300 matches
-
duc la tine în cameră, Aida îl ia de după umeri, statura lui mărunțică se pierde în hainele largi, Nu mai am ață! îl mai auzim pe bătrân înainte de a dispărea Aida cu el într-o altă cameră, câteva clipe așteptăm stingheriți întoarcerea Aidei, Theo a rămas cu Ana, i-am lăsat singuri, pe ei doi și pe Alina, fetița de un an, oprindu-ne în direcții diferite privirile prin cameră, pe perete un tablou, nu l-am văzut niciodată, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pardoseala frizeriei ca iarba sub coasă, cu ochelarii de soare Ana nici nu mă recunoaște din depărtare, dar vine spre mine în rochia ei lungă strânsă pe trup și coborând în pliuri tot mai largi până la călcâie, ne purtăm amândoi stingheriți ca la prima întâlnire, Ți-ai tăiat părul, ea râde, Da! mersul ei senzual lângă mine, mișcările trupului ei în cercuri de ape, florile de câmp multicolore pe care le-am cumpărat pentru ea, Unde mergem? întrebarea ei, nerăbdarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l calci pe coadă de două ori, da? Poate scapi prima dată, dar dac-o faci și-a doua oară, nu mai ai zile bune, Înțelegi ce-ți spun? — Am mai vorbit despre asta! — Mda, așa e. Miller părea din ce În ce mai stingherit. — Știi cum de-am ajuns În Aberdeenul cel Însorit? Arătă cu furculița spre vremea deprimantă de cealaltă parte a ferestrei. — Cum de-am renunțat la un post la The Sun ca să vin În văgăuna asta? Dar vorbi mai Încet, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și În patinaj sunt invincibilă. Pe când În viață... Toți mă ocolesc, caracterul meu displace tuturora, le sunt antipatică pentru că le demonstrez mizeria morală În care se scaldă, fug de mine și se ascund unul În spatele altuia. Între ei mă simt stingherită, străină și mă retrag În mine, unde pot visa patinoarul În tăcere și pot să sufăr, fără ca mândria mea să fie călcată, prin umilință În fața altora. Îmi place atât de mult patinajul! Și prin toată activitatea mea mă devotez lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Teamă... dorință... nesiguranță... pluteam și Încercam să știu unde sunt. Vedeam cerul, simțeam vântul, auzeam vorbele, dar eu, eu mă risipisem În toate sevele pământului. Și simțeam pulsând, gata să-mi spargă trupul, toate sevele pământului. Acum, sunt ciudat de stingherită atunci când, cu gesturi mecanice, moarte, repet mersul de atunci al dragostei. Ce iute mă Împotmolesc! Adică trec direct la păcat, fără a mai da măcar binețe sublimului. Și rămân mereu acolo... copleșită de visul cel fără de păcat... mereu... 13 septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
purtând măștile lor înfricoșătoare de commedia dell’arte. Puștii din public purtau și ei câte ceva pe fețe, suveniruri la suprapreț de la standurile de afară. Nasuri turtite și coroiate, ciocuri. Priveau în toate părțile, majoritatea entuziasmați și bucuroși. Câțiva erau totuși stingheriți, își dădu ea seama. Măștile și celelalte decorațiuni din toată lumea făceau, cel mai probabil, ca arena de circ să semene cu o scenă dintr-un film de groază. Kara adora să facă reprezentații pentru copii, dar știa că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și râde fiindcă țin pe Rex în brațe. Înciudat că-i stârnesc buna dispoziție, dau drumul câinelui ca și cum aș fi fost prins cu mâna în buzunarul altuia. Gura mi se strâmbă într-un zâmbet de om neobișnuit să râdă și stingherit, privesc aiurea. „Prietenul” satisfăcut de ceea ce citește pe profilul meu de medalie feniciană, mă bate protector pe umăr și mă întreabă de sănătate și afaceri. Într-o zi va trebui să-i vorbesc deschis. Îi voi spune să se obișnuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei cel mic și cealaltă femeie l-a privit câteva clipe, apoi interesul i-a pierit și a continuat să povestească despre un doctor care se îmbătase nu știu unde și-un cor de copii ce urma să câștige un premiu. Oarecum stingherit, Andrei Vlădescu a înaintat în parcul mai mult grădină, cu gutui și piersici amestecându-se printre arbori sălbatici, iarbă mare, în parte uscată, peste care începuseră să cadă frunze roase de galben și arămiu. A început să le adune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
căutat într-un dulap și a adus o sticluță cu coniac din care a turnat în păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse de aromă de cafea și de mirosul dulceag al coniacului. A râs stingherită, așezându-se pe pat, nu departe de Andrei Vlădescu, și-a întins puțin rochia peste pulpele strânse, dar genunchii albi îi rămâneau descoperiți. Au sorbit din băutură în tăcere. Andrei a întins mâna și i-a mângâiat părul umed. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu se înțelegeau. Dincolo de ușa mare și neagră era holul imens transformat într-o sufragerie foarte încăpătoare, de unde se auzeau muzica și glasurile filmului de la televizor și râsetele ascuțite ale mamei Ioanei. Zâmbeau amândoi când o auzeau, Ioana Sandi ușor stingherită. N-o moștenise. Era o femeie înaltă, solidă și energică, cu o voință de fier. De tânără știuse că va trebui să se mărite cu un bărbat care să aibă neapărat o situație socială strălucită, dar nu-i strica nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spuse: — Acum poți să te-ntorci. Mama se ridică și femeia din spatele ei spuse: — Stai jos, pentru Dumnezeu! Pe ecran, m-am întors și m-am uitat la ea, spunând: — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mama mă apucă de mână și mă smulse de pe scaun. Am țipat, protestând. — Sst! făcu femeia din spatele nostru. — Ce faceți? spuse bunicul. — Plecăm, asta facem, spuse mama. Și o să veniți și voi dacă nu vreți să vă duceți pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mănâncă, spuse Kenneth. Ea ieși din spatele capului său, cu trupul înfășurat în cămașă până la genunchi și spuse: — Acum poți să te întorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mâna mea se opri. Am întins mâna ca să apăs pe butonul de pauză, dar m-am răzgândit. Kenneth începu să se plimbe prin cameră și spuse, bravând: — Cred că ești cam speriată, având în vedere ce se întâmplă aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de mult prețurile, încât galeriile mai mici nu-și pot permite să le cumpere și toate sfârșesc în colecții particulare. Deci ceea ce faceți voi de fapt este să privați țara de propria cultură. Simplu ca bună ziua. Sorbi din vin, ușor stingherită. — Oare cu cât timp înainte și-a pregătit acest mic discurs? întrebă Hilary. — E un punct de vedere, spuse Roddy și are dreptul să și-l spună. Se întoarse spre Conrad, sperând să învioreze atmosfera. Tu ce părere ai? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui retezat purtate de apele Hebrusului. M-am așezat pe pat. — A! — Acum înțelegi de ce nu vreau să le arăt altora lucrările mele. Erau puține speranțe să se spulbere tăcerea care a urmat. Priveam în gol, nu foarte departe, prea stingherit ca să-mi iasă pe gură ceva în chip de scuze, în timp ce Phoebe se așeză la birou și începu să ascută un creion. Aproape că ajunsesem la concluzia că trebuia să mă ridic și să plec fără a mai rosti vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care l-a cunoscut pe Alec... — Băiatul ăla, Alec, spuse domnul Mundy cu convingere, era un tip cu probleme, din cîte mi-ai spus. Băiatul ăla trăia În Greșeală, mai mult ca alții. Acum s-a eliberat. Duncan se foi stingherit. — Ați mai spus asta. Dar nu mi se pare așa. Dacă ați fi fost acolo... Nimeni n-a fost, zise domnul Mundy, În afară de tine. Și asta e ceea ce ai putea numi Povara ta. Dar pun pariu, pe ce vrei tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lăsase Însărcinată una dintre paciente ar fi dus la eliminarea sa din corpul medical. Și totuși era evident că ținuse la tînăra femeie și că-i plîngea moartea În felul său ambiguu, o dată Înfruntînd hoardele ostile de la Înmormîntare, altădată roșind stingherit, cînd l-am surprins singur lîngă piatra de mormînt. Orgoliul și auto-Învinovățirea Împărțeau haina rafinată a personalității sale, și m-am Întrebat, jenat de-un asemenea gînd, dacă nu cumva alesese marmura care să se potrivească perfect cu nuanța părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nimic în jur. Eduard privește încordat pe geam - nu știu la ce se gândește. Mă străduiesc să-i aud gândurile, dar nu reușesc. în schimb, prind șușotelile tinerilor îndrăgostiți, care își țin frunțile lipite deasupra măsuței de cofetărie. Mă simt stingherită să le aud șoaptele tandre, dar nu am încotro. Tocăm carnea și punem două cepe, susură ea languros. — Ba nu, iubito, murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Păduraru, pensionari de la Școala Normală „Vasile Lupu”. Pensionară și dânsa, doamna Păduraru a avut ingenioasa idee de a-i aduna la ea acasă pe colegii cu care a trudit zeci de ani la pregătirea și perfecționarea învățătorilor și educatoarelor. Puțin stingheriți și înstrăinați, cu chipurile luminate de bucuria de a se revedea, invitații au fost întâmpinați cu urările de bun venit ale gazdei, după care a urmat textul subsemnatului intitulat Idei și fapte. Iată-l: Trebuie ca mai întâi să lămuresc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
dobîndit imunitate la bacilul Koch, se folosește cea mai proastă soluție, se introduc sub piele toxinele ce rezultă de la un pacient cu infeție cu bacilul Koch cronică. Sistemul imunitar este blocat, bacilul Koch este pe zi ce trece mai puțin stingherit. După două trei administrări succesive a vaccinului și a toxinelor pentru a vedea daca vaccinarea a fost eficientă, sistemul imunitar pierde lupta și devine pozitiv la reacția intradermică. Această reacție evidențiază că în organismul pacientului s-a instalat un focar
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
lucruri. El ar fi incomodat de senzația că nu stă în locul potrivit. Pictura insistă pe coordonarea privitorului cu propria ei structură; corpul acestuia s-ar simți în dezacord cu pictura înrămată ca obiect așezat pe perete. El s-ar simți stingherit, așa cum se întâmplă atunci când suntem siliți de împrejurări să ne uităm la un tablou pieziș. Privitorul ar mai simți și că nu a fost în stare să contemple corect compoziția. Perspectiva creează un centru Când un accent excentric devine esențial
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și piersica mea am vândut-o pe 10 bani. Din tine va ieși un mare negustor grăi tatăl. Dar tu, dragul tatei, întrebă omul pe cel de al patrulea, ce gust a avut piersica ta? Nu știu tată! Răspunse copilul, stingherit oarecum. Cum nu știi? Dar ce, n-ai mâncat-o? Am dus-o vecinului nostru, care e bolnav. El n-a vrut s-o primească, dar eu am pus-o pe masă și am fugit. Ochii țăranului se umplură de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
adversar: - calm, stăpânire de sine, pentru a nu răspunde la eventualele provocări, - anticiparea acțiunilor adversarului în diferitele faze ale jocului, pentru a putea lua astfel măsurile necesare. Marcajul se va face cu atenție și insistență, astfel încât adversarul să se simtă stingherit, împiedicat și iritat, să nu poată juca liber, iar coechipierii lui să evite să-i trimită mingea. Repartizarea jucătorilor se face în funcție de valoarea lor fizică, tehnică și tactică, în raport cu cea a adversarilor: - cel mai bun atacant advers, rapid și periculos
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
mișcări/organizații. Pe plan social, agenții F.R.N. aveau ca obiectiv desfășurarea unor activități care să inducă o „cât mai temeinică așezare” a societății, adică modul de viață al cetățenilor, încadrarea în noile coordonate, comportarea minorităților etc. Activitatea sectelor religioase trebuia „stingherită” prin orice mijloace legale, întrucât acestea subminau baza de rezistență morală a românismului. Latura „cea mai delicată” a revenit datelor de ordin administrativ, deoarece aici rolul primordial era de prevenire și denunțare a abuzurilor comise de autorități. Pentru o delimitare
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în presa curentă abate atenția cititorilor de la „lucrurile cu adevărat importante“. Ei bine, unul din acești cititori mi-a scris pentru a mă întreba care anume sunt lucrurile cu pricina. Întrebarea e legitimă și m-a făcut să mă simt stingherit. Asta meriți când folo sești, în genul scurt, cuvinte mari. Îmi place sau nu, trebuie să mă explic. Tema e riscantă. Mai întâi pentru că trebuie să o rezolv clar și concis, gazetărește, ră mânând, așadar, în limitele genului scurt. Apoi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spune că ținea la fratele său Abel, deși niciodată n-am fost prea sigur în ce măsură. Nu se înțelegea prea bine cu James, fiul lui Abel, pentru că vedea în el un rival al meu. Mătușa Estelle îl făcea să se simtă stingherit. Maică-mea îi detesta pe toți trei, deși în prezența lor se comporta fără cusur. Am îmbrățișat cariera teatrală datorită lui Shakespeare. Cei care m-au cunoscut mai târziu drept un regizor shakespearean nu au știut niciodată că acest zeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]