309 matches
-
puteai consulta un specialist căruia trebuia să-i plătești consultația. La fiecare naștere, Maia, ca mai toate femeile din zonă, fusese moșită de străbunica Bâtica, cunoscută în acest areal geografic ce reunea Zăvoaia-Însurăței-Viziru, ca fiind cea mai bună moașă comunală. Străbunica reușea să ușureze ca nimeni alta suferința facerii, să scurteze momentele travaliului și să aducă pe lume copii sănătoși. Din nefericire însă, privațiunile sociale ale începutului de secol XX, anii ’20-’30, au creat suficiente drame ce-ți urmăreau ulterior
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de viață ale bebelușilor deoarece lipseau medicamentele, nu se produceau vaccinuri, cât despre medici, doar în oraș puteai consulta un specialist căruia trebuia să-i plătești consultația. La fiecare naștere, Maia, ca mai toate femeile din zonă, fusese moșită de străbunica Bâtica, cunoscută în acest areal geografic ce reunea Zăvoaia-Însurăței-Viziru, ca fiind cea mai bună moașă comunală. Străbunica reușea să ușureze ca nimeni alta suferința facerii, să scurteze momentele travaliului și să aducă pe lume copii sănătoși. Din nefericire însă, privațiunile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
puteai consulta un specialist căruia trebuia să-i plătești consultația. La fiecare naștere, Maia, ca mai toate femeile din zonă, fusese moșită de străbunica Bâtica, cunoscută în acest areal geografic ce reunea Zăvoaia-Însurăței-Viziru, ca fiind cea mai bună moașă comunală. Străbunica reușea să ușureze ca nimeni alta suferința facerii, să scurteze momentele travaliului și să aducă pe lume copii sănătoși. Din nefericire însă, privațiunile sociale ale începutului de secol XX, anii ’20-’30, au creat suficiente drame ce-ți urmăreau ulterior
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
rotunjeau în colțul ochilor și, până să se rostogolească pe obrajii palizi, le ștergea grăbit cu batista din dantelă. Tata, din capul mesei, vorbea încontinuu, politică și numai politică, aruncând priviri furișe spre fiică-sa. Din celălalt capăt al mesei, străbunica, stăpâna casei, foarte preocupată să-și încarce farfuria din toate felurile rămase de la ospățul de nuntă, ofta din când în când aprobativ spre nepotul ei, tata. Și bunica și străbunica, îmbrăcate în negru, aveau un mod de a-și ține
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
priviri furișe spre fiică-sa. Din celălalt capăt al mesei, străbunica, stăpâna casei, foarte preocupată să-și încarce farfuria din toate felurile rămase de la ospățul de nuntă, ofta din când în când aprobativ spre nepotul ei, tata. Și bunica și străbunica, îmbrăcate în negru, aveau un mod de a-și ține capul cu un fel de autoritate jignită. Ani de zile îi serviseră umile pe bărbații casei așezați la masă în odaia cea mare, fără să aibă dreptul să scoată o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grâului îl facem noi, la Istanbul, că nimeni nu mai vinde grâu în afară de noi. De ani de zile în părțile Franței plouă și ninge, nu se mai coc holdele, strugurii putrezesc pe coardă, de-au ajuns țăranii să mănânce iarbă. Străbunica adormise de-a binelea cât fusese vorba despre politica polonezilor, acum însă ciulise urechile. Grâul pentru ea însemna aur, monede rotunde și strălucitoare, grele, zimțate frumos. Barjele ei coborau pe Dunăre și veneau apoi pe mare pline cu grâu valah
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trecea pe alte vase și se transforma în aur. Doar aurul trebuie păstrat, că Doamne ferește, la un necaz, ce poți lua într-o căruță? — Aurul îl poți duce și în sân și unde ajungi te rostuiești cu el, se pomeni străbunica vorbind singură. — Se spune că niciodată nu a fost așa de frig prin părțile acelea ca și acum. Oamenii nu-și aduc aminte să fi văzut atâta zăpadă și ploaie, intrase în vorbă și Nicos, bărbatul ei. Ridică ochii și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ea în jocul de-a mama și copiii. Și casa era plină de râset și pași de copii. Tanti Sofula își târa piciorul mai scurt prin toată casa și râdea dezlănțuit, glumind cu ea și cu copiii. Ele, bunica și străbunica, dădeau jignite din cap, minunându-se că nu se dărâmă pereții de atâta veselie... Se uita la el și el la ea și privirile se întâlneau undeva deasupra mesei. Tata băgă de seamă și tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tainic al unchiului Nicos. Tânărul Nicos se ridică și se scuză că trebuie să meargă în odaia lor, ca să se odihnească. Își făcu cruce și rosti o scurtă rugăciune de mulțumire. Familia rămase pe loc, așteptând cafelele. Amândouă, bunica și străbunica, priveau spre Lavinia. Tata comenta imperturbabil războiul cu Polonia. Mama răsuflă ușurată, doar Sofula începu să suspine ritmat. Lavinia o privea și simți din nou aceeași milă ca atunci. I se părea că o vede plângând și implorând-o: „Lavinia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Când s-a întors acasă îi lucea fața de parcă-L văzuse pe Dumnezeu. S-au adunat toate în odaia babelor și au chemat-o și pe ea. Și atunci, și acum, și întotdeauna are să se întrebe: oare mama, bunica și străbunica au cunoscut dragostea, au simțit și ele acea înfiorare pe care a simțit-o ea atunci când s-a dăruit bărbatului iubit? Mama adusese dulcețuri și cafele, fistic și stafide în farfurioare mici de alamă ciocănite cu chipuri de îngeri și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu sora lui, Stanca, domnița Stanca, - așa îi plăcea lui Brâncoveanu să audă că i se spune, pentru că mama domnitorului era trecută în pomelnice doamna Stanca. Văduvă fără copii, domnița dădea dovadă de acea înțelepciune moștenită dinspre doamna Ilinca, străbunica ei. Era blândă, dar în același timp autoritară, punând deasupra oricăror ambiții personale dragostea pentru frații și surorile ei. Cu toți cei șaptezeci de ani ai lui, spătarul Mihai, reconstruindu și în memorie imaginea ei, trebuia să-i recunoască frumusețea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
face pui. Masculii respectă femelele. Oamenii fac sex, cu oprirea procesului de concepție (de perpetuarea speciei), de nașterea unui copil. Procesul natural, din corpul unei femei însămânțate, nu este lăsat să se desăvârșească, prin nașterea copilului. Aceasta provoacă îmbolnăvirea femeilor. Străbunicele noastre nășteau toți copii care germinau în pântecul lor. Nășteau normal, fără medicamente și nu existau atâtea boli, ca acum. Pentru a fi sănătoase, fetele ar trebui să facă sex, după terminarea studiilor, după calificarea într-o profesie, 150 149
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
drum spre America, cărau fiecare câte o singură genă modificată pe cel de-al cincilea cromozom. Nu era o mutație recentă. Potrivit doctorului Luce, gena a apărut pentru prima oară În familia mea prin 1750, În corpul numitei Penelope Evangelatos, străbunica mea de-a noua. Ea i-a transmis-o fiului ei, Petras, care a transmis-o celor două fiice ale sale, care au transmis-o la trei dintre cei cinci copii ai lor și așa mai departe. Fiind recesivă, gena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
găsească o poziție comodă. Fără să se scoale din pat, rătăcea pe coridoarele Întunecate ale gravidității, pășind peste oasele femeilor care trecuseră pe acolo Înaintea ei. În primul rând mama ei, Euphrosyne (cu care, brusc, Începuse să semene), bunicile ei, străbunicile, și toate femeile dinaintea lor, mergând Înapoi prin preistorie până la Eva, pe al cărei pântec fusese aruncat blestemul. Desdemona le cunoscu fizic pe aceste femei, le Împărtăși durerile și suspinele, teama și nevoia de a ocroti, revolta și așteptarea. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a amintit din senin că fusese ofițer de intendență, că ținuse socoteala gamelelor, bocancilor, bonetelor, petlițelor și lopeților Linemann, a avut revelația că în stufosul inventar cazon nu figura nici o pisică și a luat hotărârea s-o lăsăm acolo cu străbunica, s-o călugărim. Am protestat, am bocit, am zis tot ce mi-a venit la gură, n-am vrut să mă urc înapoi în mașină, m-au luat pe sus, în gât îmi apăruse un guguloi acru, care creștea, creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
DERDENA, care, pe loc, Îl Înfiază pe pruncul IANCU. Până atunci, Mita Derdena avusese copii care-i muriră, toți de mici. Ultimul copil de până atunci al lui Mita Derdena murise de curând, având vârsta de câteva zile. De aceea străbunica mai avea lapte, fapt ce permite alimentarea naturală, În continuare, a celui proaspăt Înfiat, care se va numi IANCU DERDENA, fost CASAPU. El a venit cu mare noroc din casa CASAPU În casa DERDENA, unde toți, câți se vor naște
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dă ștampila, ești cineva! Că, odată intrat în cabină, o ciudată ceață ți se pune la bibilică și ajungi să votezi toți handicapații, e deja un alt aspect, care ține de natura neamului nostru și de faptul că străbunicul și străbunica au fost frați. Împăturești secretos fițuica și te umfli în pene, de parcă votul tău ar fi cel din urmă și cel mai important. Dar, una peste alta, ai satisfacția că șalăii politici au fost pentru un minut la degetul tău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
murmură, involuntar aproape, Nora. — „Köszöni a csókodat,/ Köszöni a csókodat“, făcu retroversiunea de cuviință, Carmen. — Nu mă mai mir că știi și ungurește, spuse, nu fără un anume imperceptibil esitando, semn al complexului de inferioritate, domnul Vasile Elisav, cu o străbunică vieneză, austriacă, austro-, deci, ungară, scumpă Carmen. Dar te desfid să-mi spui la ce anume sărut face aluzie,-n poema asta, Ady! —?! — La, în opinia mea, acela pe care l-aș numi luetic, ca și în cazul unor Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
unde o nuanță emoțională diferită de orice trăisem până atunci mi se revela de fiecare dată când o mângâiam, mergând din ce în ce mai departe. Într-o seară, ea își adusese din altă cameră vreo douăzeci de rochii vechi, rămase de la bunica și străbunica ei, galbene ca șofranul, cu șaluri împodobite cu franjuri de mătase, cu centuri brodate cu fir de aur. Își pusese cercei cu diamante și probase apoi, în timp ce beam un soi de cocktail de portocale și Havana Club, toate acele rochii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cel mai mare spion în cultura tradițională.” “Includerea DOINEI în patrimoniul UNESCO a fost o notă de presă.” “Omul prin cântec se răbufnește.” “De ce horești ? De osteneala bătrânilor”. ”Eu nu horesc după conservator. Glasul are legătură cu mama, cu tata, străbunica..., nu are legatură cu conservatorul.“ “Horesc când am stare.” “Că horile astea se cântă unde-s purici. Tu trebuie să stai acolo la pândă până te mănâncă puricii.” “Promovăm intelectualul analfabet” (Pleșu). “Horitorului nu-i place să fie văzut când
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
grele, tocmai din locul în care căutam mai multă împăcare, bunătate, iertare, blândețe, astfel încât să ne oprească mai mult de răutățile și păcatele pe care le-am făcut și le-am putea face. Eu una merg la biserică așa cum mergea străbunica mea: ca să mă ferească de gândul rău. Mi-a fost rușine să mă întreb ce am căutat la mănăstirea Prislop. Dar m-am întrebat. Și mi-a fost rușine că am ajuns să mă întreb ce caut într-o anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de la eșecuri de felul acesta, nu de la neputință, și nici de la eșecuri profesionale sau de la faptul că am vreun resentiment față de cineva... Și totuși v-a motivat ceva? În copilărie cred că prima feministă pe care am cunoscut-o era străbunica, o femeie foarte autonomă, cu totul extraordinară, semianalfabetă, dar foarte creativă. Am socotit-o întotdeauna o femeie care nu numai că stătea pe picioarele ei și se conducea după capul ei, dar era în stare să țină o întreagă familie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
aveam televizor, vedeam adesea la jurnalul difuzat înaintea filmului acele minunate documentare despre fel de fel de regiuni, țări și popoare. Mă fascinau absolut toate și toți, așa cum mă fascinau informațiile și ilustrațiile din manualul de geografie după care învățase străbunica mea maternă, născută în 1888. Ce conta că manualul era vechi? Mai târziu, când am început să citesc sistematic antropologie culturală, în prelungirea fascinației mele infantile, dar și cu oarecare interes savant, mi-am spus că, așa cum eu citesc toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
-o să se mai gândească după care l-au îmbarcat pe Vasili în mașină și au plecat. Ziua și noaptea a șasea Viața micii noastre comunități, după ce Vasili a fost smuls dintre noi, s-a schimbat mult. Cele trei femei străbunica Ulitia, bunica Ana și mătușa Olga au redevenit umbrele triste, apatice, absente, care fuseseră la aflarea executării celor șase bărbați ai familiei Cozmei. Le vedeam numai seara când așteptau, îngenuncheate, la ușa lui Gerhard căruia îi sărutau mâinile și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Această carte, izvorâtă din fire de poveste adevărată, este oferită nepoatei mele, Sofia Maria, pentru a cunoaște și culege din comorile unei inimi de copil orfan, care a fost străbunica ei, Vasilica Ioniță. O evocare emoționantă Ce poate fi mai emoționant, în toate timpurile, decât a-ți evoca mama? Fiecare scriitor a făcut-o în culori blânde și dulci, dar mai ales în culorile duioșiei și ale lacrimii. S-ar
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]