Iubire de dor învăluită, Să renască-n viață trecătoare, Când plouă cu stele căzătoare. Pe câmpii să-nflorească speranță Renăscută într-
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
Ingrid stă într-o cabină de lux, care are și baie și bucătărie separate, pentru care plătește, desigur, Voquin. Se întoarce cu două cești aburind. - Măcar cafea știu și eu să fac! îmi zice. Fă-te comod, nu sta așa stingher! Mă așez și o trag spre mine. - Ei, nici chiar așa! protestează. Bea-ți, mai întâi, cafeaua! Atingerea ei mă electrizează. Îmi stă în brațe și mă privește drept în ochi. - Știai că ai cei mai frumoși ochi din lume
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384875_a_386204]
-
fierea,Dar li se scurge-ncet toată putereași li se taie ultimele fire.Iar când se schimbă zilele și aniiși fiecare se destramă-n ghemuri,Ne adumbresc și brazii și castanii,Nu ne mai încălzim deloc prin vremuri,Doar trec stingher prin iarnă, ca sărmanii, Când stai la ușă, singură și tremuri.Leonte PetreSursa foto: Internet... CREPUSCULCând vine toamna, într-o zi de joi,Pădurea-i mai săracă în frunziș,Lumina cade strâmbă și pieziș,Copacii-s singuri și străini și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
înserarea , Petalele de flori . Cum doare firul ierbii , Cănd coasă rece,-o taie, Cum plange-ncet izvorul , Răcoarea munților . Eu știu că dorul , doare , Când vântul canta-n ramuri , Cănd picurii de ploaie , Sting flacăra din rug . Cand sufletul , colinda Stingher , în miez de noapte , Cănd nicio palmă caldă Nu-ți mângâie, obraz . Referință Bibliografica: Dorul , doare / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate
DORUL , DOARE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385089_a_386418]
-
sunt închisorile - de pierdere, de despărțire de o persoană dragă, când apare sentimentul acut de frustrare, de lipsă (eclipsă), de singurătate în doi sau între milioane de oameni. Iată cum redă poeta Daniela Popescu acest moment: Mi-ai auzit mersul stingher și mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin, să pot măsura iubirea în calea spre cer, s-ascund în speranță gândul senin. (Ai venit, Doamne!) Dumnezeu vine în viața ta aducând cu sine Iubirea care este suflul vieții, temă la
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
Lui, când în toate și în tot ceea ce mișcă sau nu pe pământ, dansul crucii învelește bucuria de a fi, înainte, în timpul și după nașterea arcului de curcubeu sau poate punctul infim care-și așteaptă așternerea pe trupul unui "i" stingher din pământ. Dar este atât de frumoasă această poveste a arcului de curcubeu pe care am coborât, la rându-mi visând, încât aș strica-o spunând scurt: sunt fărâmă din visul Lui eșuată pe pământ într-o cruce, născând două
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
nouă, stelele cad în fântâni, se strâng mioarele-n stâni, umbrele cad în trecut, pe un timp sărac și mut, apar doar năluci și hore, peste putredele ore, cuiburi de singurătăți trec în timp, în alte dăți, iară drumul cel stingher face graniță spre cer, cade ploaia de inele peste simțurile mele, fată-plantă vorbitoare, te-ai născut printre fecioare, răsucind dantelele și furând inelele, visând nunți împărătești cu inelul tău pe dești, ce-avenit într-un târziu și-i turnat în
BALADA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384673_a_386002]
-
impresionează : „Pășesc, privind tot înainte, Prin frunzele ce cad foșnind Crâmpei de vise ostenite, Tresar sub pasu-mi obosit, Zadarnic ochii mei mai cată, Prin vechiul Aladin ochean - O rază limpede, curată, Pe care-o vreau...dar n-o mai am ! Stingher tu treci pe lângă mine, Și ierni aduci și vânturi reci... Oh ! te cunosc atât de bine, Destin al meu, la cine pleci” („Destin”, pag 30) ,,Pășesc privind tot înainte”, același mers al sufletului bolnav de dragoste care este de fapt
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
Nu sunt un om dospit din porumb, Nu sunt nici voci ce suspina; Aduc un vers cu scriere-aldină, Spre-a fi colorat și scălâmb. Nu am folosit nici stele ce pier, Nu am folosit nici albastru: Am desenat un soare stingher, Am colorat orizontul de fier, Orbit de-ntuneric - un castru -, Cu dara de fum către cer. 7 iunie 2016, Constantă Sursă foto: #Sketch #Art - #Pinterest #poezie #sonet #arspoetica #literatura #ArsMuriendi #poezii Referință Bibliografica: Portret IV / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare
PORTRET IV de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382359_a_383688]
-
fiară. Stârnind furtuni, năvalnice urgii... când versul trist se zbătea, încă,-n călimară, strigându-ne c-o voce, parcă, înecată-n fum: - Pribegi prin pânza vieții, voi, purta-mă-veți prin vreun, străin, ungher... sau poate, într-un cufăr vechi, stingher, găsi-ne-vom sfârșitul, noi, eu și iubirea voastră, amândoi? Referință Bibliografică: BĂIERILE DURERII / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
BĂIERILE DURERII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382389_a_383718]
-
mireasa ta... Înlănțuiți, pe drumul vieții Pășim spre-același răsărit Râzând ca trandafirii-n soare Din ziua când ne-am întâlnit! Așteptare... Se scutura a pomilor podoabă În parcul de speranțe pustiit... Pe-o bancă, printre frunze răvășite Te-am așteptat stingher...dar n-ai venit... În jur e trist...doar vântul mai adie Prin crengile golite de veșmânt... Eu tot aștept dar ora e târzie Și-n mine parcă inima s-a frânt... Privesc aleia...un covor de frunze Ca un
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului MONUMENT ÎN PRIMĂVARĂ La o margine de glie A-nflorit o păpădie, Singura din deal în vale Și-a pus aur în petale. Rușinoasă și stingheră, Se înalță-n vânt și speră Zi de zi să facă baie Când în raze, când în ploaie. Dintr-o dată, cu plăcere, A simțit o adiere, Iar apoi o sărutare! Cin’ să fie, cine, oare? Fluturele, cin’ să fie! El
MONUMENT ÎN PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382425_a_383754]
-
Nu se țin' cont de inimi, iar etica-a murit, Căci Egoismu'-ndeamnă la Dezumanizare. Răzleț o floare mândră, 'nălțând sfios spre cer Cu brațele-i prea frânte, luptând cu vântul morii, Își face loc să iasă din lutul cel stingher, Crescând pe o fărâmă de Adevăr în glorii. E mică, nu cunoaște Suflet Vândut si Gol, Și Dreaptă-și duce viața în Uscăciunea toată, Luptând cu Spini de Ură și Gând Otrăvitor Să nască Fructul Vieții în lumea blestemată. De
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
Veneția e noapte, Ceru-i lud, negru-smolit, Serenade, valuri, șoapte Te îndeamnă la iubit. Jinduind spre alte " maluri ", Adumbrind a infinit, Vreau s-ating calde limanuri... ( Vâsla s-a cam moleșit... ) Nu-i nimic... Uite-o sirenă! S-au revigorat, stingheri - ( Vâsla, barca, gondolierul...) Ai iubirii mesageri! Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) ( Veneția, iulie, 2003 ) Referință Bibliografică: GONDOLIERUL ( pamflet ) / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș
GONDOLIERUL ( PAMFLET ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382506_a_383835]
-
tocmai începuse să se îmbrace și asistenta i se adresă zorind-o acum pe ea să se dezbrace. „...ca pe bandă rulantă...” - își percepu frântura de gând. Se conformă cu un sentiment inexplicabil de dezgust și apoi așteptă un timp stingheră în mijlocul camerei, până când medicul, terminase de notat ceva într-o fișă pe care o întinsese apoi asistentei și în sfârșit, luă și ceea ce părea a fi fișa ei. O parcurse cu rapiditate și ridicându-se greoi de pe scaun, fără ca măcar să
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
În podul palmei tâmpla-ți caldă O adâncești îngândurat Privirea ți-e pierdută, fadă, Pe unde ești? Când ai plecat? Unde-i lucirea ce furase Un colț de-albastru de pe cer , Și unde-i zâmbetul pe care Îl adoram , copil stingher? Zăpezi te ning și-n gând și-n suflet Mâhniri ce stau să răbufnească Te strâng la piept și simt în tine Toată durerea omenească. Nu plânge, iarna de pe creste Va coborî cu ghiocei Și săruta-va la fereastră Frumoși
LACRIMĂ ÎN IARNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383983_a_385312]
-
trecătorilor, roțile mașinilor și ascunzișurile rigolelor. Nori negri, vineții se alungă pe cerul plumburiu, iar din fuga lor șuie se cerne o ploaie atât de măruntă încât pare volatilă și se dispersează în văzduh ca o pâclă apoasă. Un soare stingher puțin prietenos, își arată din când în când fața lividă, zgârcită în caldură. Oamenii zgribuliți trec într-un dute-vino interminabil, unii parcă fără țintă, alții hotărâți, cu destinații precise. Ștefan, un tânar arhitect, în vârstă de 36 de ani, înalt
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
sunt eu? În furtuni, un copac.. Mă aplec, mă înalț și mă rup...mă adun, Am coroana de frunze adunată pe cap, Când cu vara în taină ades mă cunun... Cine sunt eu? Sunt o frunză, de vânt răscolită, Plutesc stingheră între cer și pământ, Mă asemăn cu-o inimă cu aur tivită, Când toamna îmi smulge un ultim cuvânt... Cine sunt eu? Sunt o mângâiere pe suflete, De multe ori lacrimă, de multe ori chin, Sunt putere, credință și blânde
CINE SUNT EU? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383422_a_384751]
-
Și cerului parcă îi vine a plânge. Plâng teii pe-alee, și-n tei un scatiu, Cu glas tremurat ce inima-mi frânge. M-așez printre frunze, pe bancă, sub măr, Iar vântul alungă și frunze, și vise, O frunză stingheră mi se-agață de păr, Privind către ramul de unde venise. O mângâi tăcută și-i plâng trista soartă, Cândva, fi-voi frunză bătută de vânt... Tresar și te văd intrând pe o poartă, Las frunza să cadă încet pe pământ
E TOAMNĂ, IUBITE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383464_a_384793]