310 matches
-
fix chipul lui Mitsuhide. După părerea lui, Mitsuhide avea încredere în propria-i sănătate și nu intenționa să asculte ceea ce voia să-i spună Manase. Se străduia să ascundă sub un zâmbet forțat ce simțea, dar începea să se simtă stingherit și prost dispus. În sfârșit, ajunse la capătul răbdării, părând să aștepte o ocazie pentru a se debarasa de bătrân. Manase, însă, n-avea să se oprească la jumătatea celor pe care le avea de spus. Înțelegând exact ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Inuchiyo găsea regretabil faptul că faptele lui Hideyoshi puteau fi interpretate și astfel. Îi propuse lui Hideyoshi să privească situația din punctele de vedere ale lui Nobutaka și Katsuie. Unul dintre ei suferise o dezamăgire, câtă vreme celălalt de simțea stingherit. Katsuie, care fusese numit „Spărgătorul de Ulcioare“ și „Demonul“, se mișcase încet și se afla cu un pas în urma lui Hideyoshi. Chiar și la consfătuirea din Kiyosu, nu se înclinase Katsuie în fața opiniei lui? — Deci, nu vrei să puneți capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ci pe concluzia tuturor filozofiilor. Iată dar poziția spirituală a dadaismului în vreme. Pentru aceea, Jacques Rivière, această mare «inteligență inaplicată», cum se numește el însuși... s-a potrivit unei elogioase Réconnaissance à Dada”. Această distanță ironică, dublată de recunoașterea stingherită a succesului mișcării se va regăsi în mai toate luările de poziție ale criticii moderniste interbelice. Paragraful dedicat lui Tzara de către E. Lovinescu în Istoria literaturii române contimporane (1927) are o valoare simptomatică. Dadaismul este deja „legitimat extern” și - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care dumneavoastră îl țineți de cinci ani la închisoare, fără să i se fi probat vinovăția și fără să i se fi făcut proces... Vorbele răspicat rostite de Nando Rossi îl făcură pe profesorul Constantinescu să își plece capul stingherit, pe Alexandru Drăghici să se încrunte, iar pe Ceaușescu să sară în picioare de pe scaun, ca și cum i s-ar fi adus o insultă personală. Stai jos, Niculae, stai jos, îi ceru Gheorghiu-Dej mai tânărului său colaborator. Să-i dăm posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zău așa!... Acum, că ați donat statului pământul, sunteți unul de-ai noștri, ce mai încoace și-ncolo!... Sfârșindu-și pledoaria, vicepreședintele întinse o mână peste birou și îl bătu amical și familiar pe umăr. Stelian își drese vocea oarecum stingherit și-i spuse: Da, m-am gândit la postul de contabil de care mi-ați spus mai demult și-am hotărât să-l accept... Bineînțeles, dacă postul nu s-a ocupat între timp... Nu, de unde! Nu s-a ocupat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
literatură! Era singura posibilitate să aflu ceva despre tine, îi explică Victor. Pentru că tu n-ai vrut să-mi spui mai nimic... Felicia începu să râdă, însă nu găsi de cuviință să-i dea la rându-i vreo lămurire. Era stingherită de ce-i spusese?... Avea cumva un prieten și nu mai era loc în inima ei și pentru el?... Intorcându-se cu fața spre fereastră, fata întinse mâna și aranjă mai bine florile în borcanul care le servea drept vază. Victor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urmat să se descurce pe cont propriu, începând cu găsirea unei locuințe, fiindcă locuința lor era, așa cum se putea vedea, prea mică pentru a-i putea găzdui... Dar nu e vorba de nici o căsătorie, mamă! protestă din nou Felicia, foarte stingherită. Nu vă faceți griji, doamnă, îi veni Victor în ajutor. Eu am dorit numai sa vă cunosc și să vă asigur de întregul meu respect pentru tot ce ați făcut pentru Felicia... Atât, deocamdată... Cu căsătoria nu suntem așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dă-mi drumul! Gwen veni În fugă să Îi despartă pe cei doi, pentru ca Loïc să n-o mai scuture pe biata femeie care protesta că nu spune decît adevărul gol-goluț. - Gwen, spune-mi că nu e adevărat! Tăcerea ei stingherită era un răspuns. Loïc, alb la față și crispat, se Întoarse pe călcîie și urcă În mașină. - Loïc! Loïc, așteaptă! Demarase deja. Coșul de nuiele rămas deschis lăsă să scape plasele din care crabii se cărăbăniră pe dată. Marie Înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise la cîțiva metri de ei, ațintindu-i cu ochii lui ușor bulbucați. Privirea ciudată a mutului Îl făcu pe Lucas să se simtă stingherit, chiar și după ce Ryan Îl asigurase că În ciuda unei aparențe neliniștitoare, Pierric era tot ce putea fi mai inofensiv. - Crezi că ucigașul o previne pe Marie de crimele pe care se pregătește să le săvîrșească? Întrebă Fersen. - Dumneata ești polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să bată la ușă În biroul lui Lucas. Spune că o formă umană stă culcată pe dolmen și urlă... Poate că e un sacrificiu. - Oamenii dumitale păzesc situl, nu e așa? Să meargă să vadă! Morineau Începu să se fîțÎie, stingherit. - Vedeți că... E aproape beznă, Îngăimă el jalnic. Băieții sînt superstițioși, așa că poveștile cu menhirii din care picură sînge... Îi Înspăimîntă, ce mai. Lucas trînti o Înjurătură pricepînd că situl rămăsese nesupravegheat. Își Înșfăcă tocul armei atîrnat În cuier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu dispreț. - Nu știi să-ți păstrezi cumpătul. Pentru un polițist, e păcat! zise ea, Întorcîndu-se către cei doi OPJ care se holbau la ea uluiți. Nu vedeți că deranjăm? Ce mai așteptați? - E adevărat, ce mai așteptați? mîrÎi Lucas, stingherit. În alte Împrejurări, s-ar fi arătat mai incisiv, dar acum simțea capul Mariei cum Îi atîrnă pe umăr, iar lacrimile ei Îi curgeau pe gît. Plînse cu sughițuri mult timp, lipită de el, lăsîndu-se fără opreliște În voia durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că asta era viața lui. Ea ar fi zis mai curînd: modul lui de a supraviețui. Urcă scara care ducea la bord și păși pe punte, Înainte ca el s-o vadă. Vizita lui Jeanne Îl făcu să se simtă stingherit. Își dădu seama că nu se dusese s-o vadă după ce aflase de noile Îndolieri care Îi loviseră pe Milic și pe ea, măcar ca să fi Împărtășit cu ei durerea. Dar mama Mariei nu venise ca să stea să-și plîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vor reacționa fanii dumitale aflînd cine e cu adevărat eroul lor. Aluzia la naufragiul din 1968 stîrni o reacție imediată. - Eram un puștan pe vremea aia... - Dar nu și cînd ai agresat-o pe Marie la abație. Christian se agită stingherit. - Ea m-a iertat, lansă el nu prea convins. - Așa s-ar părea. Eu, nu. Pauză. Privire rece. - Un sfat: nu-mi testa limitele. Fără să mai adauge o vorbă, Bréhat făcu stînga-mprejur și se Îndepărtă repede. În clipa următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas reperă pletele aurii, Îi văzu pe cei trei oprindu-se și Îmbrățișîndu-se. - Detest să-mi iau rămas-bun, Îi spusese ea chiar În dimineața respectivă. Milic și Jeanne aveau aceeași părere, În mod vizibil. Emoția Îi făcea să se simtă stingheriți. - Ai grijă de tine, fetițo, murmură simplu bătrînul pescar, legănîndu-se de pe un picior pe altul. Marie Încuviință și rămase surprinsă cînd Jeanne o cuprinse brusc În brațe și o strînse la piept. - Du-te repede, te așteaptă, Îi șopti ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă duc să-l aduc pe Germain, și alergă spre poartă. Doctorul Germain era medicul atelierului; locuia în același cartier. Yvars le spuse și celorlalți vestea fără să mai adauge nimic. Se adunaseră în jurul lui și se priveau între ei, stingheriți. Nu se mai auzea decât motorul ferăstrăului mecanic, învârtindu-se în gol. - Poate că nu e nimic grav, spuse unul din ei. Apoi fiecare se întoarse la locul său, atelierul se umplu iar de zgomot, dar acum munceau cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a ta rămâi nemăritată. Își trecu degetele prin păr. Zâmbi stingherită. Spera ca momentul de slăbiciune să fi trecut neobservat. Se ridică și se Îndreptă spre ieșire. Un duș și se va culca. Trebuia să se strecoare printre perechile Înlănțuite de vraja tangoului. Ca să ajungă În hol fu nevoită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se înțepe tocmai la degetul ăla. Treceau suratele și funcționarii, tăbărau muieri și lucrători de la nouă străzi distanță să-i pipăie, cu palmele bătătorite, armăturile patului de internat și să se intereseze de debutul operei sale, așteptau oțărîți sau stingheriți, mutîndu-se de pe un picior pe altul, ridicîndu-și sprâncenele interogativ atunci când izbuteau să-i capteze privirea și obligîndu-l și pe el să salte a neputință din umeri, fluturîndu-le pe sub nasuri extremitatea respectivă, înmîloșită și împuțicită de muci, da' ce era nebun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
perfect preparată, servită de un majordom pe care să-l cheme Babinger sau ceva de genul ăsta. Adevărul era însă că, spre deosebire de Julia, în realitate, Susan ar fi detestat un astfel de stil de viață. Întotdeauna se simțea teribil de stingherită atunci când era servită de alții. Chiar și de un chelner, într-un restaurant, deci de o persoană plătită ca să facă asta. De fiecare dată când omul îi turna apă în pahar sau îi muta furculița câțiva centimetri mai la stânga, Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Mă tem că nu pot să fac asta. Nu pot să-ți promit nimic. Și-am zis: o să evaluez situația după ce aflu toate detaliile. Fiona și-a încrucișat brațele pe piept într-o atitudine de expectativă. Jake s-a foit stingherit, ridicându-se și mai sus pe pat. Fiona a sesizat că hainele băiatului erau împăturite și așezate pe un scaun. Arătau relativ bine, ceea ce însemna că Jake nu fusese implicat într-un accident. —Am luat Ecstasy. Cuvintele i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a ars vârful limbii. — Asta a fost partea ușoară. Partea mai grea o să fie să-l conving pe Luca să dea o mostră de spermă. Fiona a chicotit. —De ce? Se rușinează? — Nu, nu e vorba de asta. Alison părea stingherită, aproape de jenată de explicație. Are o chestie când vine vorba de treburi din astea. —O chestie? Cum adică, o chestie? Alison și-a dres glasul. —El... ăăă... consideră că urmașii trebuie concepuți pe cale naturală, fără intervenția doctorilor. Alison a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
comunicase. — Păi, mi se pare destul de simplu. Să ținem pumnii strânși, a replicat doctorul continuând să se uite peste fișa lui Alison. Spuneți-mi, ce s-a întâmplat cu mostra de spermă a soțului dumneavoastră? —Ăăăă..., Alison arăta și simțea stingherită. Acum nu mai aveți nevoie de ea, nu? —Merită să facem analiza. Doar ca să ne asigurăm că nu mai există nici o altă problemă care să contribuie la dificultățile dumneavoastră de a rămâne gravidă. Ar fi bine să verificăm toate pistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lăsase Însărcinată una dintre paciente ar fi dus la eliminarea sa din corpul medical. Și totuși era evident că ținuse la tînăra femeie și că-i plîngea moartea În felul său ambiguu, o dată Înfruntînd hoardele ostile de la Înmormîntare, altădată roșind stingherit, cînd l-am surprins singur lîngă piatra de mormînt. Orgoliul și auto-Învinovățirea Împărțeau haina rafinată a personalității sale, și m-am Întrebat, jenat de-un asemenea gînd, dacă nu cumva alesese marmura care să se potrivească perfect cu nuanța părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Văzu fețele luminate de lămpi, înveselite de chef, resturile de mâncare în farfuriile murdare, lăutarii osteniți, cântând din obișnuință și simți aerul rece al nopții înfrigurînd-o. Stere îi întinse mâna peste prag și o așteptă. Avea palmele calde și râdea stingherit. Soacra se strecură afară, plângând. Bărbatul încuie ușa în urma ei, ca și când ar fi fost de-al casei. Lina privi odaia. In mijloc, femeile așternuseră masa lor rotundă cu un singur picior. Patul alb, lat și înalt aștepta desfăcut. Lumina lămpii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bozoncea unde-i? - Pică și el acum. Aduce de băutură, își aminti de Paraschiv: - Da ăsta cine mai e? - Ucenicul nostru. -La adus Florea. Priceput. El i-a cărăbănit de sub nasul stăpânilor. Atinge-mă cu o țigare! Cel tânăr râse stingherit. Îl lăsară în mijlocul curții. Într-o parte era un șopron părăginit, sub care aprinsese focul o muiere între două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe el ca doagele. "Neamul prost se cunoaște și când doarme", gândea în sine Sandu. Au răscolit vreun ceas magazinul să-i găsească pantofi. Când au terminat, pungașii s-au uitat într-o oglindă. Arătau ca niște fanți și călcau stingheriți. - Îndreaptă cocoașa! strigă Paraschiv la ăl bătrân. Gheorghe parcă ar fi pisat străchini. Pe ucenic îl încurcau cravata strânsă pe gât și nasturii cămășii de olandă. Făcea ce făcea, se mai potrivea cu degetele. Șutul îl zgornea: - Mă, lasă laba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]