523 matches
-
și nici n-au fost vreodată popolul sau nația care să manânce la oameni sau la copii de oricare stirpe sau credință ; În religia lor nu se află asemenea precept inuman și barbar ; stirpea lor din origine n-a fost stirpe de sălbateci și antropofagi. Din contra. Cu toate că deplânge situația ca un cărturar european și liberal, influențat de ideile generoase ale Revoluției din 1848, Ion Heliade-Rădulescu nu poate să-și depășească limitele de conservator, „cu gesturi de aparență liberală”, cum l-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o aparență; a fost singurul profesor care, în cuvinte cumpănite, puține și foarte științifice, îi făcea pe studenți să plângă numai când descria câte un prognostic inevitabil fatal. Dacă nu a avut pereche, a avut însă nume mari ieșite din stirpea lui de unic profesor. Sunt mai mulți decât aceștia pe care îi citez aici, pe cei pe care i-am, omis, fără să vreau, îi rog să mă ierte. Acești distinși colaboratori și elevi au fost: Asia Chipail, Marcel Burdea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
domniței Ruxanda se petrec tot într-o vreme ingrată pentru Moldova, când domnitorul Vasile Lupu, ca să își câștige aliați, făgăduiește mâna fiicei sale lui Timuș, feciorul hatmanului cazacilor zaporojeni. Fiindcă vodă tărăgănează ținerea nunții, logodnicul, o făptură semisălbatică și de stirpe joasă, vine la Iași în fruntea mârzacilor săi și pradă cetatea. Îl ucide însă un tânăr moldovean, Bogdănuț, care o îndrăgise pe domniță. Aici, îndărătul personajelor și împrejurărilor istorice reale, intervine mitul dragonului. Timuș întruchipează monstrul căruia i se dau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
pământuri arabile, cultivate și necultivate, ogoare, predii, pășuni, câmpuri, fânețe, păduri, munți, văi, ape și râuri, iazuri cu pește, precum și alte dependințe și foloase”. Nu am mărturii mai vechi despre familia Cornea și nu am făcut cercetări să Îi urmăresc stirpea. Dar, după toate indiciile, Oprea Cornea era un urmaș al boierimii făgărășene, ridicată (sau confirmată) aici, În secolul al XIV-lea, de primii voievozi ai Țării Românești care au stăpânit și la nord de Carpați, Vlaicu-vodă XE "Vlaicu-vodă" , Radu I
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în prima parte, rememorând copilăria și adolescența, au un timbru special, poate datorită figurilor și locurilor descrise, cât și distanței temporale ce îl separă pe autor de satul Rudari, topos al vârstei aurorale, centru spațio-temporal în care se conjugă energiile stirpei oltenești arhaice cu zguduirile teribile ale civilizației și ale istoriei: răscoala țărănească din 1907, motorul cu aburi și petromaxul luminând la mari distanțe, cocoțat pe un stâlp în curtea casei părintești, prăvălia orientală și invazia mașinilor agricole germane, știrile despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
1; 8,15‑16; Rm. 13,1; 4,6; Mt. 17,27. După căderea în păcat, explică el, „oamenii au ajuns la un asemenea grad de sălbăticie (in tantum efferauit), încât îi socoteau dușmani și pe cei din propria lor stirpe; ei se dedau fără nici cea mai mică teamă la tot felul de netrebnicii, omoruri și pofte deșănțate. Iată de ce Dumnezeu le‑a impus frica de alți oameni (humanum timorem) - căci ei n‑o mai cunoșteau pe aceea față de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ezdra 13,6. . Cf. Iis. Nav. 10,13. . Vezi Peerbolte, Antecedents..., pp. 327‑330. . „Apoi va fi stăpân cel care va avea inițiala cincizeci. Fiară (reptilă) îngrozitoare, el va stârni război înverșunat. Într‑o zi, întinzându‑și mâna asupra propriei stirpe, va ucide și va face mare tulburare, va lua parte la concursuri ca atleții și conducătorii de care, ucigând și făcând nenumărate nelegiuiri. Va sfărâma muntele bătut de cele două mări și îl va face să spumege de sânge. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Columna lui Traian”, „Românul”, „Trompeta Carpaților”, „Buciumul român”) sau adunate în broșuri, nu sunt demonstrații de erudiție ale unui savant, ci impetuoase pledoarii politice. O idee care iese în relief este aceea a unirii tuturor românilor sub oblăduirea națiunilor de stirpe latină. În pasiunea pe care o investește în susținerea „cauzei române”, el are ceva de tribun. Prin vehemență și sarcasm, unele dintre articole par scrise cu pana unui pamfletar, autorul lor fiind un spirit eminamente polemic. Actor mai întâi în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
Hegirei, cu ajutorul căreia, urmând socoteala mohamedanilor, am socotit că expunerea aceasta „o putem” înșirui mai potrivit. În al doilea rând, va fi de cercetat despre numele și neamul turcilor. În sfârșit, în al treilea rând, va fi de lămurit obârșia stirpei aliotmanice, care se află de la o vreme în fruntea Imperiului turcesc (așa cum i se spune îndeobște). În această privință, dacă am vrea să susținem că lămuririle noastre vor fi ferite de orice pată și greșeală, fără îndoială că am putea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
invitau pe cititori să devină membrii unei confrerii de elită care își propunea să ducă la îndeplinire un fel de operă neîncheiată a Mântuitorului. În Fama apărea o biografie mitică a lui Christian Rosenkreutz, german de origine, sărac, deși de stirpe nobilă: La numai cinci ani s-a statornicit într-o mănăstire, unde a învățat limbile greacă și latină; fiind încă în anii de creștere (la dorința și cererea lui stăruitoare), a fost dat spre însoțire unui frate P.A.L. care hotărâse
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de către cine? Pe scurt, se prezintă problema, toate problemele, pornind de la începutul începutului. Mediologul este un cîine. El își obligă orgoliul să privească în pămînt și să adulmece prin colțuri. Amant vulgar al vulgatei și al lui vulgum pecus. De stirpe joasă, de traducere bună. Asta fiindcă noi, odrasle curioase ale creștinismului, îi venerăm pe Sfîntul Ioan și pe Sfîntul Duh, pentru care îi sîntem îndatorați Sfîntului Ieronim, inventatorul Vulgatei cu majusculă, scrib meticulos și desțelenitor care a înlocuit textele în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
originale, terifiante, ne apărăm cu o contra-credință: cea cu care noi vom putea stăpîni natura și evoluția evenimentelor după voia noastră prin semn și cuvînt. Egocentrismul metafizic, cel care supune lumea la subiect și care va exista tot atît cît stirpea omenească se traduce, în ordinul cultural, prin ideocentrism. Încrederea în atotputernicia cuvîntului reprezintă, poate, o versiune autorizată a mentalității magice, moneda de schimb a forței absolute pierdute de vrăjitori, un gaj consolator acordat de omenirea civilizată, cu un gest șugubăț
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Pentru merite literare, Adi Cusin a fost distins cu Premiul revistei „Luceafărul“ (1966), Premiul revistei „Cronica“ la Festivalul de Poezie „Mihai Eminescu“ (1968) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1990). Apreciat de scriitori și critici literari ca un poet „de rară stirpe, aleasă inspirație și mari profunzimi ale trăirii lirice“, a fost ales, din 1968, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Deși plecat în București prin anii 80, Adi Cusin a rămas sufletește legat de Iași, orașul copilăriei, adolescenței și tinereții până
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Populare Iași. A fost redactor al Editurii „Junimea“ (19771990), bibliograf la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi“ Iași (din 1990) al cărei director adjunct a fost un timp. În anul 1979 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. Înzestrat prozator de stirpe moldovenească, imaginativ și cu șarmul glăsuirii, Vicențiu Donose s-a învăluit, în viața de zi cu zi, într-o discreție care i-a menținut și scrierile într-o nemeritată penumbră. A redactat numeroase montaje literare, texte pentru formații umoristice, texte
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și după adevăr, căci nu erau îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și politica lui Carol cel Mare au mers mai departe și au restituit Bisericii și acea parte de libertate care îi fusese încălcată de regii din stirpea Merovingienilor; și Ludovic cel Pios imită exemplul marelui său părinte 188. Dar regii care au urmat nu au mai făcut așa. 85. La moartea Episcopului, feudele reveneau în mîna regelui, iar regele se bucura de uzufructul scaunelor vacante aceasta se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dramatică Ghighi Marian, așa-zisa văduvă a lui Camil Petrescu (de fapt divorțaseră cu șase luni înainte de moartea acestuia), și strămutarea lui în frumoasa vilă dintr-unul din intrândurile bulevardului Dorobanți, unde, pe lângă mobila stil, moștenea și doi fii de stirpe ilustră, cuminți și drăgălași ca două fetițe. Din jurnalul lui Pierre Vara 1958 Din chilia singurătății mele am ieșit în stradă. (Plimbare pe străzile Bucureștiului, noaptea.) Dezmățul poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
închipuie, nici măcar ea, că iubirea avea s-o aducă, până într-atât, pe pragul nebuniei. O regină nu poate, desigur, să facă tot ceea ce-i este îngăduit unei femei obișnuite. Căci ea trebuie să pună înainte de toate cutumele sacrosancte ale stirpei sale, și nu dorințele cele mai intime. Acesta însă n-a fost cazul Medeei, care, voind să-și apere bărbatul ales, a ajuns să se poarte ca o fiară sălbatică. Ea s-a îndrăgostit în mod absolut, adică s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
urât. Cântece epice De fiecare dată când vrea să mă abată de la gândurile sumbre, Aia începe să cânte cu voce scăzută, acompaniindu-se la flaut sau la fluier. Sunt cântece de jale, de neînțeles pentru mine. Este un obicei al stirpei ei, care-și petrece mare parte din timp cântând, mai ales seara, aceste cântece epice. Nu par a fi inspirate de muze, ci sunt cu totul profane. Melodiile lor sunt pline de duioșie și de melancolie. Alină rănile sufletului. Dietă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
devină zeu, a fost ființă omenească. Nimic din ceea ce nu există în concret nu poate fi divinizat. Insul, care ajunge să aibă o recunoaștere atât de înaltă din partea alor săi, trebuie să se jertfească pentru a garanta salvarea propriei sale stirpe. „Om, rege și zeu”, așa îl definește Herodot. Incendierea Romei La Roma, într-o seară, înainte de a o părăsi, am fost atacat de o mulțime înfometată de șobolani: s-a întâmplat în timpul unei plimbări singuratice pe via Appia. M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să întruchipeze pe deplin visele tale cele mai tainice. Medeea a fost atât de tare cuprinsă de dragoste, încât a dat iute uitării toate celelalte imperative: obiceiurile severe din palatul lui Aetes, tatăl ei, atașamentul față de frați și respectul față de stirpea căreia-i aparținea. Îndrăgostită în mod fatal, și-a pierdut toată rațiunea în numele acelei porniri teribile care a început să apese asupră-i ca o obsesie maladivă. Fiece acțiune a ei, fiece gând erau îndreptate dramatic spre a umple golul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
accepta dizolvarea în anonimatul getic, ci continua să se afirme în fluxul cotidian al superficialității mundane. Aș vrea să-mi înfrâng ostentația orgolioasă și să ajung la acea liniște pe care-o surprind în gesturile Aiei și ale celor din stirpea ei, stăpâniți de plenitudinea credinței lor. Cântecul de despărțire Sunt din nou la un ceremonial de înmormântare. Se recită, pe două voci, Cântecul de despărțire. Rubedeniile și prietenii se adresează mortului, luându-și rămas bun de la el prin acest dialog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui Cotys. Din zilele acelea, nu voi putea uita nici chipul unei grațioase prințese care mă privea foarte îndrăzneț, răspunzându-mi cu ușurință atât în greacă, căt și în latină. Era vorba de Aia, care, pe-atunci însă purta numele stirpei ei nobile. Am aflat asta doar acum, în timp ce ea îmi povestea cu haz despre evenimentele acelea îndepărtate la care fusese de față. Amușinări Aia spune că în desiș, înghesuite în beznă, se află în așteptare o mulțime de spirite. Seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de nedescris: „Nu există nimic dincolo de mine însămi. Eu sunt una cu sentimentele mele, cu visele mele. Știu că sunt o nefericită; crimele pe care le-am comis îmi aparțin în întregime și mi le asum. Eu mi-am trădat stirpea, mi-am mințit tatăl, l-am mințit și l-am ținut la distanță de Iason, după ce furase lâna de aur, prin uciderea cumplită a fratelui meu. Iason nu e decât un seducător ordinar; m-a înșelat, și-a bătut joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
visez la Sulmona: încă sunt copil și mă joc cu albul fulgilor de zăpadă. M-am trezit brusc invadat de fericire. Afară urlă lupii. Mă gândesc iar la câinele meu, dispărut în pădure. Poate că s-a dus în căutarea stirpei lui. Licantropia mă fascinează. Reîncarnare Mi se apropie sfârșitul. Sper să mor înaintea Aiei. Aș vrea să fiu înmormântat aici, în insula mea, într-un loc secret. O să hotărască ea totul. Aș dori să zac veșnic sub izvorul limpede din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
până la pierderea de sine, Iason, cel care însă nu va ezita s-o părăsească. Tragedia e dominată de analiza eului eroinei, în toată complexitatea pliurilor interioare. Uciderea fiilor devine o ispășire, un instrument pentru a se autopedepsi pentru crima împotriva stirpei și a fratelui și a scăpa astfel de sentimentul acela de culpă care i-a devenit o obsesie. Ca să se justifice pentru că a săvârșit un gest atât de grav, ce a adus-o în stare să-și nesocotească propriul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]