1,771 matches
-
ea, Radu și copilul, prinși într-un moment de mișcare, cînd ea lua copilul peste umărul drept, din brațele tatălui, ca în "Sfînta familie" a lui Michelangelo -, privește lung, are o strîngere de inimă, iar capul începe să o doară. Stricatul naibii! strigă cu ură de ce nu te-a luat Dracul atunci?!, să nu mai fi stat acum la... în patul iepei ăleia... Înșfacă telefonul și formează numărul de acasă al Paulei, hotărîtă să-l ceară pe Radu, să-i vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa până am să mă întorc la tine), și e prea de tot, sunteți chiar toți aici, Angelica mucioasa, da, te văd mozolind același colț de pâine și-ți văd și scârboșeniile alea verzi care picură veșnic ca un robinet stricat, Cornel și Diana, cum vă țineți de mânuțe și d-aia nu mai pot eu, Rox... - băiețică, povestea! - asta a fost o tovarășă care nu mă cunoaște (de parcă poți să cunoști un pișpirică de trei ani) și da, ăăă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa, fiecare cu ale lui, iar lui nu-i plăcea singurătatea, ce-ar fi să vii pe la mine, mi-e urât, sunt singur, mama și tata la serviciu, tataia la piață, stătea în D 14, la parter, avea un microscop stricat și un Bunul gospodar, avea opt ani și vroia să se joace de-a mama și de-a tata, el tata, eu mama, pentru asta, cică, trebuia să ne dezbrăcăm în puța goală, să ne băgăm în pat, el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și chinul meu amarnic, mi-a trimis un ditamai semnul divin în timpul somnului de după-amiază. Acest semn, căci despre semne este vorba, avea forma și conținutul unei diarei feroce. E adevărat, la prânz înghițisem pe nerăsuflate o farfurie de mazăre stricată, dar, dacă acesta, și nu altul era motivul celor ce s-au petrecut atunci, de ce, dintre toți șoimii patriei, tocmai eu am fost cel desemnat să depună mărturie pentru calitatea îndoielnică a unei mese? Se prea poate, nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
condiții atît de asemănătoare cu cele În care trăiesc șobolanii. A deschis o ușă de lîngă rafturi și a scotocit Într-o debara, scormonind cu brațele, icnind și aruncînd diverse lucruri pe podeaua din spatele lui - haine, ghete, un pick-up parțial stricat, un prăjitor de pîine, o groază de reviste Life, și mai multe cutii. Îmi amintea de un cîine care scurmă În țărînă. De cealaltă parte a rafturilor, În direcția opusă debaralei, se afla un soi de firidă cu o chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bărbați și au luat absolut totul - cărțile, caietele, mobila, pînă și oalele și cratițele, totul În afară de găleata de gunoi și de pian. Probabil s-au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am reînceput să caut de mîncare la Rialto. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar Rowe Își spuse că un cerșetor ca el n-avea de ales. — Numele și adresa dumitale? Își aminti să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care lasă urme de neșters În sufletul oricăruia dintre noi. Convingerea că nu se cuvine să facă nimănui rău fusese sădită de timpuriu În sufletul lui; dar, cum fusese un copil bolnăvicios, cunoscuse el Însuși suferința, mai ales din pricina dinților stricați și a unui dentist incapabil, pe nume Griggs. Înainte de a Împlini șapte ani, aflase ce Înseamnă durerea, și Începînd de atunci nu mai putuse răbda să vadă nici măcar un șobolan care suferă. În copilărie oamenii trăiesc sub zodia nemuririi - cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Începură să ciugulească din ea, ca și cum l-ar fi sărutat. — Îmi Închipui că e cam greu să ai grijă de atîția nepoți În timp de război, Își dădu cu părerea Rowe. — Da, e destul de greu, răspunse individul, dezvelindu-și dinții stricați, negri ca niște tăciuni. Apoi, presărînd un pumn de firimituri pe pălăria maro ponosită - pe care aterizară numaidecît alte vrăbii - adăugă: Ceea ce fac eu e perfect ilegal. Dac-ar ști lordul Woolton!... Își puse piciorul pe o valiză mare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o peșteră! Într-o asemenea grădină nu te simți nicăieri la adăpost! — Eu, unul, socoteam că o grădină trebuie să fie tocmai un loc de refugiu. — Dumnealor sînt de altă părere, zise anticarul, Îndreptînd asupra lui Rowe duhoarea dinților săi stricați. Rowe ar fi vrut să se depărteze dar rămase locului, copleșit deodată de milă pentru omul acela. — Și-apoi, mai sînt și mormintele... — Și din ele țîșnește apă? — A, nu! Mormintele au funcție solemnă: Memento mori! — Un decor simplu, menit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-se pe banchetă cu un suspin de ușurare: — Bucură-te de lucrurile pe care le plătești, asta mi-e deviza! Dar În taxiul acela ermetic Închis, numai el era În stare să se bucure de confortul aparent; mirosul dinților lui stricați era foarte puternic. Ca să-și ascundă scîrba, Rowe Începu să vorbească: — Vă ocupați și dumneavoastră de grădinărit? — Nu chiar de grădinărit, răspunse anticarul, privind mereu pe fereastra taxiului, cu o Încordare ce-l făcea pe Rowe să se Îndoiască de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu taxiul tocmai la celălalt capăt al Londrei! — Nu-i nimic, domnule. Puneți-mă la Încercare, răspunse bătrînul cu o veselie afectată. Poate vă vînd și o carte, ca să-mi scot pîrleala. Din pricina slugărniciei anticarului sau poate din cauza danturii lui stricate, Rowe se cam codea să-i facă serviciul cerut. — Ce-ar fi să-l rugați pe portar să vă ducă valiza? Îi propuse el. — N-aș avea Încredere În el pentru o treabă ca asta. Cine știe cît timp ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai am nici o speranță. Absolut nici una.“ CAPITOLUL II CURĂȚENIA „Mai bine te-ai preda!“ Micul duce 1 Doamna Bellairs avea să se arate mai puțin demnă. De la croitorie plecară numaidecît spre Campend Hill, lăsîndu-l pe Davis să-și plîngă melonul stricat. Domnul Prentice părea Îngrijorat și abătut. — N-a ieșit bine, spuse el. Ar trebui să-i prindem de vii, ca să vorbească. O clipă am rămas uluit de curajul lui, zise Rowe. E un curaj neobișnuit pentru un croitor... deși țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca de transă, bolborosind în barbă pe-o voce joasă, în vreme ce vârful arătătorului drept al lui Karen îi atingea sfârcul. M-am gândit la privirea plictisită pe care vânzătoarea, o femeie de vârstă mijlocie cu fața mică a unei păpuși stricate, mi-o aruncase atunci când cele două femei plecaseră, trăgând draperia la loc de parcă s-ar fi sfârșit o scenetă sexuală. În expresia ei se citea clar presupunerea că nu doar știusem ce se întâmplase și că acele cabine erau deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o ladă cu cepe; - un borcan cu ardei iuți; - o ladă cu ardei grași. Dar roșii, pula! Nu m-am dat bătut și mi-am continuat căutarea. Sub o prelată gri am găsit o Mobra. Pe o etajeră, un radio stricat. Iar într-un colț, un frigider. Nu era băgat în priză. Am deschis ușa și în acel moment mi s-a tăiat răsuflarea. Sau, cum s-ar spune, aproape m-am căcat pe mine. Pentru că frigiderul - destul de înalt - era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aceea Europa?! O ficțiune, o invențiune patentată, un joc de umbre pe pînză, asta-i Europa! În sufletul lor schimonosit cînd se gîndesc la Europa nu văd altceva decît răsturnarea ordinii naturale și sănătoase, creierii aprinși ai franțujilor, lumea lor stricată, întoarsă pe dos în care vorbăraia parlamentară ascunde jaful și strîmbătatea, dezordinea și confuzia pe care o alimentează străinii și escrocii intelectuali. Asta este Europa lor. De la Costache Rosetti nu mai poți trăi în Valahia din cauza Europei, toți te iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din poză zâmbește. Uitându-se pe monitorul din camera verde, spilcuitul îi arată cum camera de luat vederi care transmite nu panoramează niciodată asupra publicului, nu dă nici un cadru larg. Asta înseamnă că în public sunt doar bătrânele cu danturi stricate. Tipul care recrutează publicul trebuie să fi căzut la înțelegere cu ele. Strâng babetele astea aici la șapte dimineața să umple platoul, iar apoi postul va face apoi un reportaj despre târgul de artizanat al pensionarilor la care participă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
subsol pentru o ceremonie, voma avea cu toții aceeași experiență. Vom spune cu toții aceeași poveste tragică ziariștilor și poliției. E greu de spus dacă domnul Whittier a început să miroasă. Domnișoara Hapciu și Reverendul Fără Dumnezeu duc pungile argintii cu mâncare stricată, din care se scurg sucuri puturoase. Lăsând în urmă picuri și pete de duhoare, cară amândoi pungile prin hol înspre cabinele noastre și le aruncă la WC. — Mă ajută, spune domnișoara Hapciu, trăgându-și nasul, că n-am simțul mirosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii lui Dan și-ai Emei ațintiți asupra lui. Renar, sătul de sporovăiala binecunoscută a fratelui său, se oprise pe buza unei râpe și săgeta orizontul cu o privire tăioasă. Ochii alungiți i se zăreau sporadic pe sub bretonul suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
drum spre spital. Nu se crezuse capabilă de o așa morbidă încântare. Se simțea liberă, fericită, în stare s-o ia de la capăt. Radu Noia, dacă nu voise să-i mai fie alături, atunci nu avea să fie al nimănui. Stricata își meritase soarta iar lui Laur Midea, nefericitul, se va îngriji și să-i aprindă o lumânare la căpătâi. În ce-l privea pe adulterul ei soț, urma, de-acum încolo, din spatele gratiilor, să se gândească și să regrete tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea nu avea curajul să se pună în postura celeilalte părți a monedei. În timp ce doamna Darie acceptase lipsa permanentă a tovarășului de viață, îi respectase și apreciase efortul, ea își bătuse joc de munca soțului ei, îl înșelase, ca ultima stricată. Și cu cine! Cu Rosti Seneg, cel pe care susținuse, sus și tare, că-l urăște și disprețuiește. Dacă nu-mi vorbești despre frământările tale, de mâine nu-ți mai trec pragul casei. Luana o privi cu ochi mari, neîncrezătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar fi putut aranja feluritele obiecte răspândite la-ntâmplare pe toată podeaua, de parcă trecuseră pe-acolo niște hoți nepricepuți. Erau două perechi de teniși, o rachetă de badminton și trei fluturași rupți, dosare, tenculețe de cărți, un aparat de radio stricat, o carte poștală de la Hobart: Minunata zonă a portului și o farfurie de porțelan cu portretul unui foarte tânăr președinte Mao. Pe asta o folosea Mick drept scrumieră. Pe rafturile grosolane ale bibliotecii, proptită de niște cărți broșate, era o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Era așezată pe un scrin, ai fi zis că sunt valuri de aur topit care se scurg pe pantele unui munte. Ticăitul părea să fie acordat cu mișcările insistente ale mâinilor lui Z. Asta i-a amintit metronomul de pe pianul stricat al lui Karl. Lui i se păruse Întotdeauna caraghios că metronomul mergea, În vreme ce pianul era stricat. — Necazul, a zis ea după o vreme, necazul e că tu nici nu știi ce vrei. Nu știi ce ai În cap, n-ai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
marile imobile se go leau și se scufundau În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, terenurile de sport și maidanele care separă droaia de lumini ale locuințelor se pierdeau În beznă, astfel Încât, În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor stricate, s ar fi putut Închipui arbori și eleșteie. Puteai să imaginezi acolo până și marea. Abia atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că astfel noaptea i se părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Alergau de-a lungul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ploua. Străzile erau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se goliseră și erau cufundate În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, maidanele care separau droaia de locuințe se pierdeau În beznă, astfel Încât În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor stricate el Își Închipuia arbori și eleșteie. Uneori putea să-și imagineze acolo și marea. Abia atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că noaptea părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Ar fi vrut ca locul acela să nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]