1,031 matches
-
slăbise considerabil, aș fi putut zice că el dispăruse. Într-un târziu vorbi, dar cu o voce care îmi făcu pielea de găină și îmi ridică părul în cap: — Am aici un rege înțelept de foarte, foarte demult, zise el, strânsoarea lui devenind brusc mai puternică. Dintr-o vreme când trei sori străluceau pe cerul nordului. Scoase un oftat lung, sepulcral. A suferit o teribilă înfrângere în luptă din partea lui Carol cel Mare și a armatei lui creștine. — Erai saxon? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu-l împuști, pentru numele lui Dumnezeu, am urlat la Becker. — O, Doamne, ajutor, gânguri Lange când Becker îl prinse de glezna goală și începu să-l tragă înapoi. Răsucindu-se, el încercă să lovească pentru a se elibera din strânsoarea lui Becker, dar fără folos, iar pe măsură ce Becker trăgea, Lange sărea în jos pe scări pe fundu-i gras. Când lovi podeaua, Becker se înfipse în moaca lui și începu să-l tragă de obraji spre urechi. Când zic să deschizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Elenă Marin Alexe Cu sclipirea încremenita în priviri cerga albă își doarme visul rece și tăcut în strânsoarea brațelor iubitoare posesive și suverane ale arborilor Păsările negre dansând în ochii mei pătează neprihănita cernere cu lacrimi îndoliate în alese incrustații de filigran Inima zbuciumata sub povară gândurilor se adăpostește la focul Iubirii Lui ocrotitoare care îi săruta timid
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
că e și pericolul de a se sparge barcă.. că, eu tot nu mă calmez..trebuia să mă ”iau de cauză acelei stări. M-am apropiat și te-am strâns mai puternic la piept..trăiam intens și nu mai realizăm strânsoarea, tu ai icnit și te-am scuturat că de..am slăbit, insă îți sărutam mâna, tu te-ai întors spre mine și mă priveai fix.. -„Tu ai o problemă serioasă..” -„Ce să fac..? mi-este gândul numai la Tine, da
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
întâmplat acum și aici. Se revăzu ținând-o strâns în brațe, acoperind-o cu sărutări, dezgolind-o. „Ufff ...de n-ar fi fost scena aceea care m-a urmărit atâta vreme!”Zâmbetul i se transformă în rânjet. Dinții scrâșniră în strânsoarea puternică a maxilarelor. Umilința ce a simțit-o în finalizarea acea grăbită, fără să știe dacă a reușit s-o penetreze, l-a durut atunci la fel de puternic precum l-a durut acum pumnul trântit în masă, gemând. Era o durere
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
e în firea lucrurilor, mâinile au gheare de scos ochii... Și ce frumos mă mângâiai cu glasul tău răstignit dincolo de cer! Ecoul era doar pentru mine! Mă împleteam în valurile sonore ca o prizonieră docilă, fără dorința de evadare din strânsoarea glasului tău... Azi, ți-l ascult uneori din amintiri, căci vine primăvara și vreau să râd de mine, de încătușarea mea, de iubirea aia din care nu am putut să fug... Să râd, să alerg spre ieri, un ieri ascuns
DESPRINDERE DE-UN VIS de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361505_a_362834]
-
te prind la strâmtoare. Încep să te pipăie pe aici și în timp ce vorbea, îi mângâia țâțișoarele ei nedezvoltate încă, apoi pe aici - spuse mai departe Eleonora, introducând mâna la încheietura picioarelor surorii mai mici. Ana se zbătea să scape din strânsoarea agresoarei, până căzură amândouă în apă, îmbrățișate. - Nebună ce ești. Lasă-mă în pace... - Lasă, Ană, că nu te-am mâncat. Așa înveți ce se întâmplă și nu mai fugi ca o disperată de la film că vezi Doamne, te-a
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
nr. 1138 din 11 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Patru sunt coloanele pe care cântecul urcă la văzduhul șlagărului: compozitorul, textierul, interpretul, publicul. Cântecul e o lumină care nu străbate prin vedere, ci prin suflet și auzire, spre mit, fără strânsoare și serpentine. El are soldați pe cei patru, căci regiment fără garnizoană nu se poate! „Copacul”, „Tăcutele iubiri”, „Lumea de dragoste”, multe altele... sunt fiecare dintre ele un șlagăr în solda și tributul creativ al aceluiași compozitor, Jolt Kerestely, al
JOLT KERESTELY. VIAŢA ŞI OPERA, POVESTITE DE OANA GEORGESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364067_a_365396]
-
tăticule! Ce dor mi-a fost!!! Ce mai faci? Cum ești, cum te simți? Mămica ce face? Abia aștept să o văd și pe ea... Hai acasă! Abia aștept să-mi povestiți, să povestim... Hai! Tatăl Emanuelei, scăpând puțin din strânsoarea acesteia, întinse mâna către Marcel, șoferul microbuzului, salutându-l: - Cu respect! Vă salut! - Vă salut, și eu, domnule Lucaci! Trebuie să fiți foarte bucuros... A venit, din nou, fiica dumneavoastră acasă. Face ce face și iar vine... Nu vă lasă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
-mi răspunse. Un tremur abia perceptibil i se instala treptat pe fața transpirată și îmbujorată. M-am apropiat de ea și-am tras-o la rându-mi spre patul din cameră. - Lasă-mă!, îmi zise ea, smulgându-se brusc din strânsoarea mâinii mele. Am rămas pentru o clipă buimăcit. - Bine, dar atunci pentru ce? - Pentru ce, pentru ce,ce...? Habar n-am. Așa mi-a venit. - Și acum nu-ți mai vine? - Da, adică nu! - Adică?! - Nu-mi mai vine! - Asta
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult, Mănăstirea Lainici, a cărei biserică are o arhitectură aparte. În continuare zările se deschid și mai la sud, pe malul stâng al Jiului se află cocheta capitală gorjeană,municipiul Târgu Jiu. Într-
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
grijă, pentru ca ochi necunoscut să nu le cerceteze. Nu sosise încă vremea. O modestie și un bun simț, cu adevărat din vremuri apuse. De data aceasta, era imperios necesar ca versurile să iasă la lumină. Nici ele nu mai suportau strânsoarea copertelor negre. Răsfoind manuscrisul, cum altfel decât cu evlavie? aproape cu pietate, pentru omul sensibil care a simțit nevoia să-și reverse preaplinul pe foaia de scris cu pătrățele albastre, într-o vreme când, a publica poezie, rezprezenta o întreprindere
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
al ființei mele, Si le răsfira în toate direcțiile, Fără să știu unde duc Și cum să le scot la lumină, Mă îngroapă și pe mine odată cu ele, Mă coboară în beznă pustie și rece. Încerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena, Să mă eliberez din urzeala lor blestemata și crudă, Aș vrea să le retez, să le golesc de seva amară și neagră, Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt neputincioasa și slăbită, Ma-nghit tot mai adânc
RADACINI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368328_a_369657]
-
ațipind pe-o carte. Feerice luciri pe dale sparte Și limbi de foc ce înveșmântă marea. Îndrăgostit, îmbrățișează-albastrul Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape line, astrul! Topindu-se-n a undelor strânsoare Se stinge sub nepământești săruturi Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare. Alunec, lin, printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > STRÂNSORI DE DOR Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Străjer ți-am fost pe-a sufletului rază, strângând în spini, doar, umbre fără chip, ștergând de moarte focul ce nechează prin guri
STRÂNSORI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368414_a_369743]
-
ochi de miriști te-adormeam pierdut. Scrisori ți-am fost rupând din lemnul morții, doar cicatrici ce zac fără cuvânt... și-am împletit din ele, brâul sorții, să-ți strâng în brațe dorul, pe pământ. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: STRÂNSORI DE DOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2035, Anul VI, 27 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
STRÂNSORI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368414_a_369743]
-
nu rezolvă întotdeauna lucrurile. Mai trebuie și-un pic de minte... Văzusesem la socru-meu că-n cazuri de-astea ,este nevoie și de mai. Un fel de butuc tare din lemn, făcut de ăl bătrân ca să-l ajute la strânsoare. Lovesc cu putere spre capul de fier al toporului...Numai că maiul nu era obișnuit cu filfizoni de la oraș .Se dă mai într-o parte ,făcându-mă să nimeresc exact în coada toporul nevinovat . Am zburat-o dintr-o singură
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
de stambă, câmp alb pătat de nuanțele curcubeului, răscroită rotund, lăsând loc mișcării gâtului. Mânecile bogate erau strânse la jumătatea antebrațului de manșete înguste prinse în bumbi. Croiul bluzei se aduna strâns la mijloc și se lărgea în bie peste strânsoarea beteliei, peste șoldurile înguste ca de copil. Fustele largi și crețe erau tot colorate, gama tonurilor contrastând prin intensitate cu bluza. Ele îi acopereau călcătura, lăsând libere vederii doar vârful papucilor negri pudrați de colbul de dincolo de Barieră. Mâinile, aripi
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
o ea sunt puși pe hârjoană În crângul ce plin este azi de nuntire Curând el îmbrăcă veșmântul de mire Și ea îi va fi a sa Cosanzeană. Acum, pofticios, el vrea fata să culce, Frumoasa îi scapă râzând din strânsoare. - Așteaptă, maică, după-nsurătoare! Strigă o babă... și își face cruce. 20. Codana Printre flăcăi tu treci cu teamă Că te privesc cu ochii calzi, Ți-au înflorit azi în obraji Bujorii roz de pe maramă. De ieri, când ai ieșit
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
călduri. Ana devenise o femeie frumoasă, de înălțime mijlocie, puțin peste un metru șaizeci. Avea ochii albaștri ca cerul senin, pletele negre și ușor ondulate i se revărsau peste spate. Un mijlocel subțire, de credeai că se frânge la prima strânsoare din prea multă dragoste și niște picioare drepte, cu pulpe armonios îmbinate întregii construcții corporale, îl făcea pe fiecare bărbat ce o întâlnea să întoarcă capul după ea și să și-o dorească. Era fermecătoare și dorită. Numai că Ana
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
rup de pe ea dintr-o clipă în alta, venea o namilă de femeie. Venea călcând greu, adevărată stâncă imposibil de clintit, oricât efort ar fi depus natura dezlănțuită. Părea statuia însuflețită a mumei primordiale înseși. Lolita, îmi eliberase brațul din strânsoare Cucaras. Lolita! Lolita mea! Aici sunt. Vin, mamă, vin! Fugise șchiopătând în calea ei, încât, în pofida tuturor celor întâmplate îmi venise să râd. Satir bătrân!... îmi amintisem de vorbele sale. Un alt nor de praf, învârtejindu-se, mi-i ascunsese
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
se ridice. - Te-ai lovit cumva, doamnă? Sper că nu ți-ai rupt vreun picior... Stai, stai așa! Încerc eu să te ridic. Nu forța picioarele, o sfătui acesta, în timp ce-și apropia fața de părul ei scăpat din strânsoarea căciuliței căzute în zăpadă, învăluindu-se vesel în părul ei. În fața lor, un alt tânăr urmărea atent scena, îndoindu-se din mijloc de atâta râs. Laura și-a revenit repede din sperietură, mai ales când a înțeles din privirile lor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele cu ambele mâini și lăsarea ei pe spate cât mai tare, acompaniată de niște sunete nefirești, mi-au anunțat descătușarea fiarei din lanțuri. Cum nici eu nu eram prea departe, am strigat fără să vreau: Acum.... gata.... acum
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe și marea la mal. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului , auzi țipătul de disperare al puiului de lebadă și alergă repede la
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
peste șosea, spre malul lacului, își învinse repulsia de a ieși în ger și vânt și porni pe urmele Moldei, luându-și pe umeri șuba călduroasă. Ajungând împreună cu cățelușa pe malul lacului înghețat și văzând puiul de lebădă, prins în strânsoarea nemiloasă a gheții, cum dădea din aripi din ce în ce mai slab, își dădu seama de situație. Știa că apa este mică, însă nămolul adânc. Lăsă șuba jos și fugi repede spre clădirea bufetului, de unde începu să care pe mal blaturile meselor folosite
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]