374 matches
-
puternice erau acele speranțe și așteptări. Tanaka zisese că o să meargă chiar și până la capătul pământului. Dar dacă oriunde ar merge și oricât de daparte ar călători, tot n-ar izbândi? Ce era de făcut? Deodată, o presimțire neagră îi străfulgeră inima ca o pasăre uriașă săgetând o vale. Dacă aveau să dea greș, atunci lui Tanaka nu-i rămânea decât un singur lucru de făcut pentru a-și cere iertare de la familia sa. Firea lui dintr-o bucată n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înfășurat trupul preotului într-o învelitoare de paie și l-au cărat afară. Mâinile și picioarele îi ieșeau din învelitoare. Erau slabe ca niște bețe, murdare și pline de noroi. Pe când priveam la toate acestea împreună cu Luis Sasada m-a străfulgerat ceva ca o revelație divină. Aceasta era adevărata lume pământească. Oricât am încerca să o înfrumusețăm și să ne amăgim, adevărata lume pământească era jalnică precum trupul neînsuflețit, murdar și plin de noroi al părintelui Vasquez. Iar Domnul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plămânii. Totul părea un vid. Prima oară am crezut că era din cauza faptului că nu mă simțeam prea bine, dar oricât de rău mi-ar fi fost, nu puteam avea astfel de manifestări. Îngrozitor. „Poate a murit bunicul“, m-a străfulgerat un gând. Ce ciudat! De ce mi-am adus aminte de bunicul tocmai în acele momente? Locuia în prefectura Ishigawa și, pe atunci, avea 94 de ani. A murit anul trecut. Auzisem că răcise și m-am gândit că era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Pauvre. Era distractiv. Sub pământ, într-o veche închisoare a Revoluției, se cântau cântece vechi franceze, tandre sau cu o savoare galică. Cornemusa acompania. A cântat romanțe sentimentale și o mică babă vopsită exagerat, sforțîndu-se să pară tânără. M-a străfulgerat o idee: așa va fi Irina la bătrînețe! Într-adevăr, cu toată carnea boțită, avea mult din aspectul Irinei. Silueta, culoarea feții și a părului, ochii, nasul scurt, dinții lungi, buza inferioară strivită. Apoi gesturile aveau, ca și la Irina
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
începea să coboare blestemata de colină pe care în zadar încercase să o cucerească în zorii zilei. Cât despre aripa stângă romană, ea era alcătuită aproape în întregime din trupe auxiliare și, cu siguranță, avea să cedeze de îndată ce soldații vedeau străfulgerând sulițele gepizilor și ale turingienilor care-i înfruntau. Și cu acea ocazie, Balamber putuse să vadă pe Atila doar de la distanță, dar îi sorbise avid cuvintele, unindu-și apoi vocea cu vocile celorlalți, fără număr, atunci când el se îndepărtase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un gând: „Nu cumva ființa ce se afla În fața sa e Anticristul?“ Înfățișarea umilă, ușor decrepită a oaspetelui ce se afla În casa ei o făcu să se rușineze de gândurile ce-i frământau conștiința. În fond, suspiciunea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Vă atrag Însă atenția, nu vă face-ți prea mari iluzii. În cel mai fericit caz, Îi putem prelungi viața o perioadă de timp. Atât, nimic mai mult...!!” Entuziasmată, Atena nu mai auzi ultimele cuvinte ale doctorului. În mintea ei străfulgeră o șansă riscantă dar, o șansă de ași salva măcar temporar prietenul care nu și-l putea imagina dispărut. Promise directorului o vizită din nou În dimineața următoare și fără a mai pierde timp dădu buzna printre bișnițari și magazinele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
minorii sînt ușor de reperat... Puștii fug de acasă și formează bande de huligani care sug sîngele altor fugari. Odată ce sînt descoperiți, poliția e pe urmele lor... și nu mai e nimic de făcut. Puști care fug de acasă... Mă străfulgeră o idee care lăsă unde de șoc În urma ei... Dacă fratele fusese șeful unei organizații care amăgea băieți fugiți de-acasă, era și normal ca el să privească cu totul altfel dispariția LUI. Oare ea avea cunoștință de toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată toaca și starețul, făcând În urma pictorului semnul crucii, se strecură Înapoi În curtea vechii mănăstiri... Iar Bikinski, simțindu-și sufletul străfulgerat de o disperare fără margini, se grăbi să ajungă la Corso, unde Îl aștepta masterandul Oliver, cu ochii ațintiți În depărtări, Încercând să găsească adevărul ultim ce se ascundea acum undeva departe la orizont, dincolo de soarele ce tocmai da să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cifră, un număr, pe care Îl poți penetra cu degetele...” Cinicul Își ridică mâna, desprinzând din aer cravașa Împietrită. Biluțele de sânge se loviră una de cealaltă, refugiindu-se din Scorpion În Vărsător și din Vărsător În cealaltă zodie. Cravașa străfulgeră În aer. Fesele penitentului se ridicară, acoperind triunghiul conjugal, primiră o lovitură, oftară adînc și coborâră, trăgând În urma lor Întreaga Cale Lactee. „O, o”, făcu el. Cinicul lovi din nou. Cravașa se ridica și cobora mereu, cerul nopții se umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sfârșea cu ea. Noimann apucă din nou sticluța și, rotind-o În bătaia soarelui, sorbi câteva picături din ea. O căldură plăcută, ca un bulgăre de lumină, Îi cuprinse stomacul, răspândindu-se În tot trupul. Stropi luminoși de foc Îi străfulgerau venele, urcând de la stomac la creier și la tâmple, care Începură să palpite. Iradiind bucurie și lumină, stropii coborâra de la creier În inimă și de aici Înapoi În stomac, după care se rostogoliră În jos, răspândindu-se În mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
oameni-mâini și oameni-degete, femeia-uter și femeia-capră aplaudară frenetic, strigând, În timp ce pufăiau și scoteau rotocoale de fum pe nări: Ura! Ura! Noimann Încercă să se ridice În picioare, cu gândul de a porni pe urmele lor, dar o durere ascuțită Îi străfulgeră șoldul stâng și medicul Își pierdu din nou cunoștința. Când se trezi, Îl văzu pe profesorul Perjovski stând aplecat deasupra lui și cercetându-l cu atenție: „Din păcate, va trebui să-i amputăm piciorul mai sus de genunchi, care acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
compui sânii mari ai uneia dintre fetele din autobuz cu buzele cărnoase și roșii fără a fi vopsite ale celeilalte, ochii albaștri ai celei dintâi cu picioarele lungi și gleznele fine ale celei de a doua. Păru surprins că luminița străfulgeră din nou, mult mai aproape de data asta și apoi se opri, adică aproape că se lovi de poartă de fier forjat, probabil poarta morii sau a industriei locale. Dincolo de poartă, lângă o gheretă de PFL Întunecată ca un cavou, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poate să fugă, rolul cercului În joc și originea numărului jocului, cu ce seamănă jocul numit perghelu. Numai că jocul nu seamănă cu nici un joc contemporan și nici numele lui nu poate fi explicat. Popescu se gândește la periheliu. E străfulgerat de acest gând. De ce perghelu n-ar fi o promoție derivată din periheliu. E străfulgerat de acest gând. De ce perghelu n-ar fi o pronunție derivată din periheliu? Poate că jocul ăsta a fost lăsat aici chiar de acei soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
numit perghelu. Numai că jocul nu seamănă cu nici un joc contemporan și nici numele lui nu poate fi explicat. Popescu se gândește la periheliu. E străfulgerat de acest gând. De ce perghelu n-ar fi o promoție derivată din periheliu. E străfulgerat de acest gând. De ce perghelu n-ar fi o pronunție derivată din periheliu? Poate că jocul ăsta a fost lăsat aici chiar de acei soldați romani În vârstă de 19 ani la care el, elevul Popescu, s-a tot gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rima, ca un căutător neîndestulat, Mă-mpiedică adesea semnele întrebărilor Și căzând, îmi sporește căutarea, ca aluatul Din care împletesc mâine, colacii sărbătorilor; Căutarea, râșnește mereu căutătorului inima Și apoi îl dezgolește, pe nesimțite, de lumină, Pentr-o clipă rebelă, străfulgerată de ispitire, Petrecută undeva în universul ascuns, al iubirii... Mă-mpiedic uneori de cuvinte nepotrivite Precum vântul, care încearcă trecerea Carpaților, Mă retrag și mă ascund în spatele gândului, După care, continui să pun ordine în cuvinte, Căutând...căutând...căutând...
C?UT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83758_a_85083]
-
servesc acele profunde legi divine Când cântece de bufniți, cobesc asurzitor?... Mă-ncumet ca să judec, o judecată seacă, Sleindu-se ca seul, dintr-un opaiț orb Și înțelesul dușman din rațiune pleacă Lăsându-mă în bezne, vâscoase, ce mă sorb; Străfulgeră în juru-mi surâsuri veninoase, Tentaculare brațe de hidră mă cuprind Un crivăț, ca prin orgă, îmi șuieră prin oase Și ochi de răpitoare, în calea mea se-aprind...
GROAZ? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83802_a_85127]
-
fost plătiți să ducem acolo petrecerea, cu tot cu fotografi aleși pe sprânceană ca să pozeze și cu jurnaliști ca să scrie despre asta. Era genial și Întruchipa perfect mottoul industriei noastre, PUNE ÎNTÂI ÎN SCENĂ, APOI ÎN PAGINĂ. Dar apoi imaginea Penelopei Îmi străfulgeră prin minte și aproape că m-am Înecat: cum aș fi putut să-i fac iar una ca asta? —Bette, mi-am permis să cer asociației să te cazeze pe tine și pe Philip În apartamentul pentru tineri căsătoriți. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Dură aproape un minut până se deschise, un minut care păru cât o lună, și am avut un gând oribil, trecător, că nu era vorba de Sammy sau că poate bilețelul era pentru altcineva. Vreo zece posibile neînțelegeri mi-au străfulgerat prin minte În cele treizeci de secunde cât am stat acolo, Înfiptă În covor, panicându-mă În tăcere și Întrebându-mă cum s-ar mai putea cineva aștepta să funcționez dacă nu era el, dacă nu mă aștepta Înăuntru, pregătindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
putea urmări orice mișcare din curtea hanului. Aștepta s o zărească pe hangiță măcar pentru o clipă, așa cum un însetat nu-și poate lua gândul de la o înghițitură de apă... Abia când soarele era de două sulițe pe cer a străfulgerat pentru scurtă vreme iia albă a hangiței, în drum spre fântână și înapoi. „De ce nu-mi trimite nici o veste? Mă face să mă zvârcolesc ca șarpele pe jăratec! Da’ n-a da el Dumnezeu să pun mâna pe ea? Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mișcarea capului pe spate făcu să alunece gluga, lăsându-i părul negru și lucios să cadă În valuri peste umeri. Nu se aflau trecători În apropiere, căci altminteri drumul unei fete pe acele meleaguri ar fi trezit suspiciuni. Tânărul fu străfulgerat de frumusețea ei, niciodată dezvăluită, mereu sugerată de un gest sau o privire. Avea ochi negri, ca și părul, și, deși era o luptătoare kunoichi bine antrenată, dincolo de suplețea abia ghicită a trupului ei nu se putea bănui forța. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În primejdie. Voievodul se ridică. Ceilalți Înțeleseră gestul, se ridicară cu toții și ieșiră din spătărie. Oană Întârzie pe coridor și respiră lacom aerul proaspăt care intra pe fereastră. Voievodul Îi simțise tensiunea. Iar Oană nu putuse spune absolut totul. Îl străfulgerase senzația că, undeva, cineva apropiat se pusese În mișcare. Își spuse că nu putea fi Ștefănel și că nu trebuia să spere atât de nebunește În iluzia acestei Întoarceri. Dar făcu exact opusul hotărârii pe care o luase. Intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rolul atât de bine. Ar trebui, cel puțin, să privească ce se Întâmplă În jur. Ori, cerșetorul nu privea nimic. Poate era chiar orb. Umerii Îi erau lăsați În față, pieptul scobit. Fără Îndoială, un om bolnav. Îngerul? Pictorul fu străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]