492 matches
-
Preaînălțate Doamne, preaplecați și preasupuși servitori... Viena, în 14 iuniu 1871 [CLARISSA VERNETZ] [martie - august 1871] 2290 Ușurința cu care-am trimis-o se poate compara numai cu tremurul inimei mele cu care aștept răspunsul. Amîndouă-s mari. Și la ce? Stoic și mândrii. {EminescuOpXVI 291} {EminescuOpXVI 292} {EminescuOpXVI 293} {EminescuOpXVI 294} {EminescuOpXVI 295} [ ION (IONIȚĂ) BUMBAC] [Viena, în [noiembrie] 1871] Domnule Președinte! Pentru că d-ta, aducând prin ținuta d-tale personală neparlamentarismul în dezbaterea comitetului prin o revenire asupra votului - pe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
reacție a fost de o stupiditate enormă: Nu voi petrece Paștele într-o cameră de spital". Abia ulterior am consimțit că nu mai sunt deloc "o stîncă". Iar acum mi se pare aproape ridicol că odinioară i-am studiat pe stoici cu pretenția de a învăța ceva de la ei. N-am învățat nimic! Stoicul își domină temerile. Și, în cele din urmă, se înalță deasupra lor. Nu mai e unealta lor oarbă, chiar dacă nu le înlătură. Pe când eu n-aș mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cameră de spital". Abia ulterior am consimțit că nu mai sunt deloc "o stîncă". Iar acum mi se pare aproape ridicol că odinioară i-am studiat pe stoici cu pretenția de a învăța ceva de la ei. N-am învățat nimic! Stoicul își domină temerile. Și, în cele din urmă, se înalță deasupra lor. Nu mai e unealta lor oarbă, chiar dacă nu le înlătură. Pe când eu n-aș mai putea zice decât cu o neîncredere jenată: tot ce se întîmplă se întîmplă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sunt "cauze", ci "fundal". Decisive au fost, pe lângă unele "detalii", defectele sau contradicțiile caracterului meu. Ele au atârnat greu în balanță, transformând în fatalitate întîmplări ce puteau să rămână altminteri fără consecințe. 25. Ceva mi-a rămas, totuși, din lectura stoicilor. O anumită jenă. Până în acest an, nu vroiam să aud de bătrânețe. Puteam alerga după autobuz, dacă era cazul. Acum, încerc să accept că sfârșitul poate dura câteva clipe. O înțepătură fulgerătoare în piept, în dreptul inimii, cum am simțit adineauri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe tine. Ce rost are să-ți amintești în fața unui cer senin ce spune Eclesiastul, că totul e deșertăciune? Dar trebuie să consimt că liniștea cu care vorbește Marc Aureliu despre moarte mi se pare de neînțeles. Aproape inumană. De altfel, stoicii mi-au stârnit, mai degrabă, nedumeriri. De ce să ții, oare, să dormi ca tânărul Marc Aureliu, plăpând și bolnăvicios, pe pământul gol? Pentru mine, asceza nu e o virtute. Dumnezeu ne-a lăsat darurile vieții ca să ne bucurăm de ele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
atunci m-am dumirit că amestecul ei de cer divin și de rachiu prost se află în centrul destinului meu. N-aș fi în stare să mă imaginez născut în altă parte, din alți părinți. Aici judec, se pare, ca stoicii. Tot ce s-a întîmplat e bine că s-a întîmplat și sunt mulțumit că nici măcar zeii n-au puterea să schimbe ceva în trecut. Amănuntul că sunt primul din Lisa care visează deșerturi mă poate face, doar, să zâmbesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu mă las prins în apele putrede ale fricii. E de ajuns că fac parte din specia celor care se consumă pentru orice fleac și pun totul la inimă. Din care pricină, poate, am clacat. Cum n-am însușiri de stoic, trebuie, măcar acum, să le suplinesc cu ce pot. În ultimul moment, mai arunc o privire în urmă spre zidul din fundul curții. Ca de obicei, moțăie pe el câteva ciori. E ultima imagine pe care o zăresc înainte de a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-și masca de gaze, nu înainte de a rupe cu dinții inelul grenadei“. Pe scurt, dacă zilele sunt rezervate vieții, sănătății și bucuriilor, nopțile sunt rezervate gândurilor mai labile și sensibilităților de tot felul și luptelor de gherilă. Pentru că, evident, și stoicii trebuie să răbufnească pe undeva (a nu se înțelege din asta că îi acord scrisului vreo calitate terapeutică ; dimpotrivă, cred că el nu face decât să agraveze lucrurile și că există pe lumea asta metode terapeutice cu mult mai sănătoase
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
ușa dulapului ca să se închidă. Uneori se deschide de prea mult îndesat. Nu miroase a naftalină, dar a un pic de nostalgie - da. Gen „mai întoarce, Doamne, roata vieții“. Cuplurile se fac, se desfac și se refac. Angelo a ascultat stoic, nopți întregi, cum îmi reglam eu conturile imaginare cu iubitul scriitor. Avea interes. Era singur. Înger, îngerașul meu. Și, în plus, de cinci ani eram o amintire iubită a lui. El e lent, dar așază lucrurile frumos în sertare. Iubirea
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
În trecut, atunci n-am să mă dau În lături, indiferent ce vor spune sau ce vor face turcii. Însă cum Îi vei convinge pe tatăl tău și pe familia lui să te lase să pleci În Turcia? Era Alex Stoicul, un grec american din Boston care era mulțumit de viață atâta timp cât avea parte de vreme Însorită, mâncare gustoasă și femei frumoase. Ca adept loial al lui Zeno, credea că oamenii ar trebui să facă tot ce le stă În putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cafenea la care se Întâlnesc de obicei. Presupun că acolo am să reușesc să fac cunoștință măcar cu câțiva bărbați. Fii foarte atentă dacă bei Împreună cu ei. Alcoolul scoate la iveală tot ce e mai rău În oameni. Era Alex Stoicul. Nu cred că Asya bea. Sunt musulmani! Însă cu siguranță fumează ca o locomotivă. Doamna Peacock/Siramark a scris: Și În Armenia oamenii fumează mult. Am vizitat din nou Erevanul de curând. Țigările omoară națiunea. Armanoush s-a foit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
una dintre mâncătoare e lângă mine chiar În clipa asta. Vreau să vă prezint o prietenă turcoaică. A urmat o pauză. Are un nickname, bineînțeles: O Fată Pe Nume Turcoaica. Cum? nu s-a putut abține să nu Întrebe Alex Stoicul. E o reinterpretare a titlului unui cântec de Johnny Cash. În orice caz, o poți Întreba și singur. E chiar aici. Dragă Café Constantinopolis ți-o prezint pe O Fată Pe Nume Turcoaica. O Fată Pe Nume Turcoaica Îți prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Greșea lucrînd nopțile În loc să se culce cu Delphine, ducîndu-se la culcare atunci cînd ea se trezea. A trăi noaptea reprezintă un soi de asceză. Alegînd să lucreze noaptea, François nu se elibera de orice legătură cu lumea, precum confrații lui, stoicii. Dimpotrivă, se angaja, și Încă Într-un mod hotărît, Într-o solitudine populată cu viziuni și fantasme. Asceza lui nu era un sacrificiu vag creștin În vederea cîștigării unui plus de suferință, chiar dacă suferința nu lipsea din tablou. Trăind noaptea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le dădu lui Dmitri. Capitolul nouăsprezece Govorov se întoarce. Porfiri îl zări pe Prințul Bicov înainte ca acesta să-l vadă pe el. Tânărul nobil stătea pe unul din scaunele din fața biroului lui Porfiri. Expresia sa era dureroasă, dar răbdătoare, stoic auto-conștientă. Își mângâia cu o mână căciula din blană de parcă era un câine. Porfiri simți cu musca pe căciulă, amintindu-și de o datorie ignorată deliberat. Era pe punctul de a face stânga-mprejur când se auzi strigat pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să-mi ascult inima, nu creierul. Așa, îmi puteam îngădui să simt, fără să trebuiască să și înțeleg. Căci de înțeles nu mai puteam înțelege. Făcusem prea multe descoperiri urâte într-un timp scurt și nu am deloc calități de stoic De altfel, trebuie să-ți spun că, dacă dau la o parte unele exagerări, portretul pe care mi l-ai făcut pe baza celor auzite e real. Mai bine zis, a fost real. N-am suportat să fiu contrazis și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lui Nicolas. Avu un gest de agasare cînd nimeri peste căsuța vocală și nu se feri să-și ascundă nemulțumirea. - Sună-mă urgent. Vreau să pot da de dumneata În orice clipă. Închise. - Morineau! Ușa se redeschise În fața tînărului jandarm, stoic. - Da? - Știi cumva unde e Marie? - Îl căuta pe fratele ei... Băieții mei l-au zărit pe Loïc urcînd dinspre golful Jefuitorilor de corăbii; dacă s-a Încrucișat cu ei, s-o fi dus poate să vadă Într-acolo. Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e disprețul față de lustrul artificial și inutil? ARTUR (În transă.): Unde... GARDIANUL: Păi? Și ce dacă n-avem trompeți? Și ce dacă n-avem public? Trebuie să ne fortificăm mintea și trupul, trebuie să trăim și să murim ca niște stoici... ARTUR: Zenon din Citium, Chrisippos, Seneca, Epictet... GARDIANUL: Sextus Empiricus! ARTUR: Ăsta era sceptic... GARDIANUL: În sfârșit... Suntem și noi strâmtorați.. Trebuie să fiți de partea noastră... Orașul e alunecos, oamenii stau închiși în casele lor... Nu se mai găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
loc al cunoașterii naturii și al scopului natural al omului, devine spațiul în care omul este direct încredințat sieși, și, în același timp, spațiul de întâlnire cu Dumnezeu în sensul întâlnirii biblice cu Dumnezeu, între tu și tu. Augustin întrebuințează stoicul „Cunoaște-te pe tine însuți!” (gnoti seauton) și îi dă un sens creștin. Dacă în Vechiul Testament inima omului era interpretată ca receptor al chemării lui Dumnezeu, în concepția lui Augustin conștiința devine locul în care apelul lui Dumnezeu și ascultarea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care s-au despărțit din cauza rolului excesiv, din cauza terorii"generalului". Pentru gânditorul danez, subiectivitatea este adevărul; ceea ce ar fi părut unui Hegel cea mai mare erezie conceptibilă. Individualismul cetățenesc, acela pe care în nuanțe și expresii diferite îl întîlnim la stoici (influenței cărora se datorează concepția voluntaristă și contractualistă a dreptului roman),la protestanți, în raționalismul secolului al XVIII-lea, în Revoluția franceză și în tot procesul de atomizare socială pe care l-a născut dezagregarea democrației și liberalismului, pretinde că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și sociale. În acest fel, având mai puține dorințe, probabilitatea ca ele să fie nesatisfăcute scade și oamenii pot trăi într-o stare psihologică de pace sufletească (ataraxie). c) Școala stoică rezolvă problema discrepanței arătând că aceasta este o iluzie. Stoicii erau panteiști, considerând că Dumnezeu este prezent în tot ceea ce există. Dacă Dumnezeu este peste tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul este corelatul binelui. Binele, așadar, nu poate există fără rău și, în consecință
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sufletească (ataraxie). c) Școala stoică rezolvă problema discrepanței arătând că aceasta este o iluzie. Stoicii erau panteiști, considerând că Dumnezeu este prezent în tot ceea ce există. Dacă Dumnezeu este peste tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul este corelatul binelui. Binele, așadar, nu poate există fără rău și, în consecință, răul este bine! Această etică eroică a stoicilor poate merge până la a afirma că un stoic înlănțuit și torturat este liber, căci nimeni nu îi poate
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
în tot ceea ce există. Dacă Dumnezeu este peste tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul este corelatul binelui. Binele, așadar, nu poate există fără rău și, în consecință, răul este bine! Această etică eroică a stoicilor poate merge până la a afirma că un stoic înlănțuit și torturat este liber, căci nimeni nu îi poate lua libertatea de a simți durere și de a decide cum să se raporteze la ea. Oricât de interesante sunt aceste abordări
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul este corelatul binelui. Binele, așadar, nu poate există fără rău și, în consecință, răul este bine! Această etică eroică a stoicilor poate merge până la a afirma că un stoic înlănțuit și torturat este liber, căci nimeni nu îi poate lua libertatea de a simți durere și de a decide cum să se raporteze la ea. Oricât de interesante sunt aceste abordări filosofice, ele ar putea fi asimilate doar de
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cum ne propunem/dorim noi). Este însă adevărat că atunci când scopurile/dorințele sunt nerezonabile, se poate încerca terapeutic și restrângerea lor (ca număr, intensitate) - vezi epicureicii - și/sau modificarea lor (de exemplu, în alte scopuri/dorințe rezonabile, eliminarea unora) - vezi stoicii și budiștii. Acest demers este unul sensibil, cu implicații etice, în măsura în care fiecare om este liber să își dorească orice; acesta este și motivul pentru care, dacă ele fac obiectul restructurării cognitive, se utilizează adesea tehnici pragmatice, mai puțin normative, de
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
la pensie de vreo zece ani. A te retrage de la orice agitație, a avea bătrânețea asigurată și a te deda fără solicitudine din partea cuiva la preocupările tale favorite, aceasta era concepția orientalistului despre bătrânețe, de senectute. Din Seneca, singurul dintre stoici pe care îl tolera Hagienuș, recita pe dinafară. Studiile pe care le făcuse Regele Lear erau eminente, și încă și acum, când mergea în străinătate, avea acces la savanții iluștri, care-l stimau nespus. Oral, Hagienuș era în stare să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]