2,032 matches
-
de o mare sensibilitate și de o mare emoție, un poem rafinat, ironic, ludic, între vis și realitate. Un spectacol care are rigoarea unei partituri muzicale. Acolo unde există reguli precise pe care, dacă le încalci, totul devine agresiv și strident. O statuetă a lui Beethoven, găsită într-un tîrg de vechituri, strînge cîteva destine ajunse la apus, patru femei dintr-un azil. Cîteva istorii vesele și triste, dramatice, tragice care, prin muzică, regăsesc puterea să trăiască. Să rezolve situații, conflicte
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
eram în locul lui o arestam pe loc, pentru ultraj. A bâjbâit-o și el oleacă pe proastă. A vrut să vadă dacă are chiloți curva! A doua zi am înaintat divorțul. S-a judecat la președinte în birou... O sonerie stridentă îl opri pe musafir. Suna deșteptătorul. Era cinci și jumătate. Hai, Petrache, să ne culcăm, că azi avem treabă, acușa se luminează. Oare păpușa mea ce visează acum? Pe mine cred, săraca... dar ce să-i faci, o dată și o dată
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ca și mine de altfel. Și în ziua de azi îmi aduc aminte imaginea casei de pe lozul ăla. Mi s-a fixat pe retină. Adriana Necula Departe de carte Librăria era pustie. Nici țipenie de om. Doar o angajată blondă, strident fardată, cu o figură plictisită își omora timpul vorbind de zor la mobil. N-am îndrăznit s-o deranjez, așa că am început să caut cartea scrisă de Silviu, amicul meu cinefil din Bârlad. M-am gândit că, fiind vorba de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ale lui, mama e a lui, zice că și eu sunt tot al lui. Dar nu înțeleg de ce nu sunt ca restul creațiilor lui, de ce lumea mea e plină de cartonașe. Omul din fața mea e un cartonaș care scoate sunete stridente. E atât de grăsuț, încât seamănă cu un hamburger, obrăjorii lui rumeni parcă-s două pete de ketchup. Oamenii din jurul meu îl strigă Lucian. Și balonașul cu pantaloni de trening are cartonașe, doar că pe ale mele sunt oameni. Marionete
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-l așeze pe patron care alunecă mereu. Domnul cu mitraliera și-a potrivit distanța. Nu are nici o importanță faptul că domnul Goodman e gata să alunece din nou. Primele gloanțe țiuie și izbesc în pian. Strunele pocnesc într-un zumzet strident. Sticla zăngănește. Într-un colț stau perechile aflate la petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând îngroziți țăcănitul armei ucigașe, pocnetele și zăngănitul. Dar iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
locul cu care mă identific în totalitate. Închid ochii și încerc să-mi închipui că nu sunt nevoită să o fac. Cine știe? Poate, într-o zi, vom rămâne împreună aici. Pentru totdeauna. Maria IV. Telefonul sună brusc, un sunet strident, metalic, ce reușește să mă smulgă din visare. Răspund mecanic. - Alo! - Eva, la telefon. Te-am sunat să-ți spun că mama e în spital. - Maria, în spital? Ce s-a întâmplat? E bine? - Da, acum e mai bine, dar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
i se arată fața enormă a lucrurilor, cu tot dramatismul său, care, ne-contracarat, se mistuie în propria intensitate. Acest fenomen, deplâns de unii critici 16, se accentuează începând cu volumul Pe-o gură de rai (1943), pentru a deveni strident în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). Dacă Pompiliu Constantinescu, de pildă, vede în Pe-o gură de rai o "anemiere a expresiei"17, alți exegeți 18, dimpotrivă, salută lepădarea "măștii" și adoptarea tonului de confesiune nudă. Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pierde în oglinzi, o înșeală, o zăpăcește. Biata moarte nu știe pe cine să mai ia și de unde! Tema suicidului devine astfel un joc asumat, o moarte pe care "actorul" și-o așează ca o mască pe față, un rictus strident, singular. Dar poate fi și o dorință de dialog: "Suicidul este un strigăt de apel, o dorință de comunicare și de dialog afectiv, în care trebuie favorizată latura afectivă a dorinței de viață din ambivalența psihoconștientă a gestului suicidar. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ajung să respingă poetul. Pluralitatea, deci, este o nouă capcană pe care Botta și-o întinde sieși. El este marginalizat de propriile sale creații și atunci, cum arătam, își uită masca pe figură și se pierde definitiv printre actorii acestui strident spectacol. "Stăpân peste domeniului efemerului sau, mai bine, mim al efemerului, cum îl numește Camus, actorul trăiește în permanență cu sentimentul imposibilității de a accede la eternitate, aceasta constituind damnarea sa. Dintr-o asemenea sursă, deopotrivă a nostalgiei absolutului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cuprinsese atât cerul cât și marea În dansul ei matinal. O imensă Întindere de apă violet roșiatică se Înfățișa privirilor lor, cu creste de valuri Înspumate, sclipitoare și veșnic În mișcare. Liniștea ce stăpânea Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul strident al unui pescăruș, ce se avântase primul În căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la mare Începuse să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
politicos până la vomă. Sunt două personaje care în timp mi se pixelează în minte, până devin două avataruri, două voci goale, care nu mai sunt părinții mei, ci aglo merări de sunete și de intonații, de timbre și de muțenii stridente care le-au furat chipurile și le-au anulat personalitățile. Le-au șters, pur și simplu. Uite-așa, delete. Așa cum ștergi o informație de profil. Așa cum fac eu, Alex, care nu am ajuns încă alx, când dau pagina ca și cum nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu-l are i se pare „manie”. Dacă aude că vreo persoană are un „ideal”, îl califică scurt: „un obsedat”. Sinceritatea înseamnă „prostie”, apelul la principii - „diversiune” etc. Adeseori, din biroul său răzbat hohote, chicoteli, strâmbături, haha-uri, î-hî-hî-uri, cele mai stridente sunete guturale cu care ține să sublinieze ridicolul din existența celorlalți. Unii spun că umorul lui Mercea este o revărsare egoistă, formă de hipertrofie a eului, nerușinare, cinism și chiar cruzime. Că de ce nu râde și pe seama lui, măcar din
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Știu, e supraomenesc ce-ți cer, dar, pentru numele lui Dumnezeu, uită-te în ochii ei!) Că parcă eu nu știu, scânci ea dintr-odată și o podidiră lacrimile. Trase aer în piept și, îmbărbă tânduse, reluă cu o voce stridentă: Tu așa crezi? că eu sunt vreo proastă? Am văzut eu cum te uitai. — Cum mă uitam? se îngrozi el și își înțepeni iar privirea pe șoldul ei drept. țStâng? Nu, e bine! Drept.) — Las’ că știu eu... — Nu înțeleg
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era evident că era o atracție puternică pe care nu o putea nega. O atrăgea misterul în care se izolase. O atrăgea dorința de a dezlega taina celui a cărui voce îi mângâiase auzul trezind în ea fiorul iubirii. Soneria stridentă a unui telefon îi întrerupse șirul gândurilor, în timp ce autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în 10 minute. La revedere! Vocea pe care o căuta era doar la doi metri de ea. Karina simți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
au uitat ce e zâmbetul. Făcea ce făcea și găsea de fiecare dată un alt vinovat în povestea ei. Când va învăța să-și asume responsabilitatea pentru gândurile, faptele și stările ei.? Alegea mereu calea cea mai simplă, normal. Soneria stridentă a telefonului o sperie și-i întrerupse șirul gândurilor. Și de când tot spunea că o va schimba cu una mai silențioasă, mai melodioasă... Stătu câteva clipe pe gânduri dacă să răspundă sau nu, căci era sunată cu număr ascuns. Cine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
clipă. - Ne-am iubi cu și mai multă pasiune apoi. Știu că nu mă comport prea bine cu tine, dar aș vrea să-mi spui ce simți pentru mine. Sunt curios care e impactul acțiunilor mele asupra ta.” Telefonul sună strident aproape de urechea ei. Karina sări speriată din pat neștiind ce se întâmplă. Era bulversată total când acesta sună pentru a doua oară. Numele Anei pe ecranul telefonului o mai liniști și răspunse. - Alo? - Am înțeles că nu puteai vorbi atunci
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
părului și cu cea a tenului tău de exemplu: bej, maro, brun-roșcat, albastru, bleumarin, gri. Sunt recomandate taioarele cu fustă care acoperă genunchii. * Bluze: sunt de preferat modelele simple, în culori deschise. Evită decolteurile adânci, excesul de volane și culorile stridente. * Pantofi: eleganți; decupați, fără șireturi, cu tocuri nu prea înalte, într-o culoare asortată cu cea a vestimentației; perfect lustruiți (pe timp de iarnă, ghete sau cizme cu toc moderat, clasice, fără "zorzoane"). * Ciorapi: de culoarea piciorului, bej sau în
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
reținuse și rumega de atunci, În minte, un vers, unul singur, care suna cam așa: Dar de ce „acestea“? Sigur, Își zicea, „clipa bolții“, care făcea din epoca de aur firmamentul unic al românului (veșnicia, eternitatea bolții ar fi sunat prea strident, prea evident, ar fi flatat regimul cu prea multă slugărnicie), pica bine, purta În sine avântul prefăcut al veleitarului, al tânărului utecist care privea În zare tăios, fiindcă acolo, În zarea aceea, departe, se ascundea imperialismul, capitalismul, iar privirea lui
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
casele alea. Mor femeile numa când aud că o să apară ăsta undeva. Cu două luni înainte s-apară. Trage un fum din țigară. Tace. Își plimbă ochii prin camera mobilată minimalist. Îndepărtează puțin tele fonul de ureche. Vocea e prea stridentă. Sau poate că vrea să aud eu mai bine ce spune omul ăla. Deci tipul n-are nici o problemă. Singura lui problemă e că nu se poate hotărî la ce restaurant să meargă în seara asta. Și așa e cam
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Trec niște ore mute, care târăsc după ele o căruță plină de minutare și secundare. Iar telefonul func țional rămâne mut. E noapte. Nebuna simte că îi e foame. Și zbang. Ecranul telefonului se luminează și soneria face zgo mote stridente, iar nebuna se repede la aparatul mic și vede scris pe ecran mama calling. Vezi, omule. Exact astea sunt momentele interesante din viețile noastre ridicole. Momentele în care ajungem să ne înjurăm propria mamă. Nebuna se uită la ecranul telefonului
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
O minunăție... Privirea lui Jack poposi, la rândul ei, asupra tabloului... Îți dădeai seama foarte repede, chiar dacă aruncai doar o privire asupra pânzei, că acolo - pe strada aceea lungă, mărginită de copaci înalți și de clădiri îmbătrânite, cu fațade vopsite strident avusese loc, cu doar câteva secunde înainte, o paradă. Pictorul misterios stătuse chiar pe mijlocul străzii, ca și cum ar fi așteptat ca parada să se apropie cât mai mult de el, spre a-l lăsa, apoi, în urmă, despărțindu-se în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
curge din ochi - stângul, dreptul?, nu m-am decis, atunci când treci la astfel de acțiuni trebuie să analizezi bine fiecare mișcare, dar am timp până atunci - și se va scurge, semănând cu un vierme roșu, interminabil, pe obrazul acela fardat strident. O curvă! Știți de câte ori i-am spus în minte că este curvă? De foarte multe ori. Odată, hai să vă povestesc episodul, este haios, ne mai amuzăm (adevărul este că începe să-mi placă să scriu în caietul ăsta, mă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu blana udă. Lătra îngrozitor de tare. Acum cred că lătratul lui semăna puțin cu râsul doamnei Geta, CURVA!, dar atunci eram prea mic și doamna Geta era departe de mine, și adolescentă, poate nici nu avea nevoie să se fardeze strident. Lord avea o limbă lungă, m-am și mirat cât de lungă era, trăgeam de ea, era moale la atingere, dar o moliciune respingătoare, ieșea din gâtul lui și - pur și simplu asta credeam atunci avea să nu se mai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ești altfel. V-am spus că eu mi-am dorit să fiu altfel. Și cred că am reușit. Cu ajutorul Durerii din mine... 24 martie... Azi, doamna Geta era îmbrăcată într-un taior albastru. Și-a vopsit iarăși părul, în roșu strident, de data aceasta, iar combinația mi-a împăienjenit privirea. Am simțit și un nod în gât, n-am avut aer câteva secunde, dar nu a fost ca atunci când se apropie momentul în care Durerea dorește să iasă la suprafață, prin
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]