288 matches
-
întrebă Apostol. ― De ce? Tu vezi de serviciu și taci mulcom! Dacă va fi nevoie, te vom chema, n-ai grijă... Acuma sunt în perspectivă evenimente mari, foarte!... Toată lumea trebuie să fie la datorie! Apostol Bologa nu-și putu stăpâni o strâmbătură de dispreț când lepădă receptorul, căci aghiotantul care nu fusese niciodată în tranșee și care ar fi fost în stare să perie în fiece zi pe toți generalii armatei, numai să nu intre el în foc, pomenind despre "evenimentele foarte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe Bologa: ― Dumnealui e ofițerul care vrea să ia pe Ilona... Femeia zâmbi larg, încîntată, spre Apostol. Bărbatul îi puse mâna pe braț și continuă: ― Acu a venit aci... pentru cei de colo! Zâmbetul primăresei se schimbă îndată într-o strâmbătură de spaimă, în vreme ce primarul îi făcu semn că Bologa trebuie să vorbească cu generalul. ― E o ființă foarte miloasă nevastă-mea, explică primarul, ca să nu crează locotenentul cine știe ce despre spaima femeii. Mai ales de când a văzut pe bieții oameni cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și Încep să i-o trag În stil mare. Își ridică picioarele intrând În joc. — Rahatu meu de curea, țip eu, mărind ritmul, oprește-mi respirațian măta! O strânge puțin, dar se Înroșește la față și se sschimonosește Într-o strâmbătură ciuadată, pe când o strâng de gât, apoi Încearcă să urle: — Mă... cac... cac... cac... cac sufoci... cac... mă... cac... cac... cac... Sună de parcă o rablă de mașină ar Încerca să pornească, adică, presupun, exact asta și e. Cât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu fel de fel de strâmbături și jimbături și iau cu ele masa“. Spectacolul și audiția pot o clipă da impresia că sunt un pur hors d’oeuvre, o fantezie arieliană gratuită. Dar nu e deloc așa. Rostul mascaradei este chiar destul de complex: să întărească și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu fel de fel de strâmbături și jimbături și iau cu ele masa“. Spectacolul și audiția pot o clipă da impresia că sunt un pur hors d’oeuvre, o fantezie arieliană gratuită. Dar nu e deloc așa. Rostul mascaradei este chiar destul de complex: să întărească și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
au ilustrat Cununa aceea mare el poate ar fi luat; De n-ar fi fost atâta poporului amic, Și-n docta sa pictură de n-ar fi pus nimic Din gluma cea urâtă și josnice figuri, Și fără de rușine atâtea strâmbături; De n-ar fi adus pe scenă bufonu-n loc de fin, Și-n față cu-n Terențiu pe prostul Tabarin. În sacul ist ridicol în care Scapin zace Nu recunosc poetul ce Mizantropul face." (Tr. rom. de A. Naum) 49
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și lăudăroșenie erotică. Intraseră la braț și luaseră imediat două fete la un tango pasionat, cu obraji lipiți și mâinile întinse înainte. Fetele se prăpădeau de râs. "Sînt sărac, n-am nici căciulă, / Am o namilă de..." striga Bazil cu strâmbături grotești, iar ceilalți, în cor, completau distihul, veseli și je m'en fichiști. Pe tot drumul cu autocarul, în care mai erau și elevi de la alte vreo două licee, tipii și tipele n-au făcut decât să cânte în gura
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Short. Liz Short. Dalia Neagră. Genunchii mi-au tresărit, lovind involuntar volanul. Mâinile, cuprinse de tremurături, au atins claxonul. Fantoma își duse mâna streașină la ochi și își miji privirea înspre farurile mele, apoi ridică din umeri. Am remarcat o strâmbătură familiară și mi-am revenit. Era Madeleine Sprague deghizată în Dalia. Pusese pe ea o rochie neagră, mulată pe corp și se machiase și se coafase la fel ca Betty Short în cea mai reușită fotografie a sa. Am urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o clipă și răspunse: — Vreau să-ți dau un exemplu. Privește lumina lunii: nu știm ce este, însă ne luminează pe toți la fel. Vitellius se uită la lună fără să înțeleagă, și surâsul lui servil se prefăcu într-o strâmbătură ironică. Împăratul însă continuă: — Tatăl meu a spus într-o zi: „Ochii noștri nu văd prea bine, urechile nu aud, însă mintea noastră merge mult mai departe. Oamenii nu știu că, deși luptă cu atâta cruzime, deși vorbesc, discută, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Kara. - Ai dreptate. A fost ceva de genul „Hei, tanti, ai grijă! Gagiul în trening - în lateral! Glonțul!”. Un dialect afro-american perfect. Am privit în aceeași direcție în care s-a uitat și el și toată lumea, spuse ea cu o strâmbătură. Am fost orbită instantaneu. A dat foc la petarde și eu am crezut că se trage. De fapt, m-a tras pe sfoară. Rhyme citi dezgustul pe fața ei. Amelia Sachs își păstra cele mai grele reproșuri chiar pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ridicînd mînerele de lemn, Jim se strîmbă de durere, nu din cauza efortului, ci pentru că Îl ardea sub cămașă cartoful pe care Îl furase. CÎt timp avea să stea Încovoiat, nimeni n-avea să vadă cartoful, așa că Încropi o pantomimă de strîmbături și gemete. Ah, ah... ah, Doamne... Ești demn de echipa de actori din Lunghua, Jim. Domnul Maxted Îl văzuse scoțînd cartoful din căldare, cînd plecaseră de la bucătărie, dar nu obiectase. Aplecat Înainte, Jim abandonă căruciorul În fața misionarilor. Alergă pe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zile. PÎnă s-a terminat războiul. — Nu știe să socotească. — Pare-se că s-a uitat bine. Pun pariu că s-a uitat bine. Se Învîrte În jur tot timpul. Băiete, ce-ai văzut În stadion? Price Îi aruncă o strîmbătură șmecheră. — Puști? Provizii? — Mai multe mașini, explică Jim. Cel puțin cinci Buickuri, două Cadillacuri și un Lincoln Zephyr. — Lasă mașinile! Te-ai născut Într-un garaj? Ce altceva ai mai văzut? — Doar o grămadă de covoare și mobile. — Haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
infinit pe cerul lumii. Poate că privește un nor, unul din norii aceia care abia lasă să se întrevadă soarele, o dâră strălucitoare care intră prin hublou iluminându-i chipul. Poate că citește articolul vreunui coleg, comentându-l cu mici strâmbături ale buzelor. Cunosc atât de bine gestualitatea ei involuntară, este ca și cum fiecare emoție ar avea pe chip un microscop revelator. A fost de atâtea ori lângă mine în avion. Îi cunosc dungile de pe gât, cuta aceea mică pe care pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dispoziție, așa că mi-a rămas pe limbă un gust amar. Femeia s-a așezat lângă mine pe divan, puțin mai departe. Stătea în contralumină, bretonul rar nu reușea să-i ascundă fruntea prea proeminentă în comparație cu restul feței strânsă într-o strâmbătură fixată în adâncitura dintre nas și buzele mărite cu ruj. I-am privit mâna cu care ținea ceșcuța. În jurul unghiilor scurte, pe care cu siguranță și le mânca, carnea era înroșită și umflată. Mi-a venit în minte mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
picioare pe coridor și el îmi privea mâinile bandajate. Dar dumneavoastră ce legătură aveați cu fata decedată? Era o curiozitate omenească, avantajată de uniforma pe care o purta. — Era logodnica mea. Polițistul avea ochii de un albastru viu. Făcu o strâmbătură care aducea a zâmbet și strânse între riduri privirea aceea turcoaz: — Condoleanțe, murmură. Câte clipe mai târziu aveam în mână o foaie de hârtie acoperită de tot felul de ștampile și hainele Italiei. Le alesesem din portbagaj stând în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tău, te reinserează. „Oi fi oare în toate mințile? - gândea Augusto în sinea lui -. Nu cumva, în timp ce eu îmi închipui că merg cuviincios pe stradă, ca oamenii normali - dar ce-i un om normal? - oi fi făcând gesturi, contorsiuni și strâmbături, iar lumea care trece, cred eu, fără să mă privească sau privindu-mă cu indiferență, nu este cum mi se pare mie, ci se holbează cu toții la mine, râzând sau compătimindu-mă?... Și ideea asta nu-i oare ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în timp ce eu căutam prin cameră, o frânghie. „Ca să mă împușc cu ea mortal”, cum se pronunță undeva prietenul meu Erich Kästner, mi se pare... Îmi place, la nebunie, „Valsul Imperial” de Johann Strauss, încheie solemn Ferdinand Sinidis, cu o cumplită strâmbătură a chipului, ca și cum ar fi mușcat dintr-o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a-l, cum spune el, „face praf“, și anume „de sus în jos“. Acum își strânge pleoapele ca niște fante înguste, strânge din buze și și le strâmbă, își schimonosește gura într-o poziție oblică și neliniștită și lucrează la strâmbătura asta, în vreme ce stă totodată aplecat deasupra cărților, plecat departe, imposibil de ajuns din urmă. Îl văd citind. E singurul lucru pe care-l face fără să se plictisească. În acest timp își astupă amândouă urechile cu degetele arătătoare ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai aud conjugând verbe. Nu încape nici o îndoială: băiatul acela de la cuple care, la nouă 950 de metri sub scoarța pământului, încearcă, harnic și încrâncenat, să-și îmbunătățească latineasca lui precară sunt eu. Ca pe vremea când era elev, face strâmbături și rostește în timpul ăsta poezioara: qui quae quod cuius cuius cuius... Îmi bat joc de el, îl fac „personaj de banc“, dar el nu se lasă distras, vrea să umple cu ceva golul, fie și cu sterilul unei limbi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Desigur, desigur. Nord-Nord-vest e o creație estetică. — Altă eroare, a decretat Bonavena. Îi neg operei mele orice valoare estetică. Ea are, ca să zic așa, propriul său plan. Nici că-mi pasă de emoțiile pe care le trezește, de lacrimi, aplauze, strâmbături. Nu mi-am propus să dau lecții, nici să emoționez sau să amuz. Opera este mai presus de toate acestea. Aspiră la tot ce-i mai umil și mai Înalt: un loc În univers. Înfipt Între umeri, capul solid nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i clar cine altcineva ar fi putut pune focul. L-am așteptat să Înconjoare piscina și să stea de vorbă cu Miguel. I-a pus În mînă cîteva bancnote, pe care spaniolul și le-a strecurat În buzunar cu o strîmbătură de dezgust. Cu ochii pe mine, ne-a urmat la pas, În vreme ce treceam cu mașina pe lîngă terenul de tenis acoperit de cenușă. Am simțit că voia să-mi vorbească, dar s-a mulțumit să ne deschidă poarta fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lumânare, lângă scaunul de pe care tocmai se ridicase. Da, Gotterdammerung. Amurgul zeilor... hm, interesant. Glasul gros al Obersturmführer-ului se suprapune brutal peste rumoarea discretă a conversațiilor din toată sala: Hallo, Manfred, gehen wir! Ich bin hastig!47 Involuntar, o ușoară strâmbătură convulsionează fața neamțului în timp ce sângele îi invadează cu repeziciune obraji: Îmi cer scuze pentru camaradul meu. Abia revenit de pe front cred că este încă sub exaltarea luptelor. Poftă bună! Salută scurt, printr-o înclinare a capului, apoi se retrage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de plumb până să se instaleze gândul și imaginea miraculoasă a Silviei, acest coșmar mi-a revenit de mai multe ori. Același monstru de prunc cu urdori în loc de ochi, cu gură de broască în loc de gură de copil, cu sugestii din strâmbături cleioase ale unei limbi enorme care ar fi vrut să mă lingă, că infamia mi se adresa spunîndu-mi: nu ești ce crezi, un suflet de om cu aspirații spre ceea ce e sublim, ci un infam care zadarnic vrea să scape
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și stătea în ușa de la bucătărie, uitându-se fix la el. Dar băiatul nu spunea nimic. De aceea, Gosseyn comentă: - Sper că toate astea nu sunt prea plictisitoare pentru tine. Urmă o pază și apoi - altfel decât se așteptase - o strâmbătură deformă fața copilului. - Bănuiesc, spuse băiatul, că ai câteva presupuneri de data asta și crezi că vreau să mă întorc pe nava aia idioată, la toți nefericiții ăia. - Ești pe aproape; dar poate vrei să te întorci la mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
puse jos pe băiat, își aruncă privirea în cealaltă cameră; și nu fu surprins să vadă că fusese întrerupt un joc de video. Ecranul era luminat. Gosseyn zise: - Sper că te joci și cu jocurile Semanticii Generale. O pauză, o strâmbătură, apoi: - Este posibil să joc acele jocuri cam destul de des încât cred eu, să-ți convină ție; tu fiind tu și eu fiind eu. Gosseyn se îndreptă de spate. - Ei bine, fiule, eu și mama ta avem câteva lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]