1,751 matches
-
Gregor von Rezzori, vibrează, în evocarea lui Flondor, de răsunetul unor ecouri încă mai depărtate, vălurește, peste străzi și întinderi panoramice, limbile unei picturalități ce nu se teme, densă și straniu luminoasă, de analogii muzeale, de spectrul unui Toledo livid, străjuindu-ne dinspre El Greco. Deloc trufaș, gestul prin care pictorul nostru își asumă rememorarea nu vrea să tivească în slavă barochizantă episoadele revolute, nu ține ca istoria să atîrne peste ele, amenințător postișă, ca pînza unui decor umflată de furtuni expansive
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
și de la ceilalți invitați. Am dat din cap către femeia cu bronz de Agadir, cea care nu avea să-mi fie niciodată confidentă. A dat din cap la rîndul ei. Afară, pe stradă, felinarele aveau aureole portocalii, mireasma frunzelor jilave străjuia trotuarele umede. - Ai băut mult?, m-a întrebat Jane. Vrei să conduc eu? I-am dat cheile iar ea a îndreptat brelocul care pulsa înspre mașina noastră, păstaia noastră de oțel. Incuietoarea centrală a clănțănit, m-am urcat pe locul
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
toate trăsăturile lui sînt cuprinse de o agitație imposibil de strunit. - Avram, spune ea încet. Își pune mîna peste palma care ține fotografia. O susține. - Ce copil frumos, șoptește Avram. Ora închide ochii. Vede oameni stînd pe ambele trotuare care străjuiesc străduța ce duce spre casa ei. O parte dintre ei au intrat deja în curte, alții s-au oprit pe treptele din fața ușii de la intrare. O așteaptă cu toții în tăcere, cu ochii ațintiți în pămînt. Așteaptă să treacă pe lîngă
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
stea acolo și s-o privească la nesfîrșit. - Ora... - Spune-mi ce înseamnă el pentru tine. Avram simte dorința arzătoare de a se ridica și de a părăsi locul ăsta, de a ieși din umbra acestui crater mic și ciudat, străjuit de bolovani cenușii. Dincolo de el, între două piscuri zimțate, se întinde o fîșie verde, scăldată de soare, în timp ce ei doi stau aici, în umbră - mult prea multă umbră. - Nu te aud, șoptește ea. - În primul rînd, spune Avram, în primul
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
picioarele goale, sărind garduri în curțile oamenilor și căutând cea mai apropiată piscină în care să sară pentru a le fura plăcerea de a fi primii care-l udă. În amintiri fugea tot timpul.Trecea pe lângă casele de pe strada lui, străjuită de eucalipți prăfuiți, pe lângă terenul de tenis al familiei Shreiner, unde domnul Shreiner se lupta neobosit cu loviturile precise date de mașina de mingi; pe lângă chioșcul familiei Reid, îmbrăcat în glicină, ajungea la curtea școlii, până la poalele dealului. O zbughea
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
toamnă rebelă, trecea un picior grăbit, se zărea coada unui câine prudent, iar toată această informație îmi intra în creier, căutând bezmetică sutele de ferestre similare, tufele lui Thomas Hardy, cozile profilate pe cerul lui Jack London, zecile de străzi străjuite de geamuri, balustradele din incinte comune, ca la Bulgakov, pavajul pătat, ca la Céline, stropii infimi de pe sticla veche și așteptările unui nevăzut și huxleyanul personaj, postat lângă acea fereastră pe lângă care trecusem de atâtea ori fără s-o observ
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
În ambianța puțin intimidantă a holului străjuit de coloane din marmură al Hotelului Athénée Palace Hilton, reporterul României literare încearcă să afle de la „filozoful actualității”, romancierul și eseistul francez Pascal Bruckner (prezent pentru a șaptea oară în România), dacă paradoxul este doar un foarte fructuos motor eseistic
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
Mi-e-o scîrbă delicioasă de Tamara. / Beată-mi adoarme-n pat cu pula-n gură. / Nici picurată pe lindic cu ceară / Să nu se fută-n cur nu se îndură, / Ci vrea mereu să-i umplu-n sperme mațul / Ce-i străjuit de-o găurică strîmtă./ Vomit pe sînii ei, să-i sting nesațul, / Trupul i-l piș și fericită cîntă; / Și mă așează peste gura-i largă / Să-mi prindă-n dinți căcatul cînd cald iese. / Slăvește prin futaiuri triple, dese
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Anca Murgoci În cartea sa, " Când moare o epocă", Dan Ciachir vorbește despre două lucruri interzise, puse sub incidența blestemului, la mănăstirea Frăsinei. Mănăstirea Frăsinei reprezintă pentru mulți credincioși locul de comuniune a omului cu Dumnezeu. Retrasă între munți și străjuită de o parte și de alta de păduri seculare, sihăstria monahală din Carpați a atras, încă din cele mai îndepărtate timpuri, sufletele însetate de liniște și viață duhovnicească. De mănăstirea Frăsinei sunt legate multe întâmplări care pentru unii ar putea
Dan Ciachir dezvăluie două lucruri interzise, sub incidența blestemului, la mănăstirea Frăsinei by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/48044_a_49369]
-
de fugă troienii lui Priamus, când îi luă Achile cu jărdia de la spate - 221). Avertismentul lui Romulus că va ucide pe oricine va sări peste zidurile înălțate de el - transmis de Titus Livius în De la fundarea Romei, I. 7 - ar străjui și adăpostul improvizat al călătorului dacă el ar avea mijloacele de a înfige un stâlp cu această înștiințare clasică (251). Descrierea puținilor troieni scăpați din naufragiu alcătuită în Eneida, I., 118 este un etalon al disperării celui rămas fără merinde
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
sub un soare arzător. Sulițele ploii străpungeau norișori galbeni, agate înmănușate în mușchi, păducei trandafirii. Puma, iepurele sălbatic și vipera erau aristocrația munților. Caii suflau zgomotos, dădeau să se împiedice și trebuiau să facă popas; catârcile erau îndărătnice. Mărșăluiau îndelung, străjuiți de culmi din mică. Ce să faci ca asemenea panorame să pară veridice?” (p. 23) Deși desfășurarea narativă lipsește aproape complet, undeva la mijlocul cărții există un climax evident. Rugendas, ignorând avertismentele prietenului și însoțitorului său Krause, se aventurează în mijlocul unei
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
păduri/ culmi cu afine/ de miere neagră”. Spinarea părintească a Carpaților sau munții blânzi ai Bucovinei sunt asociați imaginilor din peregrinările ei. Un portret al orașului Cernăuți mai păstrează tușele idilice din perioada cosmopolitismului austriac: „Oraș al păcii pe coline/străjuit de păduri de fag// Sălcii de-a lungul Prutului/ plute și înotători// Risipă de primăvară - liliacul/ În jurul felinarelor/ cărăbușii de mai își dansează/ moartea// Patru limbi vorbesc oamenii/ patru limbi înmiresmează aerul// Orașul/ respira fericit/ până au căzut bombele.” (Cernăuți
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
e prezent doar un cer cu înțelegătoare frumuseți. Pentru că, alături de Schimbare la față, e ciclul de greutate al volumului îmi permit să citez ceva fragmente: „Despărțirea-n fond a fost frumoasă,/ Primăvara izbucnise tare, / Numai soare și porumbi în raze / Străjuiau plecarea de mătasă...” (Moartea poetului) sau: „Uite cum amurgurile toate / S-au topit pe ape. Și în seara gravă ca o rugăciune/ Sufletul e apă sau tăciune...” (Ultima dăruire). De fapt sunt amurguri multe, mulți hulubi (Hulubi albi era să
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
șuncă și eu m-am îndrăgostit de ea." Îmi petreceam vacanța în Anglia aproape în fiecare vară - după ce Dinu nu a mai fost. De obicei Pia mă aștepta la aeroportul Heathrow și străbăteam cu automobilul Anglia și Țara Galilor, cu drumurile străjuite de castanii înfloriți și salcâmii din care atârnau legănându-se - ciorchini de flori galbene. Căsuța lui Toni o vedeam de departe, ca un vapor alb printre valurile imense ale dealurilor. Îmi intrase în suflet acea căsuță înconjurată de grădina cu
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
ori, pe micul ecran, în calitate de prim-ministru. Chiar și doamna Ingemar, după ce s-a complăcut să bârfească o viață întreagă, s-a stins în cel mai deplin anonimat. Pe cetățeanul tuns și ras - care acum se plimbă seara pe ulițele străjuite de salcâmi - nu-l mai recunoaște nimeni. Ar fi și o impietate la adresa celui mai celebru fiu al târgului.
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
și de generalul Lebed. Căușanii însă (care se spune că ar deveni iarăși "raion" după vrerea lui Voronin) a avut 52 de morți. Lor, tuturor acestor eroi ai neamului românesc și-ai Basarabiei eterne, recunoștință, flori și lacrimi pe mormântul străjuit de tricolor. Dincolo de Lisabona - un roman al Basarabiei Nu pot evita un episod devenit hazliu. Așadar, pe vărul meu primar îl cheamă Anatolie Paniș, fiu al lui Nichifor Paniș, fratele tatălui meu Teodor Paniș. Le ofer tuturor celor ce-au
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
e, deocamdată liniștit. Duminica se transformă în talcioc. Sute de oameni vin aici și pun pe-o bucățică de ziar nimicuri smulse din gospodărie, cu speranța că le va dori cineva. Alte sute de oameni ies puhoi din blocurile care străjuiesc părculețul și se plimbă preocupați printre ceilalți, cu ochii mijiți. Talciocul durează pînă pe la orele prînzului, cînd toți se împrăștie pe la casele lor, iar în urmă rămîne un ocean de gunoaie, mii de chiștoace ieftine și un soi de mîzgă
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
explicația că nu e vorba de cuvintele mele, ci ale lui N. Manolescu, oricum tipărite cel puțin de două ori în prealabil; în zadar mirarea că pînă și C. V. Tudor se bucură de-o imunitate în paginile Stelei. Aurel Rău străjuia implacabil, intransigent, inflexibil". Iată cum un exces de "prudență", căzînd în caraghioslîc, naște o reacție contrară, explozivă! Firește, Laszlo Alexandru are în vedere, în primul rînd, concepțiile strîmbe, oportuniste, cinice care s-au înfiripat în "perioada de tranziție", stimulate de
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
Dar eu nu pot să cred căi doar un pur și simplu cimitir. Eroii, mă gândesc, nu pot dormi în cimitire. Noi, ăștilalți, da. Dar eroii, nu. Cum stau aici, piatră lângă piatră, umăr de piatră lângă umăr de piatră, străjuiți de brazi - nu uit, desigur: ...„nași / Brazi și păltinași”... - îmi par mai degrabă odihnindu-se într-o grădină, într-un parc anume amenajat; și pentru că sunt foarte obosiți, veniți de la o muncă grea, istovitoare, nu mai pot să se ridice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de recunoștință pentru toate binefacerile primite de la EL, o frumoasă și rară ocazie de a petrece împreună cu familia, rudele și prietenii cei mi dragi. Prin deceniile șapte și opt în grădina restaurantului Uniunii Scriitorilor, ascunsă între ziduri în spatele casei Monteoru, străjuită de arbori înalți, aidoma unei insule de vegetație pe un ocean de betoane și cărămizi, se afla un mic „rai” în care se refugiau din fața caniculei mulți poeți, prozatori și critici. Ambianța de aici, prețurile scăzute și mai ales șansa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Vasilache Nu cred să fie, pe ața basmului, nod mai nesuferit decît dilema răscrucii: ,De-o vei lua la stînga, te vei căi, de-o vei lua la dreapta, iară te vei căi." Ca să nu mai spun că răspîntia o străjuiește, de-obicei, vreo sfîntă cîrcotașă, ce habar n-are, chipurile, de calea cea oablă. Așa că, sorții nelăsînd s-o faci pe craiul din Alexăndrie, nu-ți rămîne decît să mergi între două cărări. Înfundate. Adică (fiindcă acum se scriu basme
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugubre de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
pe ea, pe fiul ei Adrian, cel care a rămas sensul existenței ei, omul care acum la maturitate veghează responsabil la rosturile obștei. Lui și satului ei le datorează Carolina Orza romanul unei vieți, al unei străvechi familii care a străjuit de veacuri la hotarul cuvintelor și al speranțelor, într-un spațiu de viguroasă spiritualitate românească. „Nu trebuie să uităm ce a fost într-o comunitate care a trăit, a iubit și a suferit”, își conturează poeta și prozatoarea Carolina Orza
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
a mea și a ta, se trăiește greu, se moare ușor că ne-a părăsit pe toți Maria Să În țara mea pierit-a Miorița și pe la colțuri artiștii cerșesc, Dochia, bătrână, și-a pierdut catrința, iar pe străzi, nebunii străjuiesc Din țara mea a plecat Dumnezeu bătrânii se sting, de boală, în stradă, mișeii scuipa și fug când dau din greu, iar guvernanții se-aclamă la parada Românii, câți mai sunt, s-ar ascunde, dar codrii și-au pierdut tulpina
EU SUNT DIN ȚARA LUI NIMĂNUI de DORA PASCU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373707_a_375036]
-
convenea dumnealui. Mamă, azi am mult de învățat, nu te mai pot ajuta. Nu-i nimic scumpo, mă descurc.! Vezi-ți de învățat!. Era luna aprilie, sfârșit de aprilie, un aprilie atât de plăcut.! Verdele crud acaparase tot, parcuri, străzi străjuite de copaci, florile gingașe de primăvară risipeau un parfum delicat. Era primăvară! Anotimpul aduce schimbări în viața noastră, adolescența fiind cea care simte profund schimbarea. Și de cele mai multe ori este însoțită, de cuvântul, iubire. Mihaela începu să învețe, dar, uneori
ADOLESCENTA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384712_a_386041]