4,708 matches
-
ce s-au exprimat în materie. Toma Alimoș apare când ca boier, când ca haiduc (voinic, viteaz), când ca pribeag sau cioban. El este înzestrat cu toate calitățile: omenie, bunăcuviință, bărbăție, spirit cavaleresc, pedepsindu-l pe vrăjmașul Manea, în numele unei străvechi etici populare. Conform schematismului dihotomic din folclor, opusul său este Manea, în unele variante hoț, în altele, tip de Don Juan, plin de răutate, câine, arțăgos, perfid, laș, atacând mișelește. Rivalitatea dintre ei este prezentată și ea, de la o variantă
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
lui d'Espard, printre puținii aristocrați ai Franței a cărui onoare și măreție rămăseseră intacte. Totul e bine când se termină cu bine. Cutez a spune, ca în orice telenovelă. Recunosc eu însumi că, parcurgând rândurile tipărite pe o hârtie străveche a cărei compoziție o deține tehnica începutului de secol XIX, cu niște caractere deosebit de fine, a căror denumire nu o cunosc; ...recunosc, repet, că și subsemnatul, curios să afle mai repede soarta Interdicției, a sărit nerăbdător, cu bună știință, destule
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
unui motiv frecvent în lucrările sale din lemn, căucul, trimite către civilizația rurală și către forma etnografică, după cum friza de ocnițe și sugestiile arhitecturale pe care le conține lucrarea lui Dinu Câmpeanu invocă fără ambiguități formele simbolice ale unor civilizații străvechi. Singurul sculptor străin, portughezul Joao Antero, deși se înscrie firesc în datele mari ale simpozonului, se individualizează, totuși, printr-o grijă extremă pe care o acordă suprafeței, dincolo de preocuparea evidentă pentru volum, realizînd expresiv o anumită ambiguitate între vegetal și
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
treacă un timp până să mă deprind cu ideea și s-o privesc drept în față pe directoarea Programului, ori de câte ori cerea protocolul. Fiind un admirator al femeii moderne, liberă și emancipată, astfel de întâmplări mă aruncau totdeauna într-un abis străvechi al feminității potrivită civilizațiilor de odinioară. * * * În America, proaspăt sosit, aveam tot timpul o senzație de inferioritate fizică, în reacțiile mele zilnice. Odată, un poet american avea să-mi spună, sincer, că se vedea după ochii mei că vin dintr-
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
altfel, de fapt ea l-a reconstruit. Dublînd cioplirea cu asamblarea, materialul a fost deplasat semnificativ dinspre statuar spre arhitectură, dinspre funcția simbolică și implicată spiritual, spre imaginea secularizată și spre expresivitatea gratuită. Eliberat de constrîngerile și de stereotipiile sale străvechi, lemnul își pierde, oarecum, identitatea și este confundabil, ca subiect al manipulării, cu alte materiale care pot suporta intervenții similare. Metalul, materialele sintetice de toate categoriile, care nu s-ar fi putut adecva, asemenea lemnului, procedeelor de eliminare, devin, prin
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
și diversele modalități de asamblare, sculptorii români aparținînd intervalului amintit se apropie, mai degrabă instinctiv, prin reacții naturale în fața unor presiuni socio-estetice, mai mult sau mai puțin conștientizate, de valorificarea postmodernă a unuia dintre materialele cele mai ,,tradiționale" și mai străvechi. Ilustrînd o nouă filozofie și un alt tip de înțelegere a formei artistice, ei exprimă, prin chiar gestul lor creator, un nou tip de disoluție și sancționează o altă dimensiune a existenței: derizoriul și precaritatea.
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
imaginație, stăruință și, în general, unificarea mentalităților, travaliului, existenței de fiecare zi. Modelele de rang înalt propagă - s-ar zice - dreptatea, corectitudinea, principiile alese. Elitele împlinesc foamea de adevăr, ele fiind locomotivele care tractează întreaga garnitură. "Actualitatea" marelui Will e străveche, de neclintit, imuabilă și veșnic dinamică. În străbunul cîntec bisericesc, adevărul răsună astfel: "Și soarta a făcut,/ Și Domnul a știut./ Și mai departe/ A fost să fie așa precum se știe". Despre viața lui Shakespeare se pot multe scrie
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
dedică doctoriței Doina Constantinescu) Au fost odată ca niciodată un băiat eschimos și-o fată eschimosă. Ei nu se cunoșteau, băiatul fiind născut în Alaska, iar fata la Cercul polar, dincolo de Scandinavia, din părinți laponi. Băiatul se născuse după un străvechi obicei al eschimoșilor din Alaska. Acest obicei se numea, după vraciul lor, stingerea lămpilor. Locuind pe un pământ atât de urgisit și sărac, neamul eschimoșilor dădea semne de oboseală și de neputință trupească. Așa că, cei din Alaska, ce s-au
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite", de o "arsură", de "gustul înștiințării", slujind, inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele ispitei/ O străveche înseninare se spulbera de pe frunți zeiești/ Primare înțelesuri se evaporau pe buzele-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul unei păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Stormare), unui tînăr preot pasionat de jazz ori unui bătrîn îndrăgostit întîrziat. Iubirea spirituală și iubirea carnală - deopotrivă în firea omului - sînt repuse în drepturi de către frumoasa cofetăreasă, care află și îndeplinește dorințele cele mai secrete cu ajutorul dulciurilor pregătite după străvechi rețete. Cocheta cofetărie - devenită și loc de atracție și țintă a boicotului declanșat de o ură irațională împinsă pînă la crimă - nu va dispare cînd eroina se hotărăște să abandoneze. Ciocolata își manifestă virtuțile secrete: dragostea infinită pentru semeni dăruită
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
jurnal. Însă tot jurnalul propriu poate să ne și ucidă. Distrugi pe cineva, dacă îi distrugi jurnalul - imaginea pe care vrea să o transmită despre sine celorlalți. Așa piere și Tom Riddle, "ucis" de Harry Potter, cel ce mînuiește o străveche spadă fermecată, pe care are inspirația de a o înfige chiar în "inima" jurnalului acestui alter-ego din trecut al lucifericului Voldemort. Iar inspirația lui Harry Potter nu vine din senin (de altfel, scena se petrece într-o hrubă), ci îi
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
mine mă hrănește mă sprijină/ cîteodată cînd mă-ndrăgostesc de cine știe ce destrăbălată infantă pletele mi se albăstresc pînă la ultimul fir/ devin o dîră subțire de fum pe sub ferestrele mansardelor tainice din bucurești din tel-aviv din paris/ foișorul de foc străvechiul turn cu case din burgul de la dunăre eiffel-ul impozant ca penisul lui hercule/ visează tandru pe umerii mei siamezi pînă-n ultima firbă derbedei și-mpărați în aceleași secunde: (nicolae magnificul apollinaire bocancii lui mihai eminescu). Aparent încă anahoret al dreptei
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
altfel, dacă imperiul de la răsărit, Bizanțul de mai târziu, nu avea să cadă sub influența islamică, străină complet de tradițiile ținutului. Un alt stat, liber și independent pe teritoriul nostru, suferind numai influența elenă și, prin acesta, și pe cea străveche, romană, ar fi păstrat altfel testamentul, fie scris în exil, al reprezentantului unei arte universale, în bazinul estic... Dovezile aspre ale ținutului în care a viețuit un deceniu răsfățatul Cetății romane de la apus, vor fi circulat încă din secolele mileniului
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
unor conotații ce ar putea elucida echivocul acestei moralități de mileniu trei. Oul conține multiple virtualități printre care și germenul conflictului latent dintre inerție/rutină și experiență/aventură ca și sîmburele renașterii și înfloririi personalității. Cum există și o vorbă străveche conform căreia Iadul ar fi pavat cu bune intenții, putem continua să luăm aminte la exercițiile de imunizare la realitate. Lecții de desen, sibilizare ce se dovedesc tot mai necesare.
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
cu stăpânirea științei de a se autoapăra. Pe modelul înfruntării dintre David și Goliat, al conflictului cu forța gregară, operând în disprețul spiritului, dar cu recurs la erzațurile acestuia. A te afla într-o situație fără ieșire este, tot astfel, străvechea temă a povestitorului contând pe crescânda emoție pe care o provoacă înfundarea pe rând a tuturor cărărilor eroului său, hărțuit și strâns în ghearele timpului. Pentru că, analitic sau de acțiune, genul romanesc posedă un număr restrâns de mari teme, din
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
ale farurilor din Africa. Explorând cu tata adâncurile încremenite din jurul insulei descoperiserăm un șir de torpile galbene, împotmolite de pe vremea ultimului război; recuperaserăm o amforă grecească de aproape un metru, cu ghirlande pietrificate, pe fundul căreia zăcea drojdia unui vin străvechi și otrăvitor, și ne scăldaserăm într-o baltă aburindă ale cărei ape erau atât de dense că aproape se putea merge pe ele. Dar revelația cea mai minunată pentru noi a fost Fulvia Flaminea. Avea un aer de episcop fericit
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
ușă. Bătînd recent, după zeci de ani, străzile Dorohoiului natal, frisonul regăsirii nu a putut rămîne întreg, fiind minat de constatarea... înnoirilor. Am pe peretele atelierului o ilustrată, palid colorată, din... 1927: ei bine, aerul cochet al străzii principale, cu străvechile clădiri umbrite de copaci seculari, numește o Românie netraumatizată, dezvoltîndu-se armonios, neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit al fostului regat, n-a vrut să
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
comune ale literaturii, cum ar fi răsărirea lunii sau înmânarea unui buchet de flori femeii iubite, par evocate acum pentru întâia dată. Surprinzător, pentru cititorii sceptici, este faptul că prozatorul folosește, în numărul său de prestidigitație, pe scară largă metafora, străvechea figură de stil considerată de atâția specialiști uzată moral. Iată însă că în cazul său metafora, departe de a încărca textul și de a-l face de necitit, îl activează, îl șampanizează, îl transformă într-un mijloc de seducție căruia
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
fatalitate a lumii de astăzi căderea în particular și degradarea prin identitate, figurează și cîțiva autori consacrați de pictură naivă și profană, cum ar fi Pavelescu de pildă, spune destul de mult despre contextul estetico-moralo-spiritual în care mai funcționează acum acest străvechi și misterios amestec dintre meșteșug, penitență și devoțiune. De altfel, expoziția nici nu este în mod strict una de icoane, ci o demonstrație mai largă de vigilență festivă închinată iconografiei și obiceiurilor pascale în general, pentru că alături de scenele canonice ale
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
dintre portretele grafice, litografice și sculpturale ale lui Trakl în viziunea unor Hans Fronius, Tudor Jebeleanu, Valentina Boștină, și un facsimil. Dar pe pagina albă și fină, acestea sunt doar vagi contururi ale unei figuri din fruntea căreia "potolit sângerează/ străvechi legende/ și tâlcul tainic al zborului de pasăre" (Băiatului Elis). Georg Trakl, Metamorfoza răului, traducere de Petre Stoica, Ed. Univers, București, 2000, 215 pag.
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
Elian Dacia Maraini s-a născut la Florența în 1936. Fiică a faimosului etnolog, antropolog și orientalist Fusco Maraini, aparținând unei familii de intelectuali cu durabile veleități scriitoricești, și a Topaziei Allicata de Salaparuta, vlăstar emancipat și nonconformist al unei străvechi familii aristocratice siciliene, Dacia pare să fi moștenit de la ambii părinți spiritul de libertate, simțul dreptății și curiozitatea tinerească lipsită de prejudecăți cu care privește viața. Mânată de interesele etnografice ale tatălui, în perioada 1938-1946 toată familia s-a aflat
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
vreun interes real pentru publicul avid de "sacrilegii bine cumpănite" cum spunea o dată un filosof. Mai este apoi un lucru, pe care se cuvine să-l împărtășesc cititorilor: articolul în chestiune, - o parte din el, - se află înecat în pata străveche de cerneală care făcu ilizibile literele. E ca un mister ocultat el însuși. Cine știe ce-și mai împărtășiră distinșii combatanți discutînd despre cea mai veche reacție umană, aceea de a desființa adversarul, fără nici o vorbă sau respectare a vreunei
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
Empereur, ceea ce a constituit în fond reeditarea acțiunii lui Augustus care în testamentul său politic a pretins că n-a făcut altceva decât să restabilească res publica! Orice gest are o încărcătură simbolică și se înscrie pe o coordonată cu străvechi rădăcini: când bolșevicii au mutat capitala de la Petersburg la Moscova, faptul a demonstrat ruptura cu tradiția unei Rusii tinzând spre europeizare și revenirea la tradiția imperiului asiatic antinomic și antagonic față de spiritul european. Dacă a te recunoaște într-o epocă
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
el. Nu din pricina aceasta, deci. De altminteri, cînd scriam Căderea în lume nici nu auzisem de episodul din biografia lui Eliade. Pură întîmplare. Deși în natură nu există hazard. Apropierea cred că privește tentația de a introduce cititorul în atmosfera străveche a Bucureștiului, strălucit protagonist fiind Mateiu Caragiale. Străzile mai întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui. Sau de iasomie uscată împrăștiată pe sub albituri. De catran, cînd se ungeau primăvara dușumelile. De tei, de mușețel
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
și o autoironie caldă, cordială, care nu demolează nimic. Soluția? Iat-o, în Viciile metaforei: "Ce obicei prost parfumat,/ ce pă-cat, ce păcat/ că spre adoratele noastre/ expediem cuvinte,/ în gură înfigîndu-le/ impertinenții crini,/ parșivele roze,/ indecentele orhidee - plozi/ din străvechi familii regale!/ Ce păcat, ce păcat/ că metafora ni se fîțîie/ ca o prețioasă cucoană/ și ne transformă poezia/ în dichisită ichebană!/ Ce păcat că atunci/ cînd sensibilitatea noastră/ dă să fiarbă,/ nu punem la butoniera poeziei/ doar un singur
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]