729 matches
-
înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura urât mirositoare a creștinului. — I-am ascultat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de zgomotul fierăstraielor mari de la fabrica de cherestea de pe malul lacului. Și deodată, buștenii din care se făcea cheresteaua se terminară. Goeletele care transportau cheresteaua intrară Într-o zi În golf și Încărcară tot bracul adunat grămadă În curtea fabricii. Stivele de cherestea fură ridicate. Din clădirea mare a fabricii fură scoase toate mașinile care puteau fi mutate, și foștii angajați le transportară la bordul uneia dintre ambarcațiuni. Goeleta o porni În larg, ducând fierăstraiele mari, platforma mobilă care ducea buștenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să știți?“ „Trebuie să știu“, spuse preotul. — De-aici Începe, spuse hangiul. Fiți atenți. Zi mai departe, Franz. — „Păi“, face Olz, „după ce a murit, i-am Înștiințat pe cei de la comună, și după aia am pus-o-n hambar peste stiva cu lemne. Când am Început să folosesc buștenii mai mari am observat că era țeapănă, așa că am sprijinit-o de perete. Avea gura deschisă, așa că atunci când veneam noaptea În hambar ca să tai lemne Îi agățam felinaru’-n gură.“ „De ce făceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pagini și să-și găsească aproape singure alveola în care să prindă rădăcini. Este un puzzle din care se ițesc cînd bunul director, dat afară pentru atentatul zoografic la imaginea cuplului din epoca metalului prețios, cînd inginerul descărcîndu-și amorul printre stivele de castraveți și ceapă, cînd șoferul descurcăreț care practică vechea haiducie în variantă legumicolă, inițiindu-i și pe proaspeții studenți în arta supraviețuirii onorabile, secretara de partid cu probleme de semantică, George, scăpat ca prin minune de insistențele vecinei de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
tot s-a terminat și cum nu mai aveam ce face, ne tot suceam și ne învârteam, până ce a dat cu ochii de noi inginerul. - Hai să vă mai dau o treabă. Vedeți colo, lăzile alea? Trebuie aranjate frumos, în stive. Hai, la treabă! Am început noi să le aranjăm cât mai frumos, dar mai ales cât mai încet, că nu de alta, dar iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am cotit-o ușurel către halele în care erau depozitate grămezi de legume până aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o țâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveți și eram gata-gata să ne așezăm, când auzirăm niște gâfâieli și icnituri care ne făcură să ne simțim rușinați la gândul că noi, ne gândeam doar la leneveală, în timp ce alții munceau din greu acolo! Am rămas liniștiți la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
la gândul că noi, ne gândeam doar la leneveală, în timp ce alții munceau din greu acolo! Am rămas liniștiți la locul nostru, gândind că oricum n-o să ne vadă nimeni acolo unde ne pitiserăm și după vreo zece minute, de după altă stivă de castraveți a ieșit o fetișcană nurlie, roșie la față, netezindu-și în grabă fusta și îndreptându-se grăbită spre ieșirea din hală. Pe când ne dădeam cu presupusul că avusese probabil ceva treburi personale care nu se puteau rezolva de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Pe când ne dădeam cu presupusul că avusese probabil ceva treburi personale care nu se puteau rezolva de față cu alte persoane, după vreo alte trei minute apare și domnul inginer, puțin transpirat și spre ghinionul nostru, o ia exact spre stiva noastră de castraveți, unde firește dă cu ochii de noi. - Ce-i cu voi pe-aici, că parcă v-am dat de lucru?! Ce, ați venit la chiuleală? Aici nu-i la voi la Universitate! Aici se muncește, vreți să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Mulțumiți de rezultat, făceam ultimele retușuri, trăgând cu ochiul la domnul inginer care, ajuns lângă noi, ne aruncă o privire întunecată: - Gata? - Gata, dom’ inginer! - Ce gata, băi băieți? Asta-i treabă? Și cu un gest scurt dărâmă una dintre stive. Și apoi încă una și încă una. Ia, aranjați-le din nou. Sunteți băieți cu carte, ce, trebuie să vă învăț eu? Aveți aici de muncă până diseară, clar? Ce înseamnă să fii bine instruit la locul de muncă! Când
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de muncă până diseară, clar? Ce înseamnă să fii bine instruit la locul de muncă! Când nu faci treaba bine, trebuie s-o iei de la capăt! Așa că nu am mai așteptat să ne-o spună inginerul și după ce aranjam o stivă, ne criticam singuri, o răsturnam și o luam de la capăt. Și într-adevăr, avusese dreptate inginerul, am avut de lucru până seara. A doua zi, bine dispuși după o seară cu iubitele, deși se spune că atunci când moldoveanul se trezește
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
seară cu iubitele, deși se spune că atunci când moldoveanul se trezește dimineața cu chef de muncă, se culcă înapoi să-i treacă cheful, eram chiar și dornici de muncă. Așa că odată intrați pe poarta combinatului, ne-am îndreptat glonț spre stivele cu lădițe (ca nu cumva să ne vadă inginerul și să ne dea vreo altă însărcinare, mai ales că noi eram deja calificați la locul de muncă pentru stivuit lădițe) și constatând că în ziua precedentă nu le aranjaserăm chiar
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
fericire cititorii mei, și ați înțeles imediat că este vorba de mult prea „democratica” țară, SUA. Cazul, pentru ei începe să devină din ce în ce mai grav, ba să se împută de-al binelea, pe măsură ce le cresc și înfloresc în depozite stivele de bombe nefolosite, industria de armament începe să macine în gol iar spectrul șomajului în această ramură se profilează hâd la orizont. Și atunci ca oameni practici, spuneți și dumneavoastră că vă văd persoane istețe, ce-o să facă, săracii de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
semn către prizonier, îi răspunse pe un ton dur: O fi cum spui. Oricum, între timp, noi trebuie să vedem aici de demonii ăștia. Rapizi și eficienți, burgunzii umblau în căutare de crengi uscate, pe care le adunau într-o stivă la rădăcina copacului celui mai apropiat, un stejar bătrân și rămuros. în timp ce unul dintre ei trebăluia ca să aprindă focul, hunul fu dezbrăcat complet și țintuit la pământ de patru războinici solizi. în acel moment, cu un cuțit, Hariman îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a corpului jupuită de piele, fu iute castrat și apoi ridicat cu capul în jos și atârnat de una din crengile cele mai solide ale copacului mare, cu coatele îndoite și cu mâinile împletite și legate la spate. Dedesubtul lui, stiva de trunchiuri și crengi fusese deja cuprinsă de focul pe care Hariman, după ce își potrivise la centură scalpul, avu grijă să-l întețească, trăgându-se pe urmă îndărăt împreună cu cei care-l ajutaseră, pentru a-și contempla roadele muncii. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încărcată de mânie, că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul va ajunge până aici, ei bine, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt! Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic și tremurat, îndreptă degetul spre stiva uriașă pe care servitorii săi o alcătuiseră din toate lucrurile sale și adăugă: — Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor! Un murmur străbătu mulțimea, dar Atila nu terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cai fără călăreți și oameni ce păreau niște spectre. Până unde se putea duce cu privirea în josul coastei și apoi peste câmpie, nu vedea altceva decât trupuri întinse în mărăciniș, în unele locuri căzute unul peste altul, încât formau adevărate stive, din care se ridicau spre cer brațe și picioare înțepenite de moarte, copite de cai, arme încă fluturate, dar care nu aveau să mai ucidă. Din cauza înclinației terenului, sângele se scurgea de pe acele trupuri pe pantă în jos, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinicii săi. „Să fie limpede!“ strigă cu voce fermă, „că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul ne atacă, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt!“ Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic, îndreptă degetul spre stiva imensă pe care servitorii săi o alcătuiseră din șei, covoare, bijuterii, arme felurite și adăugă, cu un glas care vibra: „Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor!“. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pășit fără zgomot, dar Jina a nimerit cu piciorul pe-un con de pin și l-a strivit. Murmurul a încetat; Ahmad s-a întors. Jina a văzut recipientele de lichid de aprindere care erau acum goale, apoi băltoacele de pe stiva de lemne de lângă casă și chibriturile înșirate alături. Și-a închipuit imediat cabana cuprinsă de flăcări. Niște flăcări mult prea mari pentru ca omul să treacă prin ele. Apoi Jina și i-a închipuit pe Andy și Pearl deschizând ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a strigat Zach. Hei ! Ahmad s-a clătinat și mișcarea corpului i-a stins chibritul. Zach s-a repezit către el și-a ajuns la trei metri distanță când Ahmad a aprins al doilea chibrit și l-a aruncat pe stiva de lemne, într-o băltă din lichid de aprindere. In Sha’ Allah, a rostit Ahmad în clipa în care flăcările au izbucnit. 17 Cele mai periculoase lucruri sunt deseori și cele mai frumoase: interiorul unei tornade, ochii unei fete disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să urmeze, gândul ăsta avea s-o facă să doarmă mai ușor. Zach a fugit în grădină și-a cufundat un furtun într-unul dintre canalele pe care le săpase ca să aducă apă de la Corey Creek. Apoi a alergat la stiva de lemne și-a început s-o ude cu furtunul până când flăcările s-au stins, iar lemnele au prins să scoată aburi. Ce-a crezut ? C-o să scape ? a zis Pearl, fără să se adreseze cuiva în particular. Aici suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-l las aici. Pearl s-a dus până în șopron și s-a întors cu o lopată. O să-l îngrop cu caprele mele, a spus ea. Nu merită, dar nu sunt un tiran. Zach a continuat să toarne apă peste stiva de lemne, în vreme ce fumul se revărsa peste culme. Omul se uita la Jina și la Mike. Și voi ? a întrebat Jina. Incendiile ... O să fim bine, a răspuns Pearl pentru amândoi. Dacă ne arde casa asta, mai sunt și alte cabane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Cu mare trecere prin cartierul deocheat de pe malul rîului. Ajunsesem În fața magaziei de la capătul garajului cu acoperiș. Cu ajutorul individului mai În vîrstă, care mersese În urma lui, au ridicat dintr-o mișcare butelia pe care o rostogoliseră pînă acum, peste o stivă de alte trei. Judecînd după zgomotul pe care l-a produs oțelul la atingerea oțelului, trebuie să fi fost tare grea. — Pot să arunc o privire prin birou? — E cam rece În seara asta, nu?... Cel mai În vîrstă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
verii. Și așa aveau să se succeadă generații, în bătaia fierbinte sau molcomă a soarelui - aici și aiurea - ori în deschiderea iernilor geroase, până aveau să se nască alte generații din sânul cărora unii vor pune la îndoială până și stivele de împușcați ori gazați și gropile comune ale războiului abia terminat, ochii speriați ai copiilor târâți la moarte pentru că erau evrei. Și ura și crima drept temei al politicii. Și totul avea să fie cu timpul tulbure, uitat. Domnul Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o îngrozea în noaptea aceea friguroasă de toamnă. Am fost nevoit să cedez. Lăsând deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus spre cavernă, în ciuda dojenilor gărzilor și ochiadelor lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată cu o stivă înaltă de pături, un felinar, un burduf cu lapte de cămilă și un șirag lung de curmale, îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de fierărie, sârmăraie, lăzi și cutii cu felurite piese, o mașinărie și câteva bancuri la care se tăia fier-beton și multe altele. Treceam și pe lângă o cabină metalică, un W.C. de șantier. Mirosea teribil căci, nu știu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]