1,253 matches
-
se găsesc, se întâlnesc, se culeg pe drum. Ca și călătoria, și scrisul înseamnă a demonta, a rearanja, a combina; călătorești în realitate ca într-un teatru de proză, dând la o parte cortina, deschizând cărări noi, pierzându- te pe străduțe înfundate și blocându- te în fața unor false uși desenate pe perete. Realitatea, atât de impenetrabilă adesea, dintr-o dată cedează, se destramă; călătorul, spune Cees Noteboom, simte «curenții de aer printre crăpăturile clădirii cauzale». Realul se arată într-o formă probabilistă
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
raportat la mărime. Lumea e prietenoasă, îmi cunosc aproape toți vecinii de pe stradă, la jumate din ei am fost în casa (sau în piscină) la diferite petreceri, dacă merg la clubul comnuitatii pe jos, îmi trebuie 20-30 minute să străbat străduța mea pentru schimb doua-zeci de cuvinte cu fiecare care e pe afară. Dacă unul din noi avem vreo problemă ,sau soțiile au ceva greu de carat sau de descărcat portbagajul un vecin de afară vine să o ajute. Dacă îmi
Polițist american de origine română: În Texas, ai voie să omori fără somație pe oricine îți invadează proprietatea () [Corola-journal/Journalistic/58576_a_59901]
-
Constantin Țoiu Până acum pe această străduță scurtă din Montparnasse, care se face din Avenue du Maine, paralelă cu Vercingétorix, un maț de uliță, ce a mai rămas după reforma edilitară modernă a cartierului, cu simpatica rue de la Gaîté, plină de teatre, la doi pași de piața
Madame Stein by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5655_a_6980]
-
ce mă adăpostesc, să dau, în biblioteca lor, de Hemingway cu a lui A moveable Feast, tradusă în fran- țuzește, după părerea mea mult prea explicit: Paris est une fête, Parisul este o sărbătoare...; vreau să spun, simplu, că pe străduța asta nouă, recent croită, singurul om al scrisului care a locuit un timp aici, s-a nimerit să fiu eu, cu bună- voința prea gentililor soți Nicol. Parisul anilor 1921-1926 ai tânărului romanicier american, ediția franceză apărută la Gallimard eu
Madame Stein by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5655_a_6980]
-
și transmit cititorului o senzație de irealitate, ca și aceea produsă de romanul lui Maurice Blanchot, care exclude interpretarea în cheie realistă. Doctor Pasavento se încheie cu imaginea naratorului avansând într-un spațiu ambiguu: „aleea situată la capătul lumii”, „pe străduța umedă, întunecată și îngustă”, „căutând, prin mijlocirea poeziei, adevărul pe calea unică a vieții sale pentru a dispărea în propra sciitură, știind că „a scrie este o deposedare fără sfârșit, un fel de a muri fără încetare”. Experimentală, inovatoare, ludică
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
doamne trecute de vârsta păcatelor, bunica lui, e supus unei treptate degenerări, al cărei act final se va produce chiar la curtea Venerei. După aceea, are opțiunea să devină bucureșteanul par excellence, cunoscând orașul în cele mai intime detalii, ale străduțelor picante care-i făceau, odinioară, un anumit tip de farmec (și pe care se sprijină destulă literatură), sau un slujitor al Luceafărului, exilat pe planeta zeiței pe care a dezamă- git-o, și unde trebuie să prăsească supraoameni. Evident, singurătatea pe
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
de curioși. Deși în urmă cu puțin timp, doar câțiva trecători se încumentau să o străbată, în prezent cele 70 de trepte care trebuie urcate sau coborâte uimește pe oricine, scrie stirileprotv.ro Reacția este justificată, având în vedere că străduța, ce duce până în cel mai înalt punct din București, vârful dealului Filaret, este în întregime pictată, oferind privirilor, într-un mod spectaculos, opt clădiri emblematice ale orașului, între care și Arcul de Triumf, Casa Poporului sau Ateneul Român. Ideea de
Proiect inedit în Capitală: E genial! by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38042_a_39367]
-
evrei ca părinții mei. Ceilalți erau patrioți bulgari, sau irlandezi, sau norvegieni. Evreii erau europeni devotați. Erau poligloți, iubeau feluritele istorii și moșteniri literare și, peste toate, iubeau muzica. Iubeau câmpurile, și livezile, și pâraiele și pădurile sub zăpadă, iubeau străduțele strâmte din orașele vechi, universităț ile și cafenelele. Europa nu le-a întors niciodată iubirea. Fiindcă erau europeni devotați, li s-a zis „cosmopoliți”, „paraziți”, „intelectuali fără rădăcini”. Când antisemitismul din Polonia a devenit violent, în anii ‘30, părinții și
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
care îi ducea către o nouă viață. Stăpâna făcea uneori cu mâna unor doamne, iar Concha saluta și ea servitoarele, dar numai dacă i se păreau simpatice. Păreau prințese părăsind palatul. Le-a luat ceva timp să străbată labirintul de străduțe la acea oră de vârf. A trebuit să aștepte de mai multe ori pentru ca să aibă pe unde să treacă. Au străbătut pentru ultima dată strada Mercaders, dinspre Avellana. Au dat peste tocilar, peste o cireadă de bivolițe de lapte pregătite
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
care își prezentau mărfurile în gura mare. Cumva, au reșit să ajungă până la panta ce ducea către închisoare și au virat spre Frenería. Stăpâna, nerăbdătoare să ajungă odată la Paseo de Gracia, nu înceta să murmure: - Nu mai scăpăm de străduțele astea! Când în sfârșit au dat în Las Ramblas, cu toții s-au simțit bucuroși că au lăsat în urmă toate acele străduțe condamnate la o moarte sigură. În susul străzii Rambla de Canaletas, se instalase un vânzător de pepeni. Marfa stătea
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
Frenería. Stăpâna, nerăbdătoare să ajungă odată la Paseo de Gracia, nu înceta să murmure: - Nu mai scăpăm de străduțele astea! Când în sfârșit au dat în Las Ramblas, cu toții s-au simțit bucuroși că au lăsat în urmă toate acele străduțe condamnate la o moarte sigură. În susul străzii Rambla de Canaletas, se instalase un vânzător de pepeni. Marfa stătea grămadă pe jos, în nisip și doamna îi ceru lui Felipe să oprească și o trimise pe Concha să cumpere câțiva pepeni
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
mărginit de arbori e exponentul noii geometrii urbane, al orașului modern (sunt de reamintit aici, de asemenea, episoadele în care parcurgerea marilor bulevarde îndeplinește un rol terapeutic, acestea, prin caracterul impersonal, prin linia lor dreaptă, lipsită de volutele spațiale ale străduțelor labirintice din Bucureștiul insular, situându-se sub semnul cerebralului, al rațiunii și ordinii: amintim aici parcursul lui Pavel Anicet, din Întoarcerea din Rai, dar și cel al lui Mavrodin, din Nuntă în cer). (În curs de apariție la Editura Humanitas
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
Este chiar casa care deschide strada pe mîna stîngă, un rînd de apartamente dînd de aceea spre Vasile Lascăr. De la garsoniera în care stătea la etajul VI — care cîndva ținuse de apartamentul, vîndut între timp, al mamei sale — se vedeau străduțele care leagă Vasile Lascăr de Piața Rosetti și de spatele hotelului Intercontinental: Italiană, Caragiale, Batiștei, Dianei... Blocul s-a resimțit serios la cutremurul din 1977 și, pentru că n-a fost consolidat niciodată, ambele fațade poartă și astăzi de-a curmezișul
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Ruxandra Cesereanu Antr-una din rătăcirile noastre, pe străduțele cu arome asiatice, am dat peste o . Această eră construită după model olandez, cu trei etaje transparente, cu pereții din sticlă: femeile erau costumate ca niște păpuși, stând așezate la masă, în fața oglinzii ori în paturi. Nu era un bordel
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
puțin pe Mihai Pelin, amestecând, adică, insinuare personală și documentul, mă întreb dacă nu cumva reabilitarea lui I.C. Drăgan ar avea vreo legătură cu perioada 1987-1990, petrecută de autorul cărții tocmai la Veneția, acolo unde Drăgan și-a cumpărat o străduță care să-i poarte numele. Interesantă este și �mecanica" albirii acestor personaje, Mihai Pelin susținând că tocmai Securitatea a lansat zvonurile că aceștia ar fi securiști. Așa o fi. Dar prin cine se lansau aceste zvonuri și de ce, în ochii
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
O analiză amănunțită de text, pe care cartea o merită, ar arăta culoarea notelor muzicale, a odorilor amestecate, identică pînă la nuanță în tablourile descrise cu diferență de fază. Pînă și orașele, Bucureștiul vechi, de la Universitate pe Bulevardul Carol și străduțele dimprejur, în care bătrînii T. și-au trăit iubirea și misterul, și Brașovul primei tinereți, pe care Tia îl lasă, ca pe coconul gol al fericirii de-altădată, seamănă. Au aceeași arhitectură, aceleași străzi en ronde, cumva tocite, știrbe, fără
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
nu există și n-a existat. Dar e, de bună seamă, o ,utopie" selon le modčle. Originalul, colegiul, e dat în vileag, chiar dacă nu stai să faci o nepermisă, în fond, detectivistică, de multe amănunte: așezarea, aproape de catedrala romano-catolică, pe străduța care se înfundă, între două case vechi, știrbindu-i cîtva eleganța interbelică, coloanele, frescele din hol, bustul fostului director, Ștefan Pop și... secretara șefă (firește, pour les connaisseurs, totuși...). Sf. Sava (& Bălcescu) al Bucureștilor de ieri și de azi. Atît
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
de un palton negru plin de tăieturi misterioase, ample, condusă de tocuri negre ascuțite și ferme, acoperită de umezeala fulgilor cu o umbrelă, și ea neagră și tăcută. Brusc, dispare orice om, orice zgomot. Femeia și parfumul ei merg pe străduțe înguste, întortocheate, care fac fel de fel de curbe ce ne vor scoate, credem noi, din timp, din Milano, din spaime. Nici unul dintre noi nu renunță pentru că parfumul și silueta neagră ne dau încredere în călăuza noastră. Deși durează ceva
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
acest fundal, Komartin reușește în poezia stărilor inefabile, generatoare de atmosferă interioară, ca în luminosul O portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele: „După- amiezele din copilărie în care eram dus la frizer,/cu soarele rotund și alb/poleind străduțele-ntortocheate,/ reflectîndu-se în oglinzile/mașinilor urcate pe trotuare într-o rînă,/soarele ce făcea suportabile pînă și fațadele/ blocurilor de la marginea acestui cartier muncitoresc o/portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele este/emoția aceasta pe care o resimt
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
Dan Diaconescu a dus de la București în Tg Jiu "circoteca". "Târgu Jiu este un oraș mai micuț, liniștit, oamenii se simt agresați. Când dă un nebun grămadă peste ei, ba cu moaște, ba cu Rolls Roysul îi mai calcă pe străduțe... e o senzație ciudată", a conchis el. Joi, Dan Diaconescu a împărțit mici la Târgu Jiu. În Colegiul 6 - Deputați din Tg Jiu se vor lupta pentru un post la Camera Deputaților premierul Victor Ponta susținut de USL, fondatorul PPDD
Ponta îl ia la mișto pe Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/41339_a_42664]
-
a vînătăilor și juliturilor din mîna răzbunătoare a „pătlăgelelor”. Întărîtate, „creioanele” puneau la cale hăituiala cîte unei „pătlăgelele” izolate și, chiuind, trăgeau în micul nobil din praștii cu bătaie lungă. „Pătlăgeaua” singuratică, zgîlțîindu-și ghiozdanul, se salva în grabă în vreo străduță și, palidă, cu un galoș pierdut în fugă, rămînea îndelung în adîncitura intrării unei case oarecare. Galoșul capturat era aruncat de învingători pe acoperișul unei clădiri cu două etaje, cea mai înaltă din orășel. În Stargorod mai erau și cadeți
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Sighișoara medievală l La această ediție - teatru, muzică și dans În fiecare vară, pe străduțele înguste, sub zidurile îmbătrânite de vreme și în piațetele Cetății Sighișoara apar intempestiv cavaleri medievali, călugări, vrăjitori, clovni și tot felul de alte personaje venite parcă dintr-o altă lume. Toate acestea se întâmplă cu ocazia organizării Festivalului Sighișoara Medievală
Agenda2005-30-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283998_a_285327]
-
recurs la alteritate. Adesea, punctul real de pornire al poemului nu se mai lasă ghicit, pentru el vorbește însă elocvent o atmosferă de tristețe și blazare ce nu are cum să înșele: ,tot mai mult în poemele mele/ sunt sindicul străduței întortocheate/ dintr-un oraș cuprins de ciumă/ fac numărătoarea morților/ îi somez pe cei vii să răsară-n/ ferestre văruite încui ușile/ pun în jgheaburi pîinea și vinul/ doar știi că pînă la urmă/ fiecăruia i se fixează locul/ între
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
al unei femei ce ține o găleată roșie sub o cișmea! Numerele caselor dezvăluind, poate, enigme! Secretul adînc al unei crăpături într-un perete galben! Taina cutiilor goale, strălucitoare, cu puțină apă-n ele, ale conservelor aruncate-n gunoaie imunde! Străduțele întortocheate, subțiri, cu nume incredibile! Să ai un amor înfocat c-o fetișcană deocheată de pe strada Pompei (nu Pompéi, ci Pómpei!). Mirosind a gaz lampant! Cuiele ruginite, rufele nemișcate-n aerul alb, o minge de cauciuc, spartă, un burlan rupt
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
aici însemnări prozaice, de turist grăbit, parcurgând clasicul itinerariu al muzeelor locale, urmate de zăboviri sibaritice asupra vreunui detaliu arhitectonic izbitor precum cel din mica așezare italiană Atrani: "De pe celelalte trei laturi se poate accede către interiorul localității, pe mici străduțe, care, toate, sunt de fapt scări întortocheate. Ele se cheamă Via Campo, Via Arte della Lana sau Sopportico Marinella. Angajându-te pe una din aceste vie, descoperi o greu de imaginat imbricare de corpuri de case, care se răsucesc și
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]