482 matches
-
Bineînțeles că noi doi sîntem altfel. Poate singurii oameni normali din atîtea miliarde. Sînt de acord întru totul și devenim prieteni la cataramă. Îi păzesc geanta cînd e nevoie și ea mi-o păzește pe a mea. Un om grăsuț strănută în palme. Mă îngrozesc cînd îl văd cum își freacă apoi palmele ca să dispară umiditatea. Îmi imaginez că apoi va deschide o ușă și după aceea o voi deschide și eu. Brr! Deodată, de pe panou dispare scrisul. Ne uităm unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Din lojă, în avanscenă, se vedeau foarte bine personajele, cum erau ele grimate. Nu mai spun că apariția unor personagii care aveau o bășică pusă pe cap, simulând o chelie puțin teșită într-un loc, figurile foarte anfarinate și care strănutau mi-au făcut o impresie cam neliniștitoare. Iar când a apărut Don Basilio, cu roba neagră și cu pălăria de aceeași culoare și cu boruri alungite în față și spate ca niște jgheaburi și a spus : „Calomnia ! (nu era opera
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dată le înflo rea destul de tare, dar nepotul nu avea nici un cuvînt de spus, pentru că ea se jura pe părul ei alb. În revanșă, cînd rămîneau iarăși singuri, el îi plasa pocnitori sub pat dimineața și îi punea praf de strănutat în batistele par fumate sau îi dădea ceaiuri din dopuri de plută. Uneori, își ascuțea cîte un băț și pro ceda cu ea așa cum procedase moșu’ cu dușmanii (moșu’, cuscrul ei din Ardeal, îi povestise nepotului că în război avea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
portar Sucevii Pentru Ponea? Pârc. Hotin Vlaicu (unchiul Domnului) Pan Ștefan Cernat apare îndată după Baia,la 68, fără titlu Negru Pârc. Neamț Ion Boureanu la Cetatea Albă Stanciu și fiul " Roman Oanță său " Chilia Isaiia și Buhtea eresuri; când strănuți, când te împiedici în prag, când îți iese iepure popă,, cântă cucoșu în prag, sughiți bate pleoapa (Ilisafta). (alineat tăiat) De sf. Ștefan al anului 1475, îngrijorare în țară, în așteptarea primejdiei. Vodă își serbează onomastica. Obiceiuri de la Sărbătorile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
declară bogat, cată să fie darnic, altfel e insuportabil. Avarii știu asta, de aceea se tânguie totdeauna de sărăcie. Sunt oameni care nu dau din averea lor decât frica de a o pierde. Sunt oameni care par totdeauna gata să strănute. (Așa sunt mulți care par întotdeauna gata să devie scriitori.) Societatea furnică de oameni de spirit, care n-au talent. Vor fi totdeauna două lumi supuse speculației filosofilor: lumea imaginației lor, în care totul e verosimil, și nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
munți./ (...) (numele fetei) de veste-a prins!/ Cărăruia că-și lua,/ Sus la munți că se urca,/ Jos, mai jos se pogora,/ Peste voinicel dădea./ Să-l trezească nu se-ndură,/ Să-l deștepte nu să-ncrede,/ Cal din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o ruptură în linia continuului temporal” și face planul sacru sensibil la intruziunile mirenilor. Șederea pe muntele sacru constituie o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
magice, căci tânărul: „Să-l deștepte, nu cutează,/ Să mi-l scoale, nu se-ncrede,/ Bagă mâna-n sân, la piele,/ Scoase o verde tabachere,/ Tabachere cu tabac,/ Dete Murgului la nas./ Începe Murgul a străfiga/ A străfiga și-a strănuta,/ A strănuta și-a necheza;/ Leu din somn se pomenește” (Țăndărei - Ialomița). Revine pe scena rituală funcția magică a calului, cel mai adesea ținut într-un spațiu simbolic: „Mâna-n buzunar băga/ Și scoasă cheie lată/ Să-m discuia grajd
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tânărul: „Să-l deștepte, nu cutează,/ Să mi-l scoale, nu se-ncrede,/ Bagă mâna-n sân, la piele,/ Scoase o verde tabachere,/ Tabachere cu tabac,/ Dete Murgului la nas./ Începe Murgul a străfiga/ A străfiga și-a strănuta,/ A strănuta și-a necheza;/ Leu din somn se pomenește” (Țăndărei - Ialomița). Revine pe scena rituală funcția magică a calului, cel mai adesea ținut într-un spațiu simbolic: „Mâna-n buzunar băga/ Și scoasă cheie lată/ Să-m discuia grajd de piatră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Grigore Păucescu și Dimitrie Popescu. Panu s-a apărat și personal. În luna mai a ars Opera Comică din Paris. La București, emoție adâncă în lumea aristocratică. Oare un glumeț n-a spus odată că: dacă e guturai la Paris, strănută Bucureștiul? Regele se duce la Iași să asiste la sfințirea noii catedrale, dar opoziția îi pregătește o primire semnificativă: pe parcurs, trei fruntași conservatori: Costea Balș, Gheorghe șendrea și un profesor de gimnastică, Negruți, îl fluieră. Cei doi dintâi sunt
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
se strecoară pe sub ușile clădirii și ridică mici vârtejuri de praf și văd cum praful plutește și dansează în încăperea care miroase a lemn vechi și a naftalină și a resturi alimentare mucegăite în placa dentară. Și-mi vine să strănut. Și mi-e frică să strănut ca să nu se rupă ceva în mine și să dau colțul. Ca să nu strănut, îmi împing vârful limbii în incisivii de acrilat și simt cum toată placa mi se mișcă în gură, și brusc
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ridică mici vârtejuri de praf și văd cum praful plutește și dansează în încăperea care miroase a lemn vechi și a naftalină și a resturi alimentare mucegăite în placa dentară. Și-mi vine să strănut. Și mi-e frică să strănut ca să nu se rupă ceva în mine și să dau colțul. Ca să nu strănut, îmi împing vârful limbii în incisivii de acrilat și simt cum toată placa mi se mișcă în gură, și brusc mă cuprinde spaima. Dinții mei sunt
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
care miroase a lemn vechi și a naftalină și a resturi alimentare mucegăite în placa dentară. Și-mi vine să strănut. Și mi-e frică să strănut ca să nu se rupă ceva în mine și să dau colțul. Ca să nu strănut, îmi împing vârful limbii în incisivii de acrilat și simt cum toată placa mi se mișcă în gură, și brusc mă cuprinde spaima. Dinții mei sunt un corp străin care locuiește în gura mea. Un obiect cu care m-aș
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Iar apoi spaima revine în forță și obiectul ăsta casant și contondent care se plimbă prin gura mea își regăsește locul, iar eu înghit în sec cu teama că m-aș putea îneca în propria mea salivă împuțită. Și nu strănut. Slavă Domnului, nu strănut. Iar efortul de a supraviețui acestor secunde interminabile mă vlăguiește, iar dorul de a mesteca un miez de nucă devine o durere a simțurilor. Închid ochii și simt cum o lacrimă tulbure mi se scurge din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în forță și obiectul ăsta casant și contondent care se plimbă prin gura mea își regăsește locul, iar eu înghit în sec cu teama că m-aș putea îneca în propria mea salivă împuțită. Și nu strănut. Slavă Domnului, nu strănut. Iar efortul de a supraviețui acestor secunde interminabile mă vlăguiește, iar dorul de a mesteca un miez de nucă devine o durere a simțurilor. Închid ochii și simt cum o lacrimă tulbure mi se scurge din ochiul drept și se
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dar pe care în viața mea n-am mai repetat-o. VI Știut este că în orașele mici fiecare om se ocupă mai mult de casa vecinului decât de a lui proprie. Nu poate cineva mișca dintr-un deget sau strănuta, fără ca acest fapt să nu fie îndată cunoscut, comentat și criticat de toată lumea. Dar mai ales când acel cineva e membru de Curte și a avut un duel din cauza unei femei! O! Un asemenea mare eveniment era în stare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bucura și se răsfăța mai mult în roua dimineței pe întinsele miriști ce răsunau de cântecul pitpalacului, era Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de credeai că are zece părechi de plămâni și o sută de picioare. Dar momentul cel mai mișcător era când deodată rămânea el trăsnit ca de fulger cu ochii holbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îngrijoreze, îi spune acesta, plaga e în curs de cicatrizare. Lentă. Părăsește spitalul și doctorul M., care își ia câteva zile de concediu, îi dă întâlnire peste trei săptămâni, pentru o altă ședință de chimioterapie. Din păcate, după câteva zile, strănută. Plaga se deschide. Se poate vedea perfect înăuntrul abdomenului. E 11 noaptea. Îi telefonează lui Georges. Nu e acasă. Îi lasă un mesaj pe mobil și cheamă Salvarea. La urgență, un medic tânăr pune diagnosticul: eviscerare. Și, flegmatic, îi face
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-l facă să se jeneze mai târziu. Prin comună mai umbla un felcer, asistent sau cum s-o fi numit, unul Antonescu, care era amarnică la băutură: era justițiarul popular, îndrepta lumea dintr-o seringă, sau cu praf de strănutat! Prin anii 1954-1955, venea prin sat cu treburi de igienă și profilaxie un „felcer” numit Buganu, de la care, noi, elevii clasei a VII-a, am învățat noțiunile de igienă și ce sunt bolile venerice. Primul medică (doctor deplin, absolvent de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
așa bună. Dacă-ți mai confecționezi și un mers drept, grațios, îi rupi gîtul profesorului. Sărut mîna la toată lumea! spun deschizînd ușa. Cobor scările în fugă. "Numai de nu m-ar apuca gripa!", gîndesc eu, suflîndu-mi nasul din mers, după ce strănut de două ori la rînd. Faceți chef, dom' inginer! îmi strigă rîzînd mecanicul Valeriu. Bună, Valeriule! Ce-i cu tine pe aici? Secretara m-a trimis să vă aduc dosarul cu documentația tehnică. Ai lucrat de dimineață. N-ai plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi răspund, aruncînd o privire, ca din treacăt, Brîndușei. Se spune că "soarta îi ajută pe cei curajoși", surîde prim-secretarul. Pe cei curajoși și puternici, rectific eu, scoțîndu-mi urgent batista din buzunar, în care-mi cuprind nasul și gura, strănutînd înfundat de două ori. Vedeți, spun după ce bag batista în buzunar, cu gripa asta, de azi, am să pierd mult din putere... Nu mai pot conta pe soartă. Lăsați, tovarășe Vlădeanu, rîde domol prim-secretarul, nu-i chiar așa... Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu gesturi precise. Gata? Gata. Ventilele toate închise? Toate. Tensiune? Zero. Începem cu azotul. Ventil zero-doi-unu deschis. Zero-doi-unu deschis. Aud cum îmi bate inima: încet, cu calm, iar pieptul mi se umple ritmic cu aerul rece, pătruns prin tavanul descoperit. Strănut de două ori, și Vlad îmi spune c-o să fac chef. Eu îi răspund că de dimineață tot fac chef, dar cu aspirine. Comenzile sună sec, monosilabic. După ce terminăm de umplut rezervorul cu cantitatea de hidrogen calculată în birou la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mai avem încă de lucru aici. Atunci, încă o dată: felicitări! Mulțumim! răspund și eu urmat de Vlad. Felicitări! Și dumneavoastră, ca și tuturor celor care au lucrat, auzim vocea directorului general. Mulțumim, tovarășe director general! îi răspunde Vlad, în timp ce eu strănut de două ori la rînd, ca de obicei. Faceți chef, tovarășe Vlădeanu, spune directorul. Fac, tovarășe director, îi răspund. Carmol și aspirine. Tot secretul sănătății, tovarășe Vlădeanu, va sta în mîna care-o să vă facă frecția, spune prim-secretarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
salut, ducîndu-mi mîna la cască și plec. Urc încet spre birou, ținîndu-mă de balustrada scării. Sînt atît de obosit, că, dacă n-ar fi Livia, care mă așteaptă, m-aș întinde pe birou și-aș dormi tun pînă mîine dimineață. Strănut mereu, iar mușchii spatelui mă dor tot mai tare. De artroza mea nici nu-mi mai pasă; cînd și cînd, cîte o durere ascuțită îmi fulgeră mușchii, scrîșnesc, și-mi văd de drum. Scot din buzunar tabla confecționată de Ghiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
birou în fața mea, o privesc lung, în timp ce mă joc cu radiera parfumată, primită de la Don Șef, savurîndu-i mirosul exotic... Vorba lui Vlad: ce bine-i cînd învingi!... Parcă nu mă mai interesează nimic. Doar gripa asta... Dacă n-aș mai strănuta atît... Mă uit la ceas: e aproape ora zece. Trebuie să mă grăbesc să ajung repede la poartă, că peste cîteva minute va ieși schimbul doi și-o să fie aglomerație mare în stație. Mă ridic de pe scaun, bag cutia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
individul despre care spunea domnul Florea că vrea să se transfere la noi, căruia Dinu Zaharia nu i-a întins mîna. Intru în bloc și chem liftul. Aerul cald din holul blocului mă face să mă simt bine: nu mai strănut, iar spatele parcă mă doare mai puțin. Urc în lift, îmi arunc o privire în oglindă, văd că-s vînăt de frig, îmi șterg nasul cu batista care-i deja udă, cobor la etajul unde locuiește Livia și sun. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]