454 matches
-
în linia (și parodică) deja pomenitului lirism local, sesizabile în chiar schemele compoziționale ale debutanților, soluții menite, programatic, să șocheze în felul insurgenților moderni de început de secol XX, alternanța imprevizibilă a materialelor și dimensiunilor, replici ritoase (nu ferite de stridențe) la molcomele solfegii ale "clasicilor în viață", randevuuri, pe aceeași simeză,a picturii cu fotografia, a instalației cu designul. Toate acestea (și încă multe altele) asigură sălii un regim perpetuu incitant. Moment... nostalgic. Răscolind, în una din zile, o pestriță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai toarnă jumătate de pahar, că pare a fi bun... Asta e viața, cu bune și rele, cu lumini și umbre, cu plusuri și minusuri... Măi Costică, toate-și au rostul lor! În opinia lui, lumea nu-și justifică extremele, stridențele, contorsionările, ci se vrea polimorfă, multidimensională, Încăpătoare pentru toți, lină și continuă În datele ei. Istoria nu Începe cu noi, ci vine mult mai demult; nu noi suntem buricul pământului, ci alții poate sunt mai breji. Dacă suntem mari sau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
apoi iubitul narcomanului Jean Lorrain (Paul Duval), relatează, de pildă, modul cu totul deplorabil În care este imitat de un tânăr argentinian. Iar baronul Doasan reușește să Își atragă oprobriul tuturor după ce iese de câteva ori În public machiat cu stridență sau după ce, cuprins de pasiune și disperare, căptușește cu trandafiri loja unui teatru În semn de iubire pentru tânărul violonist care avea să-l ruineze. Aproximativ În aceiași ani ce preced primul război mondial, „un mic grup de scriitori se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
familie boierească, M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă Înzestrat „cu instinct conservator”. Și mai ales cu spirit critic, apreciază elogios G. Călinescu. Acest simț Înnăscut (dar și cultivat) al „justei măsuri” Îl face să observe stridențele, nepotrivirile, defazările exagerate, fie și În felul de a purta un veșmânt, o mustață, un hohțilindru. Giugiuman, giubele și meși tc "Giugiuman, giubele și meși " Nu altfel crede peste mai bine de 20 de ani Radu Ionescu, autorul presupus al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de vulgaritate și banalitate, de trivial și mediocru), precum și câteva „accidente biografice”, toate Îl Îndreptățesc pe Adrian Marino să-l situeze pe Macedonski Într-o linie care Îi include pe Baudelaire și Oscar Wilde. O privire superficială, concentrată exclusiv asupra stridențelor din aceste „accidente”, l-ar putea descrie pe Macedonski drept un individ cu o personalitate tipică „pentru «pozeuri», cabotini și ratați”1. Și, am adăuga noi - În același registru depreciativ (deoarece el funcționa Încă În cultura română) -, pentru un dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
văzut ținând frâiele calului prin portiera elegantei trăsuri. Gesturile unui dandy autentic trebuie să aibă o insolență rafinată, nu brutală. O altă amprentă a corpului, folosită abil ca instrument de seducție este vocea: reținută, eventual emfatică, fără modulări patetice, fără stridențe, bâlbâieli, ezitări, fără exaltare. Asemenea măștii, și vocea are o opacitate care ațâță din simplul motiv că nu se lasă interpretată ușor. Nerisipindu-se În vorbărie, dandy-ul Își elaborează o strategie a tăcerii, pe care o exersează trecând cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
era formată din Horia Liman, Dan Petrașincu și Ieronim Șerbu. Este o publicație literară de orientare moderat modernistă, dar subliniat contestatară în privința valorilor anterioare. Editorialul Gong conține un program destul de cețos („Descins în arenă, aruncătorul discului nostru nu aduce nici stridența unui extremism de jargon literar, nici ramolismentul burghez al unor tradiționale restricții estetice [...], el aduce numai realitatea vie a unor talente antrenate afirmării în timp”), din care transpare totuși orgoliul delimitativ al întemeietorilor. Luări de poziție ulterioare vor clarifica profilul
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
atitudini, gesturi, dicții și repertorii lexicale, cu meticulozitate de contabil și cu acuratețe de magnetofon HF. La antipod, un altul reunește o serie de Basme de azi, aclimatizând stereotipiile folclorice în decorul citadin contemporan, nu fără o anume notă de stridență. Între ele, bucăți greu clasabile în care se dă frâu liber fanteziei, anunțând secvențele SF din viitorul roman. Tratat de apărare permanentă apărea în același an cu antologia de grup Desant ’83, în care scriitorul semnează încă două proze. Cu
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
din Sibiu (1946); alte comedii, ușurele, au rămas în manuscris. În volumul Poezii (1926), editat împreună cu frații lui, Eugen și Savin, poemele lui C. sunt grupate sub titlul Litanii pentru cei uitați. E aici un lirism estompat, în care, fără stridențe, dar și fără culoare, sunt plânși cei necăjiți, suferinzi, înfometați, lipsiți de un adăpost și de o mângâiere. În deriva tristă a soartei lor, „gloata de epave” (un vagabond, un cerșetor ș.a.) păstrează, sfielnic, „fărâme de nădejdi”. Tristețea sporește în
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie, o mie de expresii, o mie de pistoale, să vie adevăratul poet! Să vie reporterul!” În aspectul grafic, revistele de avangardă, îndeosebi cele apărute după „Contimporanul”, etalează stridența. Apar caractere variate de litere în cuprinsul aceluiași text, cuvintele sunt fracturate, dispuse aberant. Poziția orizontală e concurată de cea verticală și diagonală, vorbele sunt despărțite în silabe și între acestea se întind goluri, literele majuscule și minuscule alternează arbitrar
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
de la o paralelă la cealaltă dau cărții ritm și antren, scoțând-o din calmul ticăit al celeilalte. Frumoasa fără corp este, după toate aparențele, al treilea panou epic, profitând sub toate aspectele de experiența celorlalte două. Tot ce fusese înainte stridență, sincopă, discontinuitate, diferență, asperitate se netezește, se nivelează, se estompează, se topește în corporalitatea tenace și totodată diafană a cuvintelor. C. pare aici extrem de aproape de limita pe care singur și-o fixează undeva: „Scrisul ca formă de rezistență la agresiunile
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
a viziunii care îl individualizează și a categoriei de sensibilitate care îl identifică. Acestea se concretizează, mai ales, în revenirea decisivă la tonalitatea elegiacă fundamentală. De asemenea, B. reface cadențele unor poeme din Cabane albe și Brume, îndepărtează parte din stridențele lexicale care i-au fost reproșate la debut, iar poemele alese din Arcul aurorii și Ceas de umbră indică și îmbogățirea registrului său poetic. Îndeosebi culegerea din urmă poate fi considerată drept atestatul unei adevărate resurecții lirice. Volumele secvente antologiei
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
inovare tehnică, tuturor judecăților de valoare, tuturor reacțiilor afective, de repulsie sau de seducție. Să abandonăm postura religioasă și morală în favoarea detașării agnostice și senine, a unei contabilități minuțioase și sobre a costurilor și cîștigurilor fiecărui utilaj al gîndirii, fără stridențe sau extaz. Or, un sistem de transmisie simbolic, începînd cu scrierea alfabetică, constituie prin mizele sale un obiect cald sau chiar încins, care cere din partea mediologului un tratament rece (Rațiunea grafică de Goody sau lucrările lui Elizabeth Eisenstein asupra tiparului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Planșa nr.24) Contrastul culorilor complementare se cere ca una din cele două culori să fie dominantă ca întindere ori strălucire și de asemenea alături de acesta, pentru temperarea contrastului violent să fie folosite tente care le apropie, să le potolească stridența. Pentru înțelegerea contrastului complementar pot fi folosite reproduceri de artă după picturile artiștilor: Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Van Gogh. Contrastul complementar variază la nesfârșit în funcție de raportul cantitativ al celor două culori. (Planșa nr.25) Contrastele simultane de culoare orice culoare
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
adevărat despre realitate, singura soluție sau scăpare fiind acceptarea necondiționată a propunerilor și ofertelor celor care promovează ideile cu încărcătură religioasă. În acord cu a doua viziune sau plan de idei se promovează imaginea unui mediu nou, curat, lipsit de stridență, care să inducă o stare liniștitoare de bună dispoziție. Se apelează la puterea de atracție, convingere prin crearea unor condiții speciale propice credinței că omul este dotat cu puteri nelimitate, lăsând neexplorată o mare parte a posibilităților sale psihice, intelectuale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Bădescu ș.a., în rândul celor pentru care actul traducerii înseamnă o pendulare echilibrată între un mimetism superior și o capacitate creatoare, inovatoare, presupunând empatie necesară interpretării. Claritatea, limpezimea, rafinamentul prind contur în realizări textuale ce captează atenția lectorului. Lipsite de stridențe, de echivalări care ar măcina și litera și spiritul cărților se dovedesc mai cu seamă traducerile din Ernesto Sábato (Despre eroi și morminte, 1997) și cele din Eduardo Mendoza (Orașul luminilor, 1988, Anul Potopului, 1997). Spațiului cultural ibero-american îi sunt
MARTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
Zlatna al umanistului Martin Opitz, poem care reprezintă „una din cele mai frumoase icoane ale sufletului românesc” (Adolf Armbruster). În primele cărți ale lui G. predomină versificările unor teme „obligatorii” în epocă, tratate însă în compuneri armonioase, fără ridicolul sau stridențele care marcau, de regulă, ilustrarea unei tematici impuse. Cultivând tradiția coșbuciană, autorul recurge uneori la tonul baladesc, popular, fiind influențat totodată și de maniera energică, maiakovskiană, a momentului postbelic. Volumul de maturitate Rădăcină și cer, în care subiectele conjunctural-agitatorice sunt
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
caelestis oraculi restringam sub regulis Donati”). O astfel de afirmație de principiu contrastează, cum se întâmplă adesea la scriitorii creștini, cu practica efectivă urmată apoi de Grigorie. Iar în acel pasaj, scriitorul afirmă și că nu se îngrijește să evite stridența unor cuvinte rău puse împreună, confuzia produsă de barbarisme și alte reguli de acest gen. Recent, L. Holtz a observat a observat că, prin această declarație de principiu, Grigorie nu voia deloc să respingă o scriitură conformă cu exigențele unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un fel, că pendularea a devenit manieră. Un lirism mai sobru, sever chiar, se distinge în Descântece de gravitație (1977), care evită ceea ce anterior fusese verbiaj nebulos, uneori chiar balast strălucitor. Accentele expresioniste nu lipsesc, dar experiența poetului face ca stridențele să fie evitate. Cele două cicluri ale volumului - Orfice și Starea de dor - semnalează chiar prin titlu domeniile explorate: logosul și erosul. În Sonete (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din București), meditația lirică, depășind restricțiile formale, refuză din nou contemplația, fiind
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
de excese și prețiozități. Bombasticismul liric caracterizează, în astfel de cazuri, unele enunțuri: „Critica se îmbată de robustețea mirosurilor florale, de coloritul fascinant al poeziei, care corespunde sevelor telurice pulsând în ospitaliera geometrie vegetală.” Alteori, ostentația erudiției lexicale conduce la stridențe: „nucleu uberos”, „vânt vernal”, „verb domptat”, „sicitate ironică”, „luciditate elansată”, „sublim flamboaiant” etc. Pregnanța discursului critic scade considerabil în atare circumstanțe, sufocată fie de umbra densă a călinescianismului, fie de o irepresibilă ispită narcisistă. „Meditația pe marginea statutului teoretic al
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
din Sibiu, „Revista Fundațiilor Regale”, „Almanahul literar”, „Steaua”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Jurnalul literar”. A semnat în perioada 1947-1957, folosind și pseudonimul impus Dan Costa, texte obediente față de canonul realismului socialist; un exemplu de o stridență extremă ar fi Naționalism și cosmopolitism în literatura română, publicat în 1949, în primul număr din „Almanahul literar”. Identitatea autorului se dizolvă în aceste pagini de poziționare ideologică a literarului, paupere ideatic și stilistic; detaliu cu atât mai relevant pentru
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
este întotdeauna impecabilă și, în plus, savuroasă. O mostră ar fi „Echinoxul nebunilor” și delirul criticilor, articol despre receptarea interjecțional-extaziată a unei culegeri de povestiri a lui A. E. Baconsky. R. monitorizează sarcastic corul interpretativ, regizându-l pentru a maximiza stridențele și, implicit, efectul ilar, apoi trece la o interpretare sobră, în cheie stilistică, remarcând inabilitățile autorului. Concluziile, în opoziție cu receptarea înregistrată în incipit, sunt zdrobitoare: „cavalerul balt, sarmat sau scit, a cărui fantomă - în ipostaze felurite - cutreieră nu o dată
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
uneori până la aproape totală contopire. Dragostea cu acest conținut înseamnă relații mai de durată și echilibrate, caracterizând cuplurile stabile (maritale). De altfel, este o observație curentă că, în timp, iubirile pasionale care rezistă sfârșesc, de obicei, în a deveni companionale, stridența emoționalului atenuându-se considerabil, iar în prim-plan situându-se sentimente profunde de prețuire mutuală. La tentația cititorului de a răspunde întrebării: „Oare experiențele mele trecute ori cea pe care tocmai o trăiesc în ce categorie din cele expuse se
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
superficiale, cu un aer de improvizație, practicând un umor ieftin, bazat pe facile jocuri de cuvinte. Amuzante totuși, înviorate de un duh ghiduș, ele se vor fi urmărit cu plăcere. Comediograful ia în răspăr fie cusururi și năravuri dintotdeauna, fie stridențe și caraghioslâcuri ale epocii, de la limbajul franțuzit la demagogia patriotardă. Extrăgându-și subiecte din letopisețe, L. compune și drame istorice, nehotărâte între melodramă și comedie (Ștefăniță Vodă al V-lea, Vlad Țepeș sau Ospățul de sânge din ziua de Paști
LUPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287929_a_289258]
-
verba caelestis oraculi restringam sub regulis Donati). O astfel de afirmație de principiu contrastează, cum se întîmplă adesea la scriitorii creștini, cu practica efectivă urmată apoi de Grigorie. în acel pasaj, scriitorul afirmă și că nu se îngrijește să evite stridența unor cuvinte rău puse împreună, confuzia produsă de barbarisme și alte reguli de acest gen. Recent, L. Holtz a observat că, prin această declarație de principiu, Grigorie nu voia deloc să respingă o scriitură conformă cu exigențele unui stil îngrijit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]