557 matches
-
tot ce vibrează pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o mână ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare și lumina e-n toi! Rămâi în mine ca o stea luminoasă, vestind mereu o naștere, o străfulgerare venită din neant a căzut peste mine, împins de-o forță nevăzută am intrat în acele adâncuri, cu groaza că te-ndrepți spre nu-știi-unde, atracția spre dincolo e un miraj, știi sigur că pornești acolo și totuși te lupți să
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
îi acoperea cu blândete și-i mângâia pe deasupra mameloanelor, care din nou s-au înțepenit, mărindu-și volumul. Mângâierile au coborât din nou între coapse, iar umezeala pe care o simțeam în vârful degetelor, m-a scos complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda de dorință. Dar mă gândeam că-i promisesem tandrețe, atenție și blândețe, că nu voi ataca reduta cu violență. Coboram cu sărutări pătimașe pe abdomen, în timp ce
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
se întoarse rapid spre fată, cu ochii larg deschiși, cu o mimică întrebătoare și cu mâinile încercând să-și ascundă goliciunea. Nu o mai atinsese nimeni din copilărie, de pe când mijlocia se distra cu gemenele și cu simțurile lor. Această străfulgerare urmată de întoarcerea precipitată a Anei cu fața spre Cristina, le-a surprins pe amândouă privindu-se uimite una la alta. - Ce-mi faci...? îngăimă Ana în șoaptă. - Nimic.... răspunse Cristina uimită de reacția Anei la gestul său nevinovat. Doar
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
ce doreau o plimbare pe mare. Nu-i ducea prea departe, așa că revenea iar la mal după vreo cincisprezece minute. Ana privea nepăsătoare la cei de pe plaje. Văzând un bărbat care semăna un pic cu cel din vis, simți o străfulgerare și întreaga sa atenție se îndreptă spre el. Îl privea cu atâta intensitate, încât acesta involuntar întoarse capul spre ea iar privirile lor se întâlniră pentru câteva secunde. Oare ce și-or fi spus acele priviri de se căutau mereu
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
stil și o profunzime aparte, prevestind un destin poetic prolific, de o certă valoare literară. „Femeia de zăpadă” este o carte a dorurilor nescrise, al căror timp de ieșire la lumină a sosit. Printre tenebre și angoase, printre lumini și străfulgerări mirate, construind și dărâmând - în același timp - ziduri, mugurul firav al ierbii, plăpând și bucuros, încearcă să străbată întunericul și să guste din lumină. Stările despre care se scrie în carte sunt: iluzia, oniricul, delirul creativ, dansul eteric, exercițiul hermeneutic
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]
-
Alertă! Pășesc pe dig nevolnic balerin... Am în timpane un sacadat și poruncitor Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango! Tăișul scoicilor recent catapultate de valuri mă-ndeamnă. Mă și găsesc la capăt de plajă? Croșetez musculare zvâcniri cu extrasistole și străfulgerări. Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... E imensă! O pană... * O pană... E imensă! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Croșetez musculare
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
ar fi dat semn că fuge! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... E imensă! O pană... * O pană... E imensă! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Croșetez musculare zvâcniri cu extrasistole și străfulgerări. Mă și găsesc la capăt de plajă? Tăișul scoicilor recent catapultate de valuri mă-ndeamnă. Am în timpane un sacadat și poruncitor Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango! Pășesc pe dig nevolnic balerin... Gânduri în suspensie... Revenire... Alertă! O mișcare
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
poate de aceea sunt gustate profund. Ele sunt clipe de triumf, greu obținut, asupra oponenților obtuzi din sistemul bântuit de anomalii: o bursă obținută nedrept de târziu, o vacanță într-o tabără UTC, excursiile de studiu, o farsă colegială sau străfulgerările unei idile. Norocul nu se întrezărește decât târziu, vine greu, tras de mânecă de merite și de eforturi, parcă debusolat și el... Astfel, capitolul “La mine în pat” are ceva și din legănarea doinei din fluier, de la munte, și din
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
și controversatului poet căutând formula prin care să ni-l apropie , momentele de viață prin care să-i confere veridicitate, clipele de înălțare care să-i salveze căderile. Prin romanul său Al.Florin Țene întregește paginile de istorie literară prin străfulgerări de suflet, prin verbul a ceea ce s-ar putea numii” o altfel de istorie a literaturii române“, mai ales că romancierul are în lucru o altă carte de acelaș gen dedicată lui Ion Minulescu. Prof. Antonia Bodea Referință Bibliografică: Al.
AL.FLORIN ȚENE- VENIȚI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ...! , CRONICĂ LA ROMAN DE PROF.ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375693_a_377022]
-
clădiri ale orașului au rămas în urma mea și m-am concentrat la drum, la banda din asfalt, o panglică bizară care părea că duce către nicăieri. Simțeam un gust amar în gură, iar în fața ochilor vedeam (din când în când) străfulgerări aurii. M-am întrebat în gând dacă nu ar fi fost mai bine să întorc, dar o dorință care venea de undeva din eterul cosmic ordonă să continui drumul înainte. Ce anume mă determina - recunosc ! - nici eu nu aș fi
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
și iluminarea cristica a tot ceea ce santem în realitate. În aceste sublime momente de redescoperire sufletească ne dam seama că nimic nu este mai important în această lume decât îmbunătățirea stării noastre duhovnicești, morale, a caracterului nostru omenesc. Fără de aceste străfulgerări spirituale care ne lumineza ființă nu ne putem ridică nici măcar la nivelul conditei noastre naturale, neinduhonicite. • Cea mai înaltă năzuința a omului rămâne tot aceea de a se apropia de Dumnezeu. Unii însă își pierd timpul încercând pe cai ocolite
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
noi trăim cu adevărat doar în atingerile inimilor. Și lor nu le putem comanda! Erudit au învățat inimile noastre să cănte una prin cealaltă, legi sau concepte zdruncinănd sub concretul vieții. Poeme-lacrimă, eliberănd teiul tău sub ploaia mea, crin-eu în străfulgerarea ta, căntul lumii elevăndu-l. Referință Bibliografică: A trebuit / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
A TREBUIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374285_a_375614]
-
atomului "pentru a trece dintr-un punct în altul", sunt o "fracționare atomică de țâșniri", "pulbere pe fundalul nemișcat al substratului (zid, mare, pustiu, imagini ale unui spațiu durată)", în care poetul "percepe realul ca punctare, fărâmițare, nemișcare fremătând de străfulgerări instantanee. Ceea ce ar trebui să fie bogăția dinamică a unei curgeri continue, se pulverizează ai spune în mii de strădanii neputincioase."2 A urmări aceste "fațete" ale pulberii ni se pare profitabil. Mai conturate sunt: a. țărâna. Ea păstrează sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
istorică cu 1859. Așa și este: comparabil, cu deosebirea doar că această din urmă propensiune istorică are o dimensiune de o anvergură superioară. Ce-i drept, istoria luptei românilor pentru emancipare națională cuprinde o îndelungată perioadă marcată de memorabile zvâcniri, străfulgerări ce au deslușit și luminat calea renașterii naționale, dar anul 1859 se individualizează prin ceea ce am putea numi întâia împlinire viabilă, ireversibilă și nu mai puțin spectaculoasă, când românii preiau, pentru a nu o mai ceda, cârma propriului lor destin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acestei povești». Nu a mai avut răgazul să replice sau nu și-a găsit forța pentru a susține o conversație mai lungă”. Încă o dată: detaliile și inflexiunile sunt incomparabile! V Aici, seducătorul profund devine admirabil, satanic de admirabil, din ce În ce mai mult. Străfulgerarea aceasta de fericire care Îl strivește nu Îi știrbește totuși carapacea țestoasă În care s-a Închis. El nu are Dumnezeu În fața celor spuse de nobila Îndrăgostită, care nu a regăsit - căci nu a mai Încercat niciodată așa ceva -, ci a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pretinde Flaubert: el nu vrea o societate care să dureze cât specia umană. Pentru a avea o pecete de raritate și de unicitate, ea trebuie să fie, În Însuși sânul umanității, menită dispariției. Iată pentru ce dandysmul va fi „ultima străfulgerare de eroism În decadență... un soare care apune”. Într-un cuvânt, dincolo de societatea aristocratică, dar laică a artiștilor, Baudelaire instituie un ordin monahal reprezentând spiritualitatea pură; și el pretinde că aparține În același timp ambelor comunități, a doua nefiind, de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ampla descriere a sistemului ceremonial instituit la curtea regală franceză de la Versailles, E. Pommier (1986, pp. 224-225) scrie: Locuința regelui este acum pregătită pentru etalarea liturghiei regale. Liturghia, prin repetarea ei zilnică, ia locul sărbătorii, care Întrerupe fluxul timpului prin străfulgerări efemere. Numele acestei liturghii este eticheta; este un act de guvernare. Un act prin care regele lasă să se vadă puterea lui, la ore și În zile riguros determinate. Eticheta este imaginea puterii absolute - ea demonstrează că persoana fizică a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
străină, și simțim aici un fel de dorință de a vă împărtăși mai adânc din gustul și spiritul francez... „Limba noastră!” Pe deasupra paginilor pe care ni le citea bunica, sora mea și cu mine ne-am privit frapați de aceeași străfulgerare: „... care nu este pentru domniile voastre o limbă străină”. Asta era, așadar, cheia Atlantidei noastre! Limba, această materie misterioasă, invizibilă și omniprezentă, ce ajungea prin esența ei sonoră în fiecare cotlon al universului pe care tocmai îl exploram. Limba aceasta care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fost atât de rapid, încât i s-a părut că nu atinsese pietrișul alb al terasamentului. Două mâni au strâns-o cu putere de coaste, cerul a descris un brusc zigzag, s-a simțit împinsă în vagon. Și, într-o străfulgerare luminoasă, a întrezărit șapca unui lucrător la căile ferate, silueta unui bărbat care, o fracțiune de secundă, s-a profilat contra luminii printre pereții dați la o parte... Înspre amiază, convoiul a traversat Minsk-ul. Prin fumul gros, soarele se învăpăia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întunecată, găsi un băiat nu mai mare de patru ani. Știa că aceea era reprezentarea ultimei fărâme de viață care-i mai rămăsese celuilalt și că, deși căutarea lui durase pentru el minute bune, pentru ceilalți nu fusese decât o străfulgerare. - Ești fiu de curvă! Maică-ta a fost alungată din sat, strigă copilul cu ură. Fără să spună nimic, Xtyn se retrase din mintea lui, ridică trupul lipsit de vlagă cu forța gândului și-l aruncă departe, mult în spatele liniei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Kasser să facă. Bătrânul împărat aproape că le văzu traiectoria, urmărind șiroaiele groase de sânge care țâșniră din trupurile soldaților, care rămâneau fără cap unul după altul. Din ascunzătoarea lor începură și ei să tragă, dar focurile răzlețe, marcate de străfulgerările scurte ale razelor laser, nu făcură decât să adauge mai mult dramatism haosului de pe plajă. Cele două rachete lansate de glisoare explodară simultan pe locul în care stătuse N'Gai Loon, stârnind un imens nor de praf. Kasser, Arrus și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
căutată, ci și afișată ostentativ, nu duce însă totdeauna la performanțe estetice. Cultivând cu insistență imaginea șocantă, forțând sensul cuvintelor, împerechindu-le deseori în mod arbitrar, poetul mizează pe ineditul rezultatului. Nu puține sunt și piesele unde, printr-o neașteptată străfulgerare, apar imagini expresive care sugerează o intensitate emoțională remarcabilă. De altfel, și în volumele următoare, Vânătorile (1969), Balcanice. 100 balade (1970), se remarcă aceeași atenție acordată stilului, aceeași aptitudine artizanală de a găsi cuvinte colorate, și mai puțin capacitatea de
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
sigură pentru surprinderea acestui adevăr este studiul mitului. Spre deosebire de mentalitatea modernă, pentru care mitul nu este altceva decât o fabulă, o poveste, științele tradiționale îl consideră a fi explicația ontologică a lumii, „adevărul penultim”, în spatele căruia se întrezărește, într-o străfulgerare, chipul Creatorului. Pentru exeget, mitul este o „realitate ambiguă”, „echivocă”, a cărei esență antinomică nu poate fi surprinsă cu mijloacele cunoașterii de tip științific. Încercarea de explicare, de definire a mitului de către antropologie și istoria religiilor, în lipsa considerării relației cu
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Aș spune că termenul folosit de H.-R. Patapievici - existența - nu este cel mai potrivit pentru o fenomenologie a revelației, întrucât existența presupune un raport ec-static cu lumea (și astfel predispune la obiectualizare). Nu condiția inerțială a lucrurilor privilegiază o străfulgerare poetică, ci învăluirea și însărcinarea lor cu har. Smulsă temporalității, esența manifestării provine dintr-un exces de prezență, pe care Michel Henry a numit-o „auto-afectarea Vieții” (și viața, cu majusculă, este Viața divină)2. Ancorată într-un praxis cotidian
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
începe să se manifeste boala (maladia lui Hodgkin), ultimii ei ani fiind un adevărat calvar. Printre însemnările exuberante sau îndurerate, malițioase ori înfășurate în melancolie, tema morții revine, în jurnalul lui A., Jurnalul unei ființe greu de mulțumit (1991), în străfulgerări premonitorii. E un efect al oboselii care se adună, dar și al dezamăgirilor ce contrariază sufletul ei încărcat de iluzii. Un simțământ apăsător al inutilității, al zădărniciei agravează răul indefinit de care suferă și care, între plictisul crâncen și disperările
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]