240 matches
-
în funcție de spațiul disponibil și de utilități, se construia un gard de obicei din lețe de brad, care proteja un spați variabil, între 10 și 30 de ari. Aici se depozita în clădituri de 4-5 clă de fân și se făceau stogurile de snopi în vederea îmblătitului sau reieratului. În acest gard al șurii puteau fi câțiva pomi: un cireș, câțiva pruni, un păr sau mai mulți. În tangență cu acest gard se afla uneori un coteț de porci și un șopron lentru
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
și Caspică între jumătatea mileniului IV și mileniul III î.Hr. Marija Gimbutas a definit și introdus termenul de „cultură a gorganelor” în 1956 cu intenția de a introduce un „termen generic” ce voia să combine orizonturile arheologice ale culturilor Srednîi Stog, Iamna și a ceramicii cordate (existente între mileniile IV și III în multe regiuni din estul și nordul Europei. În jurul anului 1980 a devenit clar că complexul funerar al - - descris de Marija Gimbutas trebuie considerat separat în cadrul conceptului de „kurganizare
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
Mallory (1986, p. 308) a subliniat că „"spre jumătatea mileniului V î.Hr., avem deja similitudini culturale frapante de la cultura Nipru - Doneț la vest până la cultura Samara pe cursul mijlociu al Volgăi..., care sunt continuate în perioada ulterioară a culturii Srednîi Stog".” „"Iamna, cu toate variantele ei regionale"”, apare mai târziu și poate reprezintă o diversificare. Compararea asemănărilor culturale între aceste culturi este o chestiune de arheologie independentă de ipotezele relative privind limba proto-indo-europenă. Postulatul „similitudinilor culturale" din mileniul al V-lea
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
stat din: grâu, porumb, cartofi, fan, ceapă, lapte, lâna și aveau fiecare plan de cultură primit de la stat. Atunci s-a făcut arie săteasca, în locul Sătescul, pe terenul care era clejia bisericii, unde oamenii aduceau grâu legat în snopi, făceau stoguri și treierau la batoza. A fost un lucru bun pentru că se puteau urmări măsurile contra incendiilor, dar și pentru stat că urmărea predarea prioritară a cotelor de grâu. (Frentiu Titus) - În general oamenii nu își dădeau copiii la scoala, erau
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
trece prin centrul satului iar Drumul Comunal 20 face legatura între Cuciulata și Lupșa. Descoperirile arheologice indică existența unei așezari umane încă din epoca bronzului. De asemenea s-au descoperit ruinele unei cetăți dacice din Secolul I î.Hr. în locul numit "Stogul lui Coțofan", în partea de SE a satului. Prima atestare documentară în limba română a localității Cuciulata datează din 16 iulie 1372 și reprezintă un hrisov din vremea lui Vlaicu Vodă, zis Basarab al II-lea, domnul Țarii Românești. Din
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
cum le plăcea să spună comuniștilor, adică zi și noapte, " calul de bătaie " fiind băieții și fetele tinere aflate în vacanța de vară . Aceștia, cu 7 clase, profesională sau liceu, erau chemați peste tot și unde era mai greu { pe stog, la alimentat Batoza cu snopi de grâu, la carat sacii de grâu, la pleava unde era un nor de praf continuu etc. Plata se făcea în " zile muncă ", la sfîrșitul anului, " o zi muncă " reprezentând realizarea unei norme de producție
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
un sat specific de munte, zona locuibilă ocupând o treime din suprafața satului și se poziționează în microdepresiunea Pietrenilor (ca parte integrantă a depresiunii Horezu), ce are ca limite dealurile Viei (632 m) și Târsa (618 m) la vest, Vârful Stogul(697 m) și Dealul Pădurea Mare (807 m) la sud, dealurile Padeșul(637 m), Albina(917 m) și Scărișoara (921 m) spre est iar la nord, muntele Arnota (1184 m) și muntele Cacova (1407 m). Partea de nord a satului
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
râului Costești întâlnim endemisme ale florei de sorginte submediteraneană. Precum un brâu întins dinspre est spre vest, la limita sudică a satului întâlnim arealele bine împădurite numite Padeș(fag și castanul comestibil),Pădurea Mare(fag, gorun și molid)și Vârful Stogul(fag secular). În aceste păduri se întâlnesc cerbi, căpriori, mistreți, bursuci, vulpi și, în ultimii ani,lupi. Flora submediteraneană, întâlnită în punctul numit Cârligele Mici de la intrarea în Cheile Costeștilor, este reprezentată de tufișurile de cetină cu negi abrucate pe
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
și 2" - Pârâul Tocila are 2 cascade, una este situată chiar în apropierea drumului axial al văii Iapa, la 1 km aproximativ în amonte de capătul satului Negulești, iar cealaltă se află pe același versant, mai sus în amonte. "Zona Stogul de Piatră": "Lacul Boiereasca" - După unele surse numit Modârzău, se află în comuna Zemeș pe dealul împădurit în formă de șea dintre vârfurile Runcu și Jghiab, numit Modârzău - ce face hotarul între satele Solonț și Zemeș. Lângă luciul apei se
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
vechil. Fiind ocolit de toți fermierii și obosit, adoarme într-o căruță care după un timp se pune în mișcare. În apropiere de Weatherbury, el se dă jos din căruță și observă că în curtea unei ferme luase foc un stog. Ajută la stingerea incendiului și o întânește pe stăpâna fermei, care se întâmplă să fie chiar Batsheba Everdene. Aceasta îi propune să fie oier la ferma ei pe care o moștenise de la unchiul ei după moartea acestuia. În noaptea aceea
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
toate acestea nu se arată prea preocupat de treburile fermei și dă o petrecere cu beție ignorând avertismentele lui Oak despre venirea unei furtuni. Rămas singur dintre toți angajații, aceștia fiind beți și adormiți, Gabriel se ocupă singur de acoperirea stogurilor de grâu și orz pentru a le feri de ploaie. După câteva luni, Troy se apucă să parieze la cursele de cai pe banii soției. În timp ce se întorceau o dată de la Castebridge cu trăsura, întâlnesc pe drum o femeie amărâtă pe
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
incendiilor forestiere, fiind ocrotit în majoritatea Europei. Principalii săi dușmani naturali sunt lupii, vulpile și viperele. O importantă cauză a mortalității în rândul dihorilor o prezintă și accidentele rutiere. Dihorul viețuiește, adesea, în cadrul comunităților umane, adăpostindu-se în clădiri abandonate, stoguri de paie, grajduri, șuri. Dihorul nu produce pagube în apropierea vizuinei în care trăiește. Cu toate că sunt greu de observat în sălbăticie din cauză că au capacitatea de a se ascunde bine, se pot detecta cu oarecare ușurință datorită semnelor pe care le
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
tulpini de floarea soarelui) delimitează grădina, iar vrajnița cu boc asigură intrarea carului tras de bivoli, boi sau cai. Satul muzeu va avea biserică, școală, cimitir, moară, oloire, vâltoare, potcovărie, stupini, stână, șura danțului, pălincie, arie (cu batoză, dibol, trier, stoguri) și, bineînțeles, o fântână a satului”. Profesorul preconiza ca Muzeul etnografic în aer liber de la Măriuș să devină un "centru de studiu al tradițiilor", iar în vecinătatea lui să fie amenajate mai multe obiective turistice, strâns legate de tradițiile locului
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
mic, de culoare cenușie, cu botul ascuțit, care trăiește pe lângă așezările omenești, în gospodăriile umane, în construcții industriale, în silozuri, în depozite de furaje, de produse alimentare și textile, în incinta morilor etc. Construiesc cuiburi căptușite cu material moale, pe sub stoguri, în magazii, hambare, depozite, cămări, poduri etc. Șoarecele de casă este răspândit pe toate continentele și urcă la altitudine până la 2700 m acolo unde există construcții umane. În România se întâlnește subspecia "Mus musculus musculus" răspândită în toată țara pe lângă
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
este adesea întâlnit în luncile râurilor și terasele riverane și chiar în locuri mlăștinoase. Adesea este găsit, în căutare hranei și locurilor pentru depunerea ouălor, prin diferite ruine, inclusiv în ruinele caselor, în anexele gospodăriilor sau în clădirile caselor, sub stogurile și căpițele de fân, prin livezi, vii și alte locuri similare. În munți se urcă până la o altitudine de 2000 metri deasupra nivelului mării. În Caucaz se întâlnește la înălțimi de până la 1500-1600 m. În România șarpele rău trăiește în
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]