363 matches
-
era țipenie” (III, 5). Altundeva: „Patru ore de umblat. Câmpia Beauce acoperită în întregime de zăpadă. Frig puternic: Ă 5 grade. Merg pe un drumeag care abia se deosebește de întinderea albă: doar un punct în imensitate. Sunt izbit de stranietatea albului. Se spune, cred, alb ca moartea. Sentimentul că umblu pe o altă planetă. Irealitate totală. Soarele intra și el în acest joc. Și el ireal.” (III, 279-280). Și, în acest context, urmează exultanța (cumva mistică) de a fi nimic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Visarion o montează din nou, acum la Teatrul "Nottara"; se pare că nici acesta nu este epilogul tot el vrea să facă din piesă un film. [...] Spectacolul de la Nottara are suflu tragic și o intensitate expresivă demnă de tragedia antică. Stranietatea montării se susține pe spațiul scenic lucrat și de această dată de regizor, împreună cu Victtorio Holtier. Auster, dar bogat în intensități ascunse, spectacolul relevă modernitate esențială și, totodată, împlinire actoricească. (Dinu Kivu) ... Vinovatul de Ion Băieșu, în viziunea lui Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
surprinzător. 8. Genul epic apelează la narațiune ca mod principal de expunere. Această caracteristică se concretizează în textul citat prin crearea unui univers epic ficțional, prin relatarea unor fapte și situații aparent banale, care intră însă, pe nesimțite, sub semnul stranietății: „ritualul“ evadării din oraș, în refugiul tainic străjuit de zidul vechi și de salcâmul cu umbră binefăcătoare, întâlnirea personajului narator cu vânzătorul de înghețată, rememorarea unor întâlniri asemănătoare în anii de liceu. O altă caracteristică a genului epic este prezența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a fenomenului cosmic numit viață. El marchează din ce în ce mai mult atît acțiunea, cît și conștiința oamenilor, vorbește despre noi, ne reprezintă, este una din expresiile cele mai fidele ale identității și devenirii noastre. Aceste considerațiuni pot suna unora ca o deranjantă stranietate, măcar pentru faptul că lipsesc cu desăvîrșire criteriile de na-tură sociologică, psihologică, morală, religioasă din abordările economice, care "beneficiază" în schimb de o relație specială cu conceptul și realitatea puterii politice. Din păcate, raporturile de forță ale societății poli-tice constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
q Un Avizor face imprudența de a-l întreba dacă este "român, huțul sau ucrainean, deoarece știe că prin acea zonă sunt foarte mulți dintre aceștia" consemnează un gradat cu două stele mari, căzute după 1989 (am subliniat pasajele marcând stranietatea regiunii respective pentru redactorul textului). Nici Sursa, nici Mulgătorul nu știau că "huțulii", "haholii" sunt etnonime regionale pentru ucraineni. r Tendința nu este specifică acestei zone culturale, ne spune Anne-Marie Houdebine, ea formează nucleul a ceea ce se numește "parler féminin
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
probleme și dezamăgiri (vezi episodul Robbie, adolescentul care evadează cu câteva bunuri ale gazdei), dar celelalte cazuri (Tiz, Sas, Annie, Craig) par a fi succese depline. Un personaj de plan secund și totuși memorabil este vindecătorul GoodNews. Portretul acestuia are stranietatea, hazul și pitorescul, dar și farmecul cuvenit unui vraci spiritual, hipiot ex-opioman, pacifist mesianic, ecologist vegetarian. Confruntat cu unul din "pacienții deznădejdii" veniți la cabinetul lui Katie, iritată că nu mai are nici o șansă în fața lor, îi ia durerea cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aparițiilor alegorice și a cuvintelor folosite. Climatul creat de personaje în varii întâlniri și dialoguri atestă dubla lor apartenență; ele se comportă ca și cum ar face parte din banalul anodin și previzibil, din logica realului tangibil, pentru a vira brusc în stranietatea lumii magice, atestând un univers suprasensibil și extrasenzorial în care predicția sau migrația sufletelor sunt lucruri firești. Cam toate personajele excelează printr-o anume năzdrăvănie, ceva ce le scoate din circuitul normalității și le propulsează în eposul mitologiei populare, începând
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fantome. Sunt abordate teme eterne și totuși de o actualitate stringentă: raportul dintre oameni și "monștri", coabitarea sau războiul total, forța iubirii și a rațiunii în fața armelor, demonizarea dușmanului necunoscut pentru justificarea terorii și a vărsării de sânge. Inefabil în stranietatea lui este peisajul antarctic dintre cer, mare și coaja de pământ, pe măsura confruntării naratorului cu noua sa viață, cu propriile fantasme la antipozi. Rațiunea de stat sau jocul de-a masacru Pentru cititorul român, Ismail Kadare (n. 1936, Gjirokaster
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în proximitatea teribilului care nu i se interzice, care nu i se refuză niciodată. Și, prin urmare, va detalia lucid felul în care se lasă antrenat în "jocul" fără nicio altă miză decât percepția agonicului. De aici, impresia de freudiană "stranietate", de învestire a realității perfect recognoscibile (din moment ce poetul "lucrează" cu datele unui decor geosocial maladiv, dar identificabil) cu un coeficient de mister greu, sinistru, deci de mysterium tremens. Există, chiar, în câteva secvențe din vastul poem thanatic care este Jucăria
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
circumscris, în cheie poetică, "țării bursucilor", metaforă-simbol dominantă a textelor din prima secțiune a cărții, care iradiază întregul imaginar liric al autorului. De aici, atmosfera similifabuloasă specifică, dar și fiorul transcendenței pline, în cazul său. De aici, anxietatea difuză ori stranietatea contagioasă transmisă de poemele în care ritmurile vitaliste ale cosmosului sunt pe nesimțite anulate de meditativul greu. Astfel se întâmplă, spre exemplu, în Vânătoarea bursucilor, poem al suferinței de a se ști altfel, de a trăi în pofida regimului despotic al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de la liberté" [Girardin, 1843, p.134]. Grația, spiritul, bunul gust și bunele maniere sunt însușiri proprii Parizienelor. În virtutea personalității sale puternice și originale, Pariziana este, în mai multe privințe, o femeie unică, de aici singularitatea să, bazată pe extravaganța, excentricitate, stranietate: "d'êtres d'exception, sublimes souvent" [Uzanne 1910, p.464]. Baronesa de Frémines "était connue de tout Paris comme la plus extravaganțe des mondaines du vrai monde, la plus spirituelle aussi" [Maupassant, Notre cœur, p.152], excentricitatea lui Clorinde este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
putrefacție și legănate de vînt, iar ceea ce părea un zîmbet binevoitor este doar maxilarul unui matelot, dezvelit lugubru de procesul mumificării. Aventura finală însă, din insula Tsalal, pare să ascundă, în clarobscurul ei metaforic, sensul major al alegoriei lui Poe. Stranietatea terifiantă a ținutului și locuitorilor săi este ilustrată de prezența copleșitoare a culorii negru în orice formă de viață. Primim informația înfricoșătoare că băștinașii nu au nici măcar "albul" ochilor, iar dinții le sînt, de asemenea, negri. Din apele insulei răzbate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o nevoie de epurare, de un cult al Legii enunțate de Derrida, de "un gust hiperbolic pentru puritatea limbii". Ceea ce apare la capătul celălalt reprezintă o chintesență de limbă aproape ideală, în care nativii se recunosc cu un sentiment de stranietate. 2.2. Limba "evazată" Unul din elementele identitare constitutive cele mai puter nice ale unei ființe umane este, fără îndoială, limba sa de expresie, dar aceasta nu se mai trăiește astăzi exclusiv la nivelul cuvîntului ; în dimensiunile sale plurale, atît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limbaj și unui stil de autor. Existența, la scriitorul francofon, al acestei zone interme diare cu trăsături nedefinite pune, în mod evident, problema "decala jului" în producția romanescă. Ce este această scriitură de frontieră, planînd între fragmente ce amintesc de stranietatea ei, fie prin povara ontologică a unei viziuni hrănite dintr-o experienă pe care limba gazdă o ignoră, fie printr-o scufundare metalingvistică spre rădăcinile prime ale cuvîntului? Lise Gauvin (L'Ecrivain francophone, 1997) a expus deja pe larg chestiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
povestiri, pe care memoria o prelungește la infinit. Am putea spune că spațiul francofon este o "zonă liberă", dincolo de o spațialitate și de o temporalite geo-istorică concretă, o arie complexă în care scriitorul explorator trăiește o experiență majoră: descumpănirea în fața stranietății limbii și negrăita plăcere de a crea una nouă. (Articol apărut în RCIS vol.44, martie 2014) Spațiul sinelui "gemelofagia" Spațiul și identitatea nu sunt, a priori, doi termeni a căror articulare să țină de evidență. Ar fi prea ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fantomele trecutului, cronicile sale de lizieră nu mai vizau fondarea unui teritoriu al Eului, ci l-au determinat să creeze identități diasporice, compuse dintr-o multitudine de apartenențe. Și mai presus de toate, l-au confruntat cu caracterul proteiform al stranietății sale. Întreaga sa existență, gîndire și scriitură au fost traversate de aceeși evidență, anume că paradisul metafizic este acela în care contradicțiile se anulează și necesitatea nu există. Nu e greu de imaginat ce l-a apropiat de Stéphane Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
proză terifiantă (pe care le-am menționat, succint, în Introducere: a venit însă momentul să reiau discuția). Prima categorie include teroarea naturală, în care intriga și personajele sunt integrate sferei plauzibilului, anxietatea rezultând doar din combinațiile actanțiale insolite sau din stranietatea atmosferei. Clasa opusă acesteia implică teroarea supranaturală, în care intriga și personajele violează ab initio legile verosimilului, anxietatea fiind consecința directă a unor scenarii fantastice. Între cele două tipare, trebuie plasată teroarea de frontieră, care nu se înscrie nici pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de teroare, fie ea și difuză. * * * În pofida numărului copleșitor de episoade violente pe care le-a diseminat cu rară generozitate în opera sa, Liviu Rebreanu nu are o vocație autentică a terifiantului, adică a unei gradații a misterului, întreținute de stranietatea atmosferei și de minime indicații auctoriale. Cele câteva episoade răzlețe care ar putea intra pe traiectoria de interes a temei examinate de mine (cu precizarea că multe dintre ingredientele epice sunt revendicate mai degrabă de horror-ul repulsiv decât de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tot mai largă (subl. în text)". O forță care vine din interior exercită presiune asupra ușii: Da. Ușa era împinsă pe dinăuntru! Ușa în dosul căreia se afla mortul! (subl. în text)". Costache este paralizat de teroare și hipnotizat de stranietatea reacției unui, din punctul său de vedere, cadavru întors la viață: "Nemișcat, cu trupul puțin aplecat înainte, într-o împietrită așteptare care îi seca orice voință, Brumă privea, cu răsuflarea frântă. Ușa continua să se deschidă încet (subl. în text
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ele stau sub legitatea colportajului și creează un univers fantomatic (o aparență „infernală“, după cum o numește Benjamin pe urmele lui Baudelaire), din care lipsește identificarea conceptuală a obiectelor și persoanelor. Percepția exteriorității radicale a orașului și a mulțimii sale, a stranietății cu chip incert reprezintă, pentru flaneur, modalitatea constituirii lumii urbane, care îl include și îl generează deopotrivă. Memoria colectivă, care deschide locurile spre semni ficația lor salvatoare și spre momentul (teologic) al salvării lor istorice, este înscrisă pe suprafața obiectelor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în constituirea percepției spațiului urban. Este vorba de filmul lui Wim Wenders Himmel über Berlin (1987). Personajul principal, îngerul Damiel interpretat de Bruno Ganz, survolează în film detalii urbane, conversații trunchiate, ruine sau trasee fragmentare. Orașul se dă, în deplină stranietate, ca mozaic in finit, ireductibil la o unitate prestabilită. În afara oricărei istorii, lipsit de memorie, spațiul urban este străin, mut, incomplet. Asemenea unui învățăcel al lui Isaac Luria însă, Benjamin recompune, în urma șocului cotidian și a dispersiei percepției, scenariul unei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pentru Benjamin experiența urbană este a celui care nu se integrează definitiv în mecanismele orașului, care rămâne, într-o măsură decisivă, inadaptat la schimbarea sa și poartă stigmatul ciudățeniei sau al singularității. Experiența urbană include momentul în care sunt sesizate stranietatea lumii orașului, neîmplinirea sa, in com pletitudinea imaginii sale dominante. Rămășițele devin, pentru străinul din mijlocul mulțimii, mai importante decât obiectele, lumina incertă a felinarelor cu gaz revelează detaliile străzilor mai mult decât reușește lumina zilei. 4.1.3. Dimensiunea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al unui animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În cazul acestui tablou, starea interioară este amprentată de un sentiment de recluziune, de refuz al realității"73. Amprenta interiorității și invitația la un memento mori combinate cu o delectatio morosa conferă tabloului și o notă decadentă, amplificată și de stranietatea peisajului cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis care afectează tot ceea ce se află în jur, de la blocurile paralelipipedice de piatră albă cu o luminescență bizară, la apele încremenite într-o oglindă glasată, de la atitudinea solemn-statuară a omului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]