497 matches
-
înțelept ține la discreția sa. Știe oricum că nici măcar cuvântul său chibzuit nu are forța de a da peste cap jocurile deja făcute. De aceea, Lupul este prudent. Iar prudența, să nu uităm, se numără printre virtuțile capitale ale doctrinei stoicilor 31. Prin urmare, rezerva Lupului de a se manifesta reprezintă o dovadă a stoicismului său, nicidecum semnul unei lașități. Oricum, e clar că el posedă toate datele pentru a reuși să judece lucrurile în mod corect. Vulpea o știe, poate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Man and the Beasts. De animalibus (Books 22-26), traducere de James J. Scanlan, M.D., Medieval & Renaissance Texts & Studies, Binghamton, New York, 1987, p. 160. 77 Petru Vaida, op. cit., p. 214. 78 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, pp. 688-690. 79 Așa cum recomandă majoritatea stoicilor, printre care Epictet, în Manual: Dacă vrei să faci progrese, îndură cu resemnare să fii socotit nechibzuit și nebun, din cauza disprețului tău pentru lucrurile din afară", în Epictet, Manual, traducere de D. Burtea și Marcus Aurelius, Către sine însuși, traducere
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
note și indice de Ioana Costa, traducere din limba latină de Vichi-Eugenia Dumitru și Ștefania Ferchedău, studiu introductiv de Anne Bănățeanu, Editura Polirom, Iași, 2004, pp. 48-49. Ideea există și la Cicero, în al cincilea paradox din Paradoxa stoicorum (Paradoxurile stoicilor), ediție bilingvă, traducere, notă asupra ediției, note și comentarii, idice și postfață de Traian Diaconescu, prefață de Gheorghe Vlădușescu, Editura Saeculum Vizual, București, 2011, pp. 61-67. 82 Seneca, Epistole către Lucilius, vol. I, traducere din limba latină, studiu introductiv, note
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Man and the Beasts. De animalibus (Books 22-26), translated by James J. Scanlan, M.D., Medieval & Renaissance Texts & Studies, Binghamton, New York, 1987, p. 160. 364 Petru Vaida, op. cit., p. 214. 365 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, p. 688-690. 366 Așa cum recomandă majoritatea stoicilor, printre care Epictet, în Manual: Dacă vrei să faci progrese, îndură cu resemnare să fii socotit nechibzuit și nebun, din cauza disprețului tău pentru lucrurile din afară", în Epictet, Manual, traducere de D. Burtea și Marcus Aurelius, Către sine însuși, traducere
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
note și indice de Ioana Costa, traducere din limba latină de Vichi-Eugenia Dumitru și Ștefania Ferchedău, studiu introductiv de Anne Bănățeanu, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 48-49. Ideea există și la Cicero, în al cincilea paradox din Paradoxa stoicorum (Paradoxurile stoicilor), ediție bilingvă, traducere, notă asupra ediției, note și comentarii, idice și postfață de Traian Diaconescu, prefață de Gheorghe Vlăduțescu, Editura Saeculum Vizual, București, 2011, p. 61-67. 369 Seneca, Epistole către Lucilius, vol. I, traducere din limba latină, studiu introductiv, note
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la un stăpîn. Transcendența a fost distanțată de categoria puterii, a forței, a dominației. E ceea ce poate stîrni atenția față de o nuanță deloc neglijabilă a portretului divin. André Scrima amintește adesea o linie de intrepretare a termenului pantokrator care de la stoici și la filozofia elenistică a trecut la mari autori patristici (Teofil al Antiohiei, Clement Alexandrinul, Origen, Grigore de Nyssa, Augustin). Pentru ei, pantokrator nu înseamnă atotputernic, atotstăpînitor, dominație exterioară. înseamnă ceva mai puțin vizibil și impunător, dar mai originar. Cînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și sociale. În acest fel, având mai puține dorințe, probabilitatea ca ele să fie nesatisfăcute scade și oamenii pot trăi într-o stare psihologică de pace sufletească (ataraxie). c) Școala stoică rezolvă problema discrepanței arătând că aceasta este o iluzie. Stoicii erau panteiști, considerând că Dumnezeu este prezent în tot ceea ce există. Dacă Dumnezeu este peste tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul este corelatul binelui. Binele, așadar, nu poate există fără rău și, în consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sufletească (ataraxie). c) Școala stoică rezolvă problema discrepanței arătând că aceasta este o iluzie. Stoicii erau panteiști, considerând că Dumnezeu este prezent în tot ceea ce există. Dacă Dumnezeu este peste tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul este corelatul binelui. Binele, așadar, nu poate există fără rău și, în consecință, răul este bine! Această etică eroică a stoicilor poate merge până la a afirma că un stoic înlănțuit și torturat este liber, căci nimeni nu îi poate
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
în tot ceea ce există. Dacă Dumnezeu este peste tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul este corelatul binelui. Binele, așadar, nu poate există fără rău și, în consecință, răul este bine! Această etică eroică a stoicilor poate merge până la a afirma că un stoic înlănțuit și torturat este liber, căci nimeni nu îi poate lua libertatea de a simți durere și de a decide cum să se raporteze la ea. Oricât de interesante sunt aceste abordări
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul este corelatul binelui. Binele, așadar, nu poate există fără rău și, în consecință, răul este bine! Această etică eroică a stoicilor poate merge până la a afirma că un stoic înlănțuit și torturat este liber, căci nimeni nu îi poate lua libertatea de a simți durere și de a decide cum să se raporteze la ea. Oricât de interesante sunt aceste abordări filosofice, ele ar putea fi asimilate doar de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cum ne propunem/dorim noi). Este însă adevărat că atunci când scopurile/dorințele sunt nerezonabile, se poate încerca terapeutic și restrângerea lor (ca număr, intensitate) - vezi epicureicii - și/sau modificarea lor (de exemplu, în alte scopuri/dorințe rezonabile, eliminarea unora) - vezi stoicii și budiștii. Acest demers este unul sensibil, cu implicații etice, în măsura în care fiecare om este liber să își dorească orice; acesta este și motivul pentru care, dacă ele fac obiectul restructurării cognitive, se utilizează adesea tehnici pragmatice, mai puțin normative, de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cale întoarsă, istoria putînd deveni astfel un bun învățător. Pe de altă parte, cu această credință se poate construi mult mai durabil, eliberați de angoasele efemerului, nemaitrăind în exteriorul nostru, cum spunea Bergson, ci regăsindu-ne arhetipul. Prezentul durabil al stoicilor se dovedește stimulativ și profund, inclusiv în plan economic. Așadar, spiritul timpului, acel Zeitgeist despre care vorbea Herder, poate hrăni inclusiv dezvoltarea economică, poate contribui la economia fericirii noastre. "Balsamul care cicatrizează rănile timpului se numește religie; știința care ne
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
dublu, ca în oglindă - unul obișnuit, banal și șters pentru ceilalți și altul retras în umbră, crâncen, drept și cu o voință de fier, care îi ajută să ia de fiecare dată viața de la început. Adesea personajele devin simboluri: Întemeietorul, Stoicul, Schimnicul, Conștiința, Eroarea. Ultimele nuvele ale lui V. indică orientarea spre naturalismul psihologic, cu accentul pe întâmplări dramatice, pe destine și cazuri de conștiință. SCRIERI: Vânt și lumină, pref. Vladimir Beșleagă, Chișinău, 1974; Maria, Chișinău, 1977; Inele de iarbă, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290558_a_291887]
-
din Grecia antică, chiar și la Hesiod și Homer cu referințele alegorice la zei, dar mai ales începând cu Thales, primul care pune sub semnul îndoielii locuirea zeilor în Olimp, și cu Anaximandros, Xenofan, Aristotel, Empedocle, Parmenide, Platon, neoplatonicienii și stoicii, fără însă a respinge întotdeauna și rolul funcțional al mitului, adică "meditația prin intermediul mitului" ("gândirea prin intermediul mitului" fiind propusă în locul "gândirii mitice", sintagma lui Mircea Eliade, pentru a evita eventuala confuzie cu gândirea generatoare de mit).226 Miturile sunt, la
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mimetic, de-a gata, ci se descoperă spontan, în fulgurații colocviale și tăceri voluntare. Dialogul autentic nu are un set limitat de întrebări sau răspunsuri, întrucât aplicațiile tematice ale filozofiei sunt nemărginite. Cu Aristotel, prelegerea câștigă tot mai mult prestigiu. Stoicii au preferat să includă filozofia în jurnale sau epistole pedagogice. Era un mod de a sublinia importanța ideii de comunitate, rămasă intactă la neoplatonici, la autorii patristici și chiar până la scolastici. Totuși, în creștinismul primului mileniu - pe vremea când lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Gott ist todt! Gott bleibt todt! rămâne, de la Nietzsche încoace, un model greu de ignorat în interpretarea modernității 2, dar această proclamație trebuie corect înțeleasă în termeni istorici. Cititorul rămâne cu impresia că între poziția teologică asumată, respectiv, de Platon, stoici, Părinții Bisericii și ultimii scolastici, diferența este neglijabilă. Patapievici evită o discuție a raportului între virtutea păgână și virtutea creștină (socotite de Nietzsche în mod egal resentimentare)3. În ce fel bunătatea și noutatea Evangheliei aduc o noutate în raport cu paideia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prealabilă a metafizicii eline ascunse în teologia de manual. Când în La Gaya Scienza (¬125) nebunul lui Nietzsche exclamă: „Voi l-ați omorât”, el acuză consimțirea treptată a lumii apusene la ideea abstract-metafizică de Dumnezeu. În versiunea moralizatoare de tip stoic 3, Dumnezeu intervine în orizontul conștiinței pentru a formula un imperativ categoric 4. Harul minții văzătoare și lucrarea inimii dispar. Dumnezeu nu se descoperă decât ca bun de consum în cadrul religiei civice a unui imperiu sau națiuni. El este invocat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Platon 1 despre țelul filozofiei, reprezentat de cunoașterea primelor principii, de a căror demonstrabilitate Aristotel s-a îndoit, arătând caracterul vicios al regresului logic la infinit 2. Scepticii au mers mai departe, punând la îndoială posibilitatea cunoașterii în genere, în timp ce stoicii și epicureicii au admis-o din perspectiva postulatului evidenței percepției. Prolepsis - sau prejudecata, în termeni moderni - a fost acceptată ca o componentă indispensabilă a oricărui discurs (la această concluzie revenind în secolul trecut hermeneutica fenomenologică)3. Clement Alexandrinul a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gândire care, prin urmare, atrage atenția asupra faptului că referința la destin nu înseamnă că trebuie să-l suporți, ci mai degrabă să-l alegi. Este această alunecare de la supunere la alegere care constituie forța acestui amor fati care, de la stoici la Nietzsche, face ca demnitatea umană să se sprijine pe o acordare la necesitate. Poate că aici este adevăratul umanism, acela care ia în considerare ineluctabilul, constrângerile pentru a face din ele, stricto sensu, "date predilecte". Într-un astfel de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Antichității și nașterea gândirii raționale / 53 2.1. Socrate / 53 2.2. Platon / 54 2.3. Aristotel / 56 3. Reprezentarea vieții psihice în perioada elenă și în vechea Romă / 62 3.1. Peripateticii / 63 3.2. Sofiștii / 63 3.3. Stoicii / 64 3.4. Gândirea psihologică în vechea Romă / 68 III. Psihologia creștinătății / 73 1. Sub însemne ebraice Philon din Alexandria / 73 2. Invitația la asceză a lui Plotin / 75 3. Apologia creștinătății / 77 3.1. Influența lui Sfîntului Augustin / 79
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
spirituale, cu valoare individuală. Aceasta era o perspectivă care nu ținea cont de diversitatea formelor activității umane. Sufletul trebuia explicat astfel doar din perspectiva subiectivistă. Omul nu mai era raportat la natură, ci doar la un alt om. 3.3. Stoicii Activitatea stoicilor este legată de Atena. Întemeietor a fost Zenon, denumit după locul unde acesta își ținea discursurile. Tot întemeietor a fost considerat și Krisipos. Stoicismul era filosofia cea mai răspândită în perioada elenistă, fiind apoi preluată și în Roma
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în Roma antică. Aceasta și-a propus să dezvolte gândirea despre materie și suflet a înaintașilor. În decursul a cîtorva secole, a suportat prefaceri interesante în acord cu problemele formulate de gânditorii anteriori. 1. Principiul primar al pneumei În accepțiunea stoicilor, cosmosul era imaginat ca un tot unitar, o parte a acestuia fiind și sufletul, care se reprezenta printr-o mișcare neîntreruptă a aerului înfocat pneuma. Aceasta era baza pe care, prin condensare, se obțineau gândurile. Prin pneum,a cosmosul era
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
obțineau gândurile. Prin pneum,a cosmosul era reîntregit. Fizicul și psihicul se compun din aceeași materie, căreia, în cazul omului, îi sunt conferite însemne deosebite, chiar însușiri supraumane, supraindividuale, întrucât pneuma universală "este echivalentă cu sufletul general, cu focul dumnezeiesc". Stoicii au mai introdus o noțiune de "tensiune" sau de gradare a tonusului. Aceasta a permis deosebirea mai multor stări graduale ale sufletului. Tot pe această bază s-a permis dărâmarea zidului pe care Aristotel îl ridicase între materia vie și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
existenței unor forme de acțiune primară, senzorială, pregătitoare pentru producerea actelor gândite, organizate logic, pe cale să devină concepte. Pregătirea terenului a fost realizată anterior de Aristotel. Este vorba de teoria sa a fanteziei sau imaginației, despre nous-ul activității mentale. Stoicii au reformulat această teorie, au reprelucrat-o, încercând să demonstreze cum are loc această transformare a imaginii senzoriale în concept. Pentru acest lucru, ei au plecat de la Socrate, de la rolul pe care acesta l-a dat logicii, momentelor de necesitate de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cum are loc această transformare a imaginii senzoriale în concept. Pentru acest lucru, ei au plecat de la Socrate, de la rolul pe care acesta l-a dat logicii, momentelor de necesitate de acest fel, celor de generalizare, de clasificare a gândurilor. Stoicii au evidențiat însemnătatea judecăților de analogie, compunerea, negarea, contradicția ș.a. Stoicii au fost cei care au constatat că elementele componente ale judecăților sunt decisive pentru elaborarea legăturilor asociative. Ei au evidențiat totodată însemnătatea intenției în diversele etape de realizare a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]