1,728 matches
-
Acasa > Poezie > Pamflet > OF, ȚARĂ! Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Of, țară, multe-ai mai răbdat în vremuri de restriște Străbunii toți te-au apărat, dușmanul să nu miște Nici granița, nici graiul sfânt să nu-l înstrăineze; S-ar învârti toți în mormânt de ce-a fost să urmeze. Ai încăput pe rele mâini, samsari de neam și țară Cu
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
căi crepusculare, un suflet de omidă Se întrupează-n flutur în cuib de crisalidă. Prin zariști carpatine sub tulnice de vânt Se-aude frunza-n codru pe ramuri tremurând. Pe-aici își duse turma, desaga de poveri Spre Tara Românească, străbunii mei, oieri. Din vale urcă luna pe dealuri și poeni Și soarele apune în Munții Apuseni. Oprește să visăm această zi de drumuri Că-mi murmură în oase sălbaticele fumuri ! Referință Bibliografică: AMURG ḮN APUSENI / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
ACASĂ... Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ACASĂ... Acasă este locul unde ne-am născut, Unde înfloresc, se scutură salcâmii, Este casa copilăriei în care am crescut, ..., acolo unde ne sunt străbunii. Este locul unde ne fuge gândul La tot ce a fost frumos și n-am uitat , Este locul unde inima a sărutat pământul Când am plâns, zâmbit sau ne-am jucat. Este acolo unde am gângurit -,,mamă,, ....unde deabușelea am
ACASĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382931_a_384260]
-
dramatic al României...de n-ar fi fost acea “regalitate ..comoda, care nu mai putea cu fanfaronadele de atunci, poate că nu s-ar fi spălat identitatea națională în așa măsură prin acest tărâm sfânt, străbun și strămoșesc pe care străbunii mei razasi l-au aparat în vreme de rastriste și sărăcie mai mare...acea regalitate considerase că nu are cum să-l apere la vremea respectivă...phuuu, inima! “Cea mai tare proba a realității pentru mine este faptul că știu
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
locurile natale (nu știu ce m-aș fi făcut dacă nu dispărea comunismul și nu aș fi putut să-mi mai revăd țară !) așa că mi-am construit o casă modernă exact pe locul unde a fost renumita culă oltenească de la Amărăști a străbunilor mei.Anul acesta, am avut în casa cea nouă primii oaspeți - o familie de nemți de vază, prieteni buni, care au rămas impresionați de comuna mea natală. Deci, visez să trăiesc câteva luni pe an la Amărăști, până iese vinul
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
urmărește. Să revin cu o poezie, publicată (în engleză) în „Asia Literay Review”, „Iunosti” (în rusă) și alte publicații. Se numește „De la Herodot cetire” , din cartea cu același titlu, de care am „pomenit” mai sus : Herodot a scris cândva/ Că străbunii noștri, tracii/ N-ar avea asemănare/ De n-ar fi-nvrajbiți ca dracii. Însă, lor, să se unească/ Nicicum voia nu le-a fost./ Zeii-n van îi tot certară/ Că se ceartă fără rost. Noi, urmașii lor de sânge,/ Calea
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
sași ardeleni, români din Podișul Transilvaniei și ... un englez care vorbește dialectul din nord, își cumpără coasă și cal, renovează casele celor plecați spre alte zări, se-ndrăgostește de temperamentul vulcanic al țiganilor și prinde gustul bucatelor și obiceiurilor din străbuni. Setea lui nestăvilită de a cunoaște cât mai mult din tradiția ancestrală îi atrage simpatia celor în mijlocul cărora s-a strămutat, dar trezește și dorința unora de a profita de pe urma lui, respectiv animozități, acolo unde prejudecățile și autoritățile locale se
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
Căpitanul fantomă Acum mulți ani, pe străzile Barcelonei, bântuia o legendă străveche, împărtășită de străbuni, care creea un profund mister. Un mister învăluit în magie neagră, spaimă și multă aventură. Străbunii spuneau că în fiecare noapte cu luna plină, un căpitan monstros, cu o răutate fără limite, își făcea apariția cu navă să fantomă în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
Căpitanul fantomă Acum mulți ani, pe străzile Barcelonei, bântuia o legendă străveche, împărtășită de străbuni, care creea un profund mister. Un mister învăluit în magie neagră, spaimă și multă aventură. Străbunii spuneau că în fiecare noapte cu luna plină, un căpitan monstros, cu o răutate fără limite, își făcea apariția cu navă să fantomă în portul celebru din Barcelona, însoțit de echipajul sau de temut. Se spune că în acele nopți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
să îl refuze nu a fost cruțat. Se spune că există și un semnal care prevedea sosirea înfricoșătorului căpitan. Sute de pescăruși se indreaptau spre țărm din larg, fix cu o oră înainte că nava misterioasă să apară în port. Străbunii povestesc că înspăimântătorul căpitan fantomă era mereu văzut îmbrăcat în negru și cu un diamant valoros și roșu la gât. Acel diamant i-ar fi dat puteri magice, atât de puternice, încât doar dintr-un pocnit din degete își putea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
doar o muncă istovitoare, unde roadele și recolta bună depind uneori și de viciile naturii. Pe vremuri când lucra la un magazin alimentar, după un orar încărcat urca pe tractor și ore de-a rândul își cultiva pământul moștenit din străbuni, fără să simte vreun semn de ostenire, de parcă această îndeletnicire îl relaxa. Tocmai din acest motiv ne mărturisește că agricultura este o mare pasiune a lui. Acest tânăr, alături de cultivarea suprafețelor arabile aflate în poseseia familiei și altele luate în
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
critic și istoric literar de la cumpăna mileniilor, publicist și cetățean de onoare al Craiovei, spadasin neînfricat și apărător imbatabil al reperelor cardinale, al valorilor, fără de care o societate își pierde busola, intră în derivă și eșuează ireversibil, a lucrat spiritul străbunilor săi timoceni, dar - înainte de toate - a lucrat spațiul-matrice din comuna Valea Stanciului, satul Grecești, județul Dolj, unde Dumnezeu a rânduit să vadă lumina cestei lumi în zi de 27 august. 1. Legătură ombilicală cu satul natal Deși nu poartă, în
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
rău pentru țara sa în anii de domnie. De la dânsul țin minte, de exemplu, ce a lăsat Alexandru cel Bun pentru administrația Moldovei, pentru ortodoxia neamului și pentru gospodărirea țării. De fapt, asta ne învăța: să înțelegem ce moștenim de la străbuni, bune sau rele și împrejurările în care au înfăptuit „moștenirile” respective, ca să le înțelegem rostul domniei lor. Și acele lecții nu durau mai mult de cincisprezece-douăzeci de minute. Apoi ne lăsa și pleca să rezolve alte treburi reclamate de responsabilitățile
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ochii dumitale. Vii? — Povestește-mi ce s-a petrecut. — Păi, e ceva... ceva straniu, ceva nefiresc... Dante Începea să Își piardă răbdarea. — Lasă-mă pe mine să judec ceea ce este sau nu este straniu. Omne ignotum pro magnifico, precum spuneau străbunii noștri. Totul ne poate surprinde, dacă nu cunoaștem. Îl bătu pe umăr. — Dumneata nu ești, cu siguranță, cel mai nimerit pentru a recunoaște ceea ce se Întâmplă potrivit firii și ce Împotriva ei. Numai studiul aplecat și conștiința deplină a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sau de pumnalul unui asasin fără ca suferința să Îl distragă pe visător de la viziunile sale. În timp ce omul vorbea, numele mixturii stârnea ecouri În capul poetului. — Dacă nu m-aș teme să atrag asupra mea mânia Sfintei Biserici, aș spune că străbunii cei dintâi ai omenirii au smuls această chandu de pe copacul Binelui și al Răului, mai zise spițerul. Așadar, Întoarce-te la reședința dumitale și servește-te de ea potrivit instrucțiunilor mele. Pe la ceasul al nouălea, suferința dumitale va fi dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dacă e să judecăm după consecințe...! exclamă Cecco Angiolieri, care, până atunci tăcuse mâlc, cu o expresie de dezgust din ce În ce mai mare, ca și când toate acele discursuri nu erau decât niște pălăvrăgeli sâcâitoare. Dat fiind că noi toți Încă mai plătim faptele străbunului nostru dintâi, se naște Întrebarea dacă nu cumva ar fi procedat mai bine dedându-se la practica lui Onan solitarul. Derâderea dumitale blasfematoare nu ne ajută să Înaintăm pe calea adevărului! interveni Augustino, Înțepat. — Eu spun că Guido Cavalcanti greșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ape În fața navigatorilor, spre a le tăia calea, cu alaiul său de monștri? Un munte la antipozi, În mijlocul unei mări clocotitoare. Cine știe căror locuitori le hărăzise Dumnezeu o asemenea viziune? Silueta Antiliei prinse contur dinaintea ochilor săi. Poate că străbunii noștri dintru Început erau ca ea, se gândi. Poate că așa era paradisul pământesc. Mângâie cu mâna colierul de pietre verzi ascuns sub vestă. Nemurirea. Da, o va avea. MULȚUMIRI Multă lume a colaborat la Întocmirea și la tipărirea acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
m-am bine poftit eu și unde șed oameni cu cap, s-au rostit vorbe cu miez, nu străine de cele ce mă muncesc și pe mine. Iată, pe chipurile dumneavoastră văz bine că v-am captat benevolentia, cum zicea străbunul Cicero, fie-i țărâna ușoară, așa că pot să înalț și eu o întrebare: toate ca toate, da’ ce-aveți, fraților, cu cărțile? — Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede treaba că domnia-ta ai umblat prin școli: latinește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pușcă și voința sa, uluitoarele mașini pe care erau în stare să le fabrice temuții europeni, dar înțelegea că, dacă nu s-ar fi comportat așa cum se comportase, tatăl său s-ar fi răsucit în mormânt și generații întregi de străbuni l-ar fi blestemat că nu știuse să apere onoarea neamului Kel-Talgimus, cel mai glorios dintre popoare. Faptul că prin naștere aparținem Poporului Vălului ne deosebește, în bine și în rău, de restul lumii, îi spusese mama sa cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care nu și-a pierdut toate penele! Se râdea în hohote. Rudi era chel. Uneori purta două calote, cu toate că era numai un Sabat pe săptămână. Dar înțelegea invidia omenească și știa că trebuia să se apere cu argumente biblice. - Când străbunul nostru, regele poet David a simțit că sfârșitul îi e aproape, atunci a dorit o fată în patul lui rece, pentru a-și trezi carnea înghețată din nou la viață. Și Abișag Sunamita a ținut la distanță moartea de patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mîinile Întinse În față vine de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz-ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgîn, ori poate trimis de strămoșii săi păgîni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgîn, iar cei dinspre partea femeiască - sîngele păgîn. Oare asta era mîntuirea, ceasul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu domnul, simt eu asta, era prea urâtă cu părul ăla blond și ochii ei albaștri, slabă și înaltă, la mine, în satul meu de lângă Bacău, în Burdusacii mei, de-a lungul apei Zeletinului, încă de la Ștefan Vidră, primul meu străbun, un boiernaș, doamnă Loredana, nu prea știu despre el, prin toată Răchitoasa de alături, prin Vatra Satului, prin Oprișeștii de Sus și Gunoaia, prin Dealul și Valea Bucșii - până la Podu Turcului - adică pământ, pași, pălmi, cum se zicea odată -, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
pe cale, În zborul lor clipele ard Etapele în graba de a ajunge la vale. Timpul ascultă cum scârțâie roata Urechea lui așterne tăcerea sub nea, Sănile trag după ele gloata De constelații până apune ultima stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din
GERMINAŢA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361559_a_362888]