1,936 matches
-
o să le ducă pe toate-n spate. Ascultă-l pe "tătișor" și mărită-te cu Rusalin. Deși nu rage, constat că te iubește cu asupra de măsură". Se hotărîse deja să-și ia altă nevastă. "Unirea asta cu mine e strîmbă. Îți distruge viața". "Nu-mi distruge nimic. N-am nici o viață fără tine". Recapitulez lista de neveste. Prima e anterioară nașterii mele. A doua mama lui Brăduț, dulceadraga tante Liselle. A treia a fost Daisy. Sau Daisy se numea cățeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iernurile". Eu cred că la asta contribuie mai mult verile care n-au fost veri. Ultima vară cu Iordan, cea din '79, n-a fost vară. Nu era în apele lui. Nici eu n-am reacționat decît după logica șubredă, strîmbă a femeii neiubite. Ecoul iubirii în Beethoven al meu suna fals. M-a depărtat și nu cu diplomație. M-a jignit, m-a vexat cu bună știință. Mozart am aflat avea o înclinare spre cuvîntul crud, spre limbajul vulgar; sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Prin urmare, se ridică cortina, scena complet goală, cu excepția unui cer banal de vară, usturător de albastru și un soare perfect rotund, de culoarea lămâii stoarse, desenat în stânga lui. La confluența între cer și peretele scenei, este trasă o linie strâmbă și tremurată ce pare să despartă la modul metafizic "cerul albastru deasupra noastră" de nevolnicia celor ce vor năvăli pe scenă cu poveștile lor netrebnice și stupide. Rezoneur-ul ar putea să stea foarte bine și pe scenă, în văzul tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
soprană de coloratură au rămas fără voce, nu numai pe viață, ci și postum, bașca busculada, bașca avorturile spontane, copii inoculați brusc cu o densitate de inteligență, încât părinții au și renunțat la drepturile paternale în favoarea cui o vrea, statului strâmb, statului în cap, statului altora. Băboiul urcă în pas de ciută cele 70 de trepte care duc de la faleză la Primărie și traversă Calea Călărașilor, sărind peste cablul electric al tramvaielor direct la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de creator suprem, al frângerii cuvântului în gunoi-urlet. Urletele onomatopeice ale gunoierilor turbau prin mușcătura lor câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nesățios totul, totul. Îmi vorbeau amprentele tuturor celor care atinseseră rufele, fețe de pernă, cearșafuri de dragoste, de somn de frumusețe, de vise cronice, de boală, de virușii din protipendada virușilor, de microbii din lumea interlopă a microbilor, de zi strâmbă, de noapte rotundă, de gânduri protestatare, de încărcare cu energie divină, de descărcarea aghesmelor lacrimilor tuturor celor ce au atins și s-au învelit, au bolit, au transpirat, au zvârcolit acele rufe. Eram tobă de istorie la vârsta de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de trăit. Atunci, în groapa comună a Lumii, nici Dumnezeu nu o va mai ghici. Pentru că Mioara este un eșec al Creației. Da, Mitică! Atunci când gândurile îmi cădeau pe podele, le adunam, le păstrez pentru tine chiar și pe cele strâmbe despre Mama, această greșeală a Creației, care respiră datorită simbiozei dintre mine și scop. Când vrei să faci rău, Dumnezeu te lasă în pace și îți oferă senzația nemuririi. Mama trebuia să își ducă până la capăt nemurirea de creator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cap. De ce să-i invidiezi pe alții doar pentru că ție nu ți-a ieșit? De ce să-ți fie ciudă că înte unii s-au mai păstrat vechile legături, să încerci cu orice ocazie să le strici ploile, să le bagi strîmbe? Pînă la urmă Timișoara e singurul de care nu te poți plînge. El a intrat mai tîrziu în joc, după ce toată lumea uitase de pățania de la Baricadă, a revenit în prim-plan și fără să se consulte cu nimeni și-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
restricția impus... devine d...un...toare. Mai ales c... aceste resurse ar fi utilizate pentru investiții publice de care avem nevoie în acești ani; timpul, ca și contextul, are valoare economic.... A exagera cu aceast... grij... conduce la o atitudine strâmb... de genul: cu cat folosim mai puțin din fondurile disponibile, cu atat mai bine, pentru a nu m...ri cererea agregat... prea mult. Așa cum o utilizare irațional... a resurselor cost..., tot astfel o subtilizare negândit... a lor anuleaz... oportunit...ți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
facere, / din nimicul crederilor encefalului; / după ce, / din spatele protecției, / cu neputința posibilității / cunoașterii, / am crezut în arma putinței; / am plecat în născătoarea lume, / dar cu vigilența / celui care era hotărât / să nu se mai lase / legat.“ (Eșecul) „Ce este acea creangă strâmbă / răzvrătită / din trunchi / ce poate fi tăiată și înlocuită cu alta / ivită din subsuoară? / Dar o privire analitică / fixată pe buze sărutate? / Percepții, / sentimente / din semnalele / aparatului cardio-respirator, / al eului care se arogă / entitate liberă / chiar și de existență.“ (Iluzia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a mânuit lin trăgaciul; sub foișor, două mucuri decupate dintr-o manta soldățească fumegau cerul, soarele deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia văzduhul; pe Calea Poplăcii, câteva frunze împușcate sângerau. S-a făcut toamnă! Soldat Petru, iar ai dormit în post! A trecut Dumnezeu pe lângă tine, nu i-ai prezentat onorul. 33. Autobuzul 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sticlă, o bucată de carton. Umbra a ferit icoana ce obtura geamul spart, apoi a stropit cu apă sfințită duhul care i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat, a privit dincolo. Umbra avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără gât, fără umeri, părul și barba o cagulă de întuneric trasă peste creștet, ochii împăienjeniți de aburi albi. Era frig. Pe cine cauți matale? Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea dau pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o formează îngerii celor drepți. Ei vin încărcați de coșuri pline ochi cu flori. Arhanghelul primește coșurile și răstoarnă florile în cupa cosmică. A doua categorie o formează îngerii păzitori ai „călduților” (oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici drepți, nici strâmbi). Coșurile lor sunt pe jumătate goale; contează însă jumătatea plină. Îngerii din „al treilea val” au chipurile posomorâte. Vor să-și dea pe loc „demisia”, întrucât nu mai suportă compania unor nelegiuiți. Cererea le va fi însă respinsă de către Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cine era? vru Victor să știe, după ce se îndepărtară de universitate. Profesorul Barbilian, îl lămuri Sever laconic. N-ai auzit de el? Ba da... Am auzit că a scris și poezii... Da, a scris și poezii, dar asta mai demult..., strâmbă din nas Sever. Acum nu se mai ocupă decât de matematică! 5 Sosiră, în sfârșit, și zilele mult așteptate ale examenului de admitere. După un început de vară torid, vremea se schimbase brusc; peste noapte se făcuse răcoare și începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își urma cursul hărăzit de soartă. O soartă care se dovedise plină de lucruri greu de prevăzut și imposibil de evitat. După război, în numai câțiva ani, își pierduse pensia de stat, suprimată de regim în virtutea unei legislații șchioape și strâmbe, apoi se văzuse nevoit să renunțe la pământul familiei, făcut cadou statului comunist sub forma unei așa-zise "donații". Reușise în acest fel să evite răul maxim: arestarea și întemnițarea în cine știe ce pușcărie sau lagăr de exterminare, la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la care eram duse, așa cum aflasem iscodind cu insistență pe unul dintre militari. În sfârșit am ajuns la un grup de barăci noi, încercuite cu sârmă ghimpată care formau ceea ce scria pe o scândură la intrarea în incintă, cu litere strâmbe, de o culoare roșie ca sângele : "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА". Intrarea era păzită de militari înarmați care au lăsat camionul să intre în incintă numai după ce ne-au verificat cu atenție "bumaga" de deținut. De jur împrejurul îngrăditurii cu sârmă ghimpată vegheau amenințătoare miradoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ați votat o lege, ca noi să nu mai fim atinși nici măcar cu o pană de lebădă. -Și ... ce-i cu asta? a întrebat primasul. -Bunicul meu, spune că așa faceți cu toate legile. Votați pe grabă și ies legi strâmbe. Când trebuie aplicate pe teren se dărâmă sistemul. Așa s-a întâmplat și cu noi, legile au ieșit greșit și ați provocat haos. Niciun elev nu mai ascultă de profesori și aceștia au plecat peste hotare. -Unde-s elevii? -De când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
știrbiturile și scrijeliturile altor zile și altor oțeluri. Era o spadă bună, lungă, amenințătoare și toledană, care intra și ieșea din teacă cu un șuierat metalic interminabil ce-ți făcea pielea de găină. Apoi se privi o clipă În oglinda strâmbă, reflectându-i doar bustul, care se afla În Încăpere și schiță un zâmbet obosit: — Pe Dumnezeul meu, spuse Între dinți, că mi-e sete. Și fără alte comentarii mi-o luă Înainte pe scări În jos, apoi pe strada Toledo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
don Francisco, Împiedicându-l să tragă spada și să se repeadă la tipii ăia doi. — Asta-i o insultă, pe legea mea! zicea poetul, sforțându-se să-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi pe nas. O palmă de oțel va pune lucrurile la locul, hâc, lor. Prea mult oțel ca să-l risipești așa, de dimineață, don Francisco, Încerca să dreagă lucrurile Diego Alatriste, plin de bun-simț. — Ba prea puțin Îmi pare. Neslăbindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Se opri lângă mine potrivindu-și ochelarii, aruncă o iute privire peste versurile copiate și Își arcui sprâcenele mulțumit, văzând că nu erau nici de Alarcón, nici de Góngora. Apoi se Îndreptă, cu mersul acela al lui șontorog din cauza picioarelor strâmbe - așa le avea de mic, ceea ce nu-l Împiedica să fie un om sprinten și un spadasin de temut -, spre masă, unde luă loc alături de amici. Acolo Întinse mâna după ulciorul cel mai apropiat. Dă-mi, nu fi avar, A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de parcă l-ar fi Învinovățit că a fost pus În situația aceea nedorită. Poți să-mi spui și mie ce se-ntâmplă, Diego? Nici nu-ți trece prin cap În ce rahat te-ai băgat. Alatriste Îi oferi un zâmbet strâmb, fără pic de umor. — M-am mulțumit să accept trebușoara pe care mi-ai recomandat-o. — Atunci blestemată fie ea și naiba să mă ia și pe mine! Saldaña scoase un lung și neplăcut suspin... Să moară mortu’ dacă cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de sud a muntelui Handsk. O suprafață uimitor de mică. Inginerul îi spusese s-o facă. Aceasta se numea o vorne și nu era mai mare decât o curte. Brazii seculari trebuiau arși. Apoi urma lăstărișul. Răchite, mesteceni, sălcii, brazi strâmbi. Și câțiva scoruși. îi ardem, a spus inginerul silvic. Te descurci singur, Pettersson. De bună seamă, a răspuns Pettersson din Hugnaden. Și a făcut toate pregătirile. A tăiat după instrucțiuni un șanț de siguranță, care pe o hartă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
limpede. De bună seamă, are umerii un pic strâmbi după operația pe care i-au făcut-o la sanatoriu, dar asta e în avantajul lui. Chiar el obișnuiește să spună: în zona asta e mai practic să fii un pic strâmb și asimetric. Poți înainta mai iute prin lăstăriș și prin plantațiile tinere din zonele defrișate. Dar pe chipul Evei Marklund poți vedea că Manfred a fost bolnav, da, chiar aproape pe moarte. Ea nu-și fixează niciodată privirea pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]