491 matches
-
chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare, în aparență la voia unor valuri capricioase, în realitate după legi noi ale aluviunilor. în felul acesta toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese izgoniți spre periferie. Lică se simți stingherit în obiceiurile lui și neocupat. S-ar fi întors Ia Sia să-i povestească întîmplarea, dar abia plecase de acolo. Simți foarte limpede un gol în traiul lui bine însăilat. Făcu câțiva pași pe bulevard, apoi cu o voltă pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cercevele sculptate, piese disparate dintr-un pian matern, somptuoase scaune șchioape. În noul apartament intra cu un resentiment de pușcăriaș. Datorită transmisiunilor directe prin pereți, nu pierdea nici un instructaj acordat copiilor, nici orele de relaxare cu muzică modernă care-l stinghereau mai tare decât certurile din vechea locuință. Acolo urletele îi parveneau estompate de pereții groși. Din pricina liniștii și a izolării, aveau chiar un farmec particular. Camera păstrată în casa părintească era cea în care se născuse. Acolo doctorul a stat
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să fie flexibilă, cât mai flexibilă. Iar lucrul ăsta, pe mine mă cam costă... 7 ... tic-tac... Razele poznașe ale soarelui primăvăratic s-au instalat pretutindeni, au inundat aproape toate băncile, după ce, la început, au cotropit, pur și simplu, catedra. Acum, stingheresc discret munca încordată a elevilor care, absorbiți de locuri geometrice, cotangente, matrice și ecuații de tot felul nu mai au nici cum, nici când să le bage-n seamă; examenul de bacalaureat, apoi cel de admitere la facultate se apropie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tot ceea ce ai plătit până... O sâsâi. Aruncă o privire scurtă peste umăr la șirul de ferestre prin care cartierul urmărea acum această piesă de teatru stradal cu o seară de septembrie. Pe deasupra îi mai făcea acum și o scenă, stingherindu-l. Ea sări în picioare și apucă una dintre valize, ca s-o târască spre mașină. Viteza bruscă o dezechilibră, împingând-o spre el. El o luă de umeri și o ajută să se repună pe picioare. Se aplecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avea o idee despre ceea ce urma să facă pentru a verifica teoria. A doua zi se similariză la bordul aerulotei lui Leej, servi masa în mijlocul celor trei servitoare grăbite să-i satisfacă și cea mai mică dorință, și care păreau stingherite de politețea lui. Gosseyn nu avea timp să le învețe respectul față de ele însele. Își termină masa și se puse pe treabă. Mai întâi făcu sul covorul din studio. Apoi începu să decupeze plăcile de metal ale pardoselii cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întrebă Gosseyn. ― Capetele de acuzare împotriva ta au fost ridicate ― îi răspunse Crang. Faptul a fost comunicat tuturor comisariatelor. Din chiar acest moment, ești liber. Nimic din tot ce-ai putea face, creierul tău necăpătând dezvoltarea necesară, nu ne poate stingheri. E prea târziu să te mai poți opune planurilor noastre. Poți spune orice vrei și asta oricui dorești. Se întoarse cu o mișcare dezinvoltă, dar plină de răceală. ― Gărzi ― ordonă el ― conduce-ți-l pe acest om în apartamentul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
avea o idee despre ceea ce urma să facă pentru a verifica teoria. A doua zi se similariză la bordul aerulotei lui Leej, servi masa în mijlocul celor trei servitoare grăbite să-i satisfacă și cea mai mică dorință, și care păreau stingherite de politețea lui. Gosseyn nu avea timp să le învețe respectul față de ele însele. Își termină masa și se puse pe treabă. Mai întâi făcu sul covorul din studio. Apoi începu să decupeze plăcile de metal ale pardoselii cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întrebă Gosseyn. ― Capetele de acuzare împotriva ta au fost ridicate ― îi răspunse Crang. Faptul a fost comunicat tuturor comisariatelor. Din chiar acest moment, ești liber. Nimic din tot ce-ai putea face, creierul tău necăpătând dezvoltarea necesară, nu ne poate stingheri. E prea târziu să te mai poți opune planurilor noastre. Poți spune orice vrei și asta oricui dorești. Se întoarse cu o mișcare dezinvoltă, dar plină de răceală. ― Gărzi ― ordonă el ― conduce-ți-l pe acest om în apartamentul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd la galeria națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă n-o să vă stingheresc, mi-ar face mare plăcere să vă însoțesc când vă veți duce să le admirați la muzeu. Femeia cu evantai surâdea. Un surâs ciudat, puțin trist. ― Fascinant! exclamă Cristescu căutând lumina lămpii de pe birou. Nu mă prea pricep, dar după
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu mă îndoiesc și are îmi e foarte accesibilă: a mea." Pe scurt, nu contestam existența lui Dumnezeu, dar îi acceptam existența ca să-l pot învinui eu. Bravadă? Mai mult decât atît: dorința mea pustiitoare de a nu fi limitat, stingherit de nimic și, poate, mai ales de sentimentele pe care le observam la alții. Imaginîndu-mi că trânteam ușile cuștilor, nu făceam decât să mă zăvoresc în ele. Până ce am rămas singur. Acum n-am nici timp, nici nu vreau să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în față cu Laura. Am uitat pe loc de căldură și am zâmbit; mă tem că într-un mod pe care nu l-aș putea califica altfel decât idiot, deoarece eram foarte stingherit și, pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. "Nu, domnișoară". "Atunci?" Părul scurt îi dădea un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să mă salut eu însumi: "Bună seara, domnule Daniel Petric". Păcatul meu originar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dinu mi-a interzis să... " Dar nu m-a lăsat să termin. A mai învîrtit o dată roțile căruciorului și s-a apropiat și mai mult. "Domnule sculptor, să nu te încrezi niciodată în doctori. M-ai auzit?" Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunîndu-i într-o seară lui Dinu: "Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat, e ca un bolovan care, dus în spinare, îți stingherește mișcările, te face să gâfâi, pe când minciuna, oho, poate fi modelată cum vrei. Dacă te pricepi, bineînțeles". ― Poate că unii sânt atât de lași încît n-au încredere decât în cămașa de forță, au impresia că numai ea îi apără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
măruntă și se adaptau claustrării, alții, dimpotrivă, începând de atunci au fost obsedați de ideea de a evada din această închisoare. Oamenii acceptaseră la început să fie rupți de restul lumii așa cum ar fi acceptat orice neplăcere trecătoare care nu stingherea decât unele din obiceiurile lor. Dar, devenind deodată conștienți că sunt într-un fel sechestrați sub un cer în care vara începea să-i frigă, simțeau lămurit că această recluziune le amenința întreaga lor viață și, la căderea serii, energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
incapabil să se smulgă din oboseala lui. Și ea ? spune el cu o voce înăbușită. Rambert spune că s-a mai gândit, că el continua să creadă ceea ce credea, dar dacă ar pleca, i-ar fi rușine. Asta l-ar stingheri în iubirea lui pentru aceea pe care o lăsase. Dar Rieux s-a îndreptat și a spus cu o voce fermă ca asta e o tâmpenie și că nu e o rușine să preferi fericirea. Da, spune Rambert, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e clădit orașul. Este înconjurat, cum se obișnuiește, de ziduri înalte din ciment și fusese suficient să se așeze santinele la cele patru porți de intrare pentru a face dificilă evadarea. De asemenea, zidurile împiedicau oamenii din afară să-i stingherească prin curiozitatea lor pe nefericiții care erau puși în carantină. În schimb, aceștia auzeau cât era ziua de mare, fără să le vadă trecând, tramvaiele, și ghiceau, după rumoarea mai mare pe care o târau cu ele, orele de sosire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CEEA CE SE PETRECEA ÎNTR-UN TRIBUNAL MI SE PĂRUSE ÎNTOTDEAUNA LA FEL DE FIRESC ȘI DE INEVITABIL CA O TRECERE ÎN REVISTĂ DE 14 IULIE SAU O DISTRIBUIRE DE PREMII. AVEAM DESPRE TOATE ASTEA O IDEE FOARTE ABSTRACTĂ ȘI CARE NU MĂ STINGHEREA. N-am păstrat totuși din ziua aceea decât o singură imagine, aceea a vinovatului. Cred că era într-adevăr vinovat, puțin contează de ce. Dar acest omuleț la vreo treizeci de ani, cu păr roșcat și rar, părea atât de hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lungi ani, ani în care credeam că lupt împotriva ciumei. Am aflat că subscrisesem indirect la moartea a mii de oameni, că provocasem chiar această moarte găsind bune acțiunile și principiile care în mod fatal o antrenaseră. Ceilalți nu păreau stingheriți de asta sau cel puțin nu vorbeau niciodată despre asta în mod spontan. Iar eu aveam un nod în gât. Eram cu ei și mă simțeam totuși singur. Când mi se întâmpla să-mi exprim scrupulele, îmi spuneau că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care Îi era penibil să mi le spună. A trecut, mult prea repede după gustul meu, peste penetrare, subiectul pe care-l cunoșteam cel mai puțin și care mă interesa cel mai mult. Nu cutezam să formulez Întrebări suplimentare. Eram stingherit să-l văd În starea asta. De obicei, arăta mai multă siguranță. Mi-am zis că Își făcea meseria de părinte. Vine o zi cînd tații trebuie să le vorbească fiilor lor despre ejaculare și penetrare. Am șovăit să profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ca de obicei!“). Nu-i vorbisem niciodată Tinei despre părinții mei. Nu țineam să-i văd amestecîndu-se prematur În treaba asta. Nu voiam să mă simt obligat să țin seama de părerea lor. PÎnă și aprobarea lor m-ar fi stingherit. O să am timp să le vorbesc cînd totul va fi deja stabilit, Îmi ziceam eu. Iar În noaptea aceea venise timpul s-o fac! TÎnăra fată care creștea undeva În tăcere În așteptarea mea, aceea pe care tata mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
învestigați aici. Drept dovadă, Fraulein Keller deschise, la întâmplare, una din uși și îl introduse pe Porfiri într-o încăpere îmbrăcată în lemn galben extrem de lucios. Stilul unor obiecte de mobilier trădau o notă de exces, iar Porfiri se simți stingherit de numărul mare de oglinzi în rame sofisticate și de focul mocnind, care sugera că, în afară de umbrele trecătoare de pe pereți, cineva tocmai ocupase camera. O sa vă fie prea cald dacă insistați să nu vă dați blana jos. ă Caut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
intra acolo era practic forțat să se așezi pe el imediat. La capătul patului se afla un paravan, brodat cu pelicani zburând, peste care era aruncat un chimonou de mătase. ă Nu vă sunt pe plac? Pielea ei goală îl stingherea, iar părul ei blond îi părea spălăcit. ă Nu ești rusoaică? ă Sunt finlandeză. Îmi pare rău. ă Nu e nevoie să-ți pară rău. O cunoști pe Lilia? ă Da, desigur. Dar ea nu mai lucrează aici. Fraulein Keller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu mă îndoiesc și care îmi e foarte accesibilă: a mea”. Pe scurt, nu contestam existența lui Dumnezeu, dar îi acceptam existența ca să-l pot învinui eu. Bravadă? Mai mult decât atât: dorința mea pustiitoare de a nu fi limitat, stingherit de nimic și, poate, mai ales de sentimentele pe care le observam la alții. Imaginându-mi că trânteam ușile cuștilor, nu făceam decât să mă zăvoresc în ele. Până ce am rămas singur. Acum n-am nici timp, nici nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în față cu Laura. Am uitat pe loc de căldură și am zâmbit; mă tem că într-un mod pe care nu l-aș putea califica altfel decât idiot, deoarece eram foarte stingherit și, pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. „Nu, domnișoară”. „Atunci?” Părul scurt îi dădea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]