2,070 matches
-
șefului de gară, Lukici se făcea că lucrează de mama focului Într-un colț, În timp ce funcționarul de la mesagerie se aținea În preajma ușii, adunând pe o coală de hârtie coloane de cifre. — Linia este destul de bună, domnule, spuse Lukici și se strâmbă la Ninici din spatele maiorului. Îl invidia că era atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul ursuz. Soldatul recrut aplecă puțin capul În direcția telefonului. Distanța de mulți kilometri ce se Întindea de la Belgrad până la frontieră fu străbătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că este gelos. Sanford a făcut o pasiune nebună pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford. Mogulii nu reacționează la respingere la fel ca bărbații obișnuiți. Apoi m-a sărutat, urmă Lauren, strâmbând din nas la această amintire. Împotriva voinței mele. Tremura, ca și cum i-ar fi fost teamă. Dar... ce să zic... bănuiesc că, dacă ești Însurat de douăzeci de ani, nu ți-ai mai tras-o de foarte multă vreme... trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plac femeile? Roșu tot, cu obrazul gata să-i plesnească, Mihai tace. Cum a fost în tabăra de la Poiană? vine întrebarea promptă a lui Săteanu. Ce te uiți așa speriat la mine? Secretarul vostru de partid de la combinat a cam strîmbat din nas cînd a primit solicitarea de la tovarășa Prisecan se pare că nu prea le-au plăcut piesele tale despre viața de uzină. "Ba-l trimiți!" i-am strigat în telefon. Ce faci?! Mă lași să beau singur? Noroc! ciocnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arată spre fată, care se așază lîngă copii. N-am fost niciodată ceea ce se cheamă afemeiat, murmură abătut -, dar mi-a plăcut să admir frumosul, care, cum spunea Hugo, "e tot atît de folositor ca și utilul". Drept răspuns, profesorul strîmbă scurt din nas, ca un început de dojană și-și ia paharul, golindu-l. De afară, se aude viscolul învăluind restaurantul, gata să-l smulgă. Cînd se mai potolește, iar pasagerii vor să-și reia liniștiți masa, ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăr peste umăr ca să-l trezească. Frumos program, foarte frumos! Bine întocmit, ba chiar foarte bine! Are, dacă vrei, și sînt sigur că asta ți-a fost intenția, văd că-i ești autor -, are, ziceam, structura unei reviste. Felicitări! Mersi! strîmbă din nas Lazăr, săltînd fruntea de pe brațe. În vecinătatea dumneavoastră, nici să cuget nu mai pot. Și pînă mîine în zori, cînd vor sosi crucișătoarele atomice, trimise de tovarășul Săteanu, e cale lungă. Ce naiba tot mîrîi mereu!? Zi odată ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o clipă locului în speranța unui "mai stai" al bărbatului, apoi iese. Trecînd pe lîngă ușa bucătăriei, de unde răzbat vorbele jucătorilor, intră vijelioasă. Ce-i aici!? întreabă ea săltîndu-și palmele în șolduri, tremurînd vizibil. Profesorul îi aruncă o privire fugară, strîmbînd din nas. Lazăr, în schimb, înfierbîntat de joc și de băutură, o admiră îndelung: Stimată doamnă, chiar dacă v-ați simțit bine pînă acum... clatină el din cap -, topind ce se mai afla în geamantane, vi s-o fi făcut, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
m-a scîrbit definitiv de patima pentru masticat hîrtie. Însă firește că n-a făcut-o. Nu trebuia decît să aștept să-mi treacă durerea Înainte să o iau iar de la capăt, și uneori nu puteam să aștept nici măcar atît. Strîmbați cumva din nas ? Bănuiesc că dumneavoastră vi se pare că e vorba de un caz mai degrabă vulgar de dependență sau, poate, de simptomele jalnice ale unei tulburări obsesiv-compulsive clasice, și nu e nici o Îndoială că aveți dreptate. Însă conceptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dureau cîteva zile, și am făcut mereu tot ce-a depins de mine ca să-l scot din ele. Am făcut tot soiul de trucuri ca să-l distrez - am cîntat chițăit, am atacat un ritm de boogie-woogie la pian, m-am strîmbat, am interpretat numărul cu șobolanul epileptic, toate lucrurile care, În alte condiții, l-ar fi făcut să izbucnească În hohote de rîs - Însă el părea să nici nu mă bage În seamă. Apoi, sigur ca răsăritul soarelui, după două sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
balcoane să prindă o gură cât de mică de aer. În spatele unui bloc de pe bulevardul Nicolae Titulescu, câțiva puști mai curajoși încercaseră să joace niște fotbal, dar soarele îi alungase sub un copac, unde mâncau înghețată de vanilie și se strâmbau la o bătrână care ieșise să-și plimbe canișul. Un duduit infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
joc cu ea, i-am explicat. - De ce? - N-auziți, bă, să lăsați dracului pisoiul că vă rup în bucăți! am urlat, aprinzându-mi totodată trei țigări. Popeștii își dădură seama că nu era de glumit și o luară la fugă strâmbându-se la mine. - O să vin la părinții voștri, am urlat eu după ei, după care am luat pisoiul în brațe și am pornit către casă. Bietul animal tremura, sângera, se pișa pe el, vomita, făcea ca toți dracii. Ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
voia să le semene aveau un aspect complet diferit. Briantina ținea bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea sferică și se segmenta doar în șuvițe compacte, arcuite în sus. Nodul de la cravată se cam strâmbase; instinctiv, era să-l îndrept, de parcă un cadavru cu cravata strâmbă ar fi putut să sară în ochi mai mult decât un cadavru pus la punct — E nevoie de un al doilea sac, să i-l punem peste cap, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dau, continuă Mma Makutsi. Dacă socotesc că un răspuns este corect, de îndată-i văd toate neajunsurile. Dacă iau în considerare celălalt răspuns, dintr-o dată îmi răsar dinainte alte neajunsuri. Se uită plină de speranță la Mma Ramotswe, care se strâmbă. — Nici pentru mine nu-i ușor, mărturisi ea. Doar pentru că sunt ceva mai în vârstă decât tine nu înseamnă că am răspunsurile la toate întrebările. De fapt, cu cât îmbătrânești, cu atât descoperi mai multe fațete ale unei situații. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sexul ca un vulcan, își smulge părul și înghite prafuri... - Bun, dar nu-s prea multe mațe la vedere în ultima vreme? Întreb și eu... Mai ține? - Anul ăsta ține sigur, m-am interesat. Merge și chestia hard, chiar dacă mai strâmbă niște ruginiți din nas. La anul, dacă e nevoie, schimb calimera. Mă gândesc la o chestie trăsnet despre credință, să vezi cum o să sară-n sus popii și am publicitatea gratuită și vin rapid și premiile. Profeți mincinoși și bețivani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ureche: "I-au scăpat din mînă, pricepi, i-au scăpat din mină." A fost sincer mirat: "Cine? Cine i-a scăpat?" Lică Făinaru a plimbat o dată paharul prin dreptul gurii și pe neașteptate, hap, a înghițit tot coniacul. S-a strîmbat, atunci a observat că ochii lui de șoricel erau cam galbeni, dacă n-avea, în curînd, o să facă gălbinare, îi părea rău de el, pentru cît îi plăcea coniacul chiar să nu mai pună strop pe hmbă... Dimineața, pricepi, ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vrei să dai ochii cu el, dar nu merită. E o cacealma, dom'le, un fîs, o chestie de gazetă și atîta tot, pe unul ca tine îl miroase de la o poștă. Nu știu cum se face, dar voi, ăștia, și se strîmbă semnificativ, mirosiți altfel decît toată lumea." I-a dat drumul încetișor pînă cînd a simțit că Lică Făinaru se poate ține pe picioarele lui. Dacă ești atît de deștept, de ce nu mi-ai spus tot ce aveai de spus de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar îi era frig și de aceea și umbla într-un costum atît de călduros. "Bine, bine, nici nu-i nevoie să te cred. Întotdeauna o să faci cum știi că e mai bine. Știu că așa o să faci." S-a strîmbat ca și cum s-ar fi silit să zîmbească. Cinstit să fie, era foarte preocupat să-l examineze pe Mihail, era printre puținii angajați ai Serviciului care se bucura de un asemenea privilegiu și, literalmente, se bucura. Știa că Mihail putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
postului din Vladia, Radul Popianu s-ar fi îngrozit de ce scotea pe gură delicata și înghețata domnișoară K. F. Vorbea ca un plutonier fără să fie în nici un fel un plutonier. Adică nu se agita, nu ridica vocea, nu se strîmba. Dacă nu luai în seamă ușoara roșeață a pomeților, n-ai fi descoperit niciodată ce se afla în sufletul ei. "Trebuie să le propunem să fie fericiți, domnule Popianu. Să atingă fericirea, să creadă în ea și mai ales să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnilor, ieftinirea traiului și sancțiuni drastice contra speculanților, punctul șase, asta poate fi o măsură de succes, o să aducă saci de voturi, vă spun eu, saci de voturi!" I s-a părut că bătrîneii stau a rîde. În fapt se strîmbau ușurel, de parcă ar fi gustat un vin trezit. Colonelul Stoicescu dădu cu mîna de parcă ar fi alungat o gînganie. "Ce voturi, domnule adjutant, cine mai are încredere în voturi după atâtea bătăi electorale, votul e cauza principală a corupției politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alți ochi și dacă n-ar fi fost el directorul Serviciului, totul i s-ar fi părut un joc de politică, un joc în care nu faptele contează, ci impresia pe care o lasă. "Excelență (se strădui să nu se strîmbe de durere, parcă îl prinsese cu un clește de beregată, făcu un efort extraordinar ca să nu renunțe, să se ridice și să-i ceară un pahar cu apă și cu asta totul s-ar fi dezumflat), dilema în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
târască până pe creasta care domină cele două povârnișuri ale insulei și de acolo, în continuare, catre vârful muntelui Otemanu. Îl zăriră până la urmă, pe când încerca să se ascundă între niște stânci. Cand se apropiară, începu să răcnească și să se strâmbe că un animal încolțit, aruncând cu pietre în ei în timp ce îi insultă într-o limbă de neînțeles. Acoperit de noroi și de zgârieturi, plin de sânge și cu piciorul atârnând, oferea o priveliște de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se dau acolo, te fac să tânjești după vremea în care frica numărul unu a americanilor era de-a vorbi în public. — Vă duceți la Sheraton-ul din Midtown, spune Inky. Vă luați o cameră. Evelyn se pare că s-a strâmbat dezgustată, pentru că Inky îi spune: — Fii liniștită. Zice Sigur că nu stați acolo. Doar n-o să stați la un Sheraton. E doar un loc în care să va schimbați hainele. Oricând după zece seara, spune ea, sub rampele podului. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
s-o ierte! și m-a lăsat singur cu trei copii. Tovarășe Narin, nu mă mai întrerupeți. Veți avea ocazia să vorbiți la sfârșit, făcu învățătoarea vădit deranjată de îndrăzneala bărbatului. În spatele Sandei se așezase tatăl unei alte fetițe. Femeia strâmba din nas și se foia în bancă pentru că bărbatul mirosea a băutură. Se abținea cu greu să nu-i facă observație. Luana îl privea cu milă pentru că era prost îmbrăcat, avea pantalonii rupți și cămașa arăta ca o cârpă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reali, de fermecători. Pantalonii negri sunt prinși cu bretele. Hainele de la costum au mânecile întoarse de câteva ori. În picioare, câte o pereche de șosete cu vârfurile întoarse, în care se sufocă, înghesuite, ghemotoace de hârtie. Dan rămâne în mijlocul "scenei" strâmbându-se, în timp ce fetele vin spre el cu pălăriile în mână. Scot din ele câte o floare și i-o oferă cu tandrețe. Charlot se rușinează, încrucișează mâinile în față pe baston și se leagănă, le privește timid pe sub sprâncene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Aveai nevoie de o răbdare de fier ca să reziști tirului ei verbal. Victor era conciliant și aprecia capacitatea fetei de a înghiți observațiile pe care i le făcea vizavi de voce. Uneori o lua razna și cânta fals. Victor se strâmba oripilat. Încearcă să controlezi sunetele. Talentul înnăscut nu e suficient. Concentrează-te asupra fiecărei note. Cânta cu ușurință, ca și cum ar fi alunecat pe gheață. După câteva vocalize putea cânta oricât. Îi plăcea ceea ce făcea, nu avea în repertoriu melodii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o întâmpine. Dădu, roată, în jurul clădirii și-o zări prin geam, într-una din sălile de seminar. Ședea în banca de lângă geam și tot căutând în întunericul de-afară îl văzu stând înfipt în fața ferestrei. Când băiatul începu să se strâmbe schimonosindu-și îngrozitor chipul, Luana făcu fețe-fețe abținându-se să nu pufnească în râs. Studenții remarcară giumbușlucurile ilare și începură să-și dea coate. Profesoara de algebră întoarse privirea spre fereastră. Făcu spre tânărul din prima bancă: Du-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]