744 matches
-
de puternice încât să fi fost asimilate în practica explicativă standard a comunității științifice. Pe de altă parte, în literatura dedicată teoriei sociologice, în loc de prezentarea unei paradigme unice sociologiei, sunt de cele mai multe ori prezentate abordări înalt personalizate: funcționalism-structuralismul lui Parsons, structuralismul lui Lévi-Strauss, perspectiva conflictualistă a lui Marx, interacționalismul simbolic, etnometodologia etc. O asemenea abordare sugerează mai degrabă că sociologia reprezintă încă o colecție de proiecte metodologice (școli) care se exclud unele pe celelalte și au rămas mai degrabă la stadiul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
locului discuțiile critice prilejuite de formulările particulare și de propozițiile unilaterale. Din analiză dispar deci „teoriile” cu caracterul lor singular, distinct, cu opțiunile lor epistemologice și ideologice, cel mai adesea divergente. Nu va fi, în consecință, vorba despre funcționalism sau structuralism, de exemplu, ci de diferitele structuri explicative pe care sociologia, în tentativa sa de a se constitui într-o disciplină științifică, încearcă să le cristalizeze; schema cauzală, funcțională, structurală etc. Ceea ce încearcă această lucrare este deci să facă o incursiune
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cauzală, funcțională, structurală etc. Ceea ce încearcă această lucrare este deci să facă o incursiune în infrastructura sociologiei în calitatea ei de cunoaștere științifică. Deși diferitele teorii sociologice accentuează o schemă explicativă sau alta, în fapt, nu le exclude pe celelalte. Structuralismul nu exclude funcționalismul și, împreună, nu neagă importanța explicației cauzale. Pentru a identifica structurile gândirii sociologice, sunt utilizate două surse distincte: pe de o parte, marile proiecte teoretice și metodologice, așa cum le consemnează istoria sociologiei, iar pe de altă parte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a creat chiar un mit în jurul ei și, în mod special, în jurul unora dintre cei care au promovat-o cel mai activ. Este cazul lui Lévi-Strauss. În prezent, devine tot mai clar că discuțiile din jurul analizei structurale (a așa-numitului structuralism) au fost caracterizate de multe neînțelegeri, iluzii, speranțe naive, promisiuni excesive. Aici nu intenționez să fac o trecere în revistă a acestor discuții. Obiectivul acestei cărți este mai practic: punerea în evidență a principalelor tipuri de analiză structurală utilizate efectiv
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
originile în lucrările lui Marx și ale altor gânditori. Structuraliștii francezi aucăutat doar să formuleze în termeni tranșanți, adesea destul de exclusiviști și nici pe departe foarte clari, schema explicativă structuralistă, prezentând-o ca pesingura posibilă. Este evident însă că, după structuralism, istoria nu mai este posibil de practicat în forma sa tradițională. Ea trebuie să învețe de la abordarea structuralistă și să-și justifice într-o manieră nouă locul în ansamblul cunoașterii. Structuralismul, sau mai bine spus perspectiva analizei structurale, are un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
-o ca pesingura posibilă. Este evident însă că, după structuralism, istoria nu mai este posibil de practicat în forma sa tradițională. Ea trebuie să învețe de la abordarea structuralistă și să-și justifice într-o manieră nouă locul în ansamblul cunoașterii. Structuralismul, sau mai bine spus perspectiva analizei structurale, are un impact clar asupra istoriei. Ea o forțează să devină din istorie evenimențială istorie socială. Formele de organizare socială, instituțiile sociale, reprezintă un fel de structuri. Ele sunt sisteme aflate în echilibru
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Structura este o matrice generatoare de evenimente, acestea neavând nici o influență asupra structurii ca atare. Dacă evenimentul ar produce modificări în structura însăși, atunci invarianța în timp a structurii nu va fi valabilă. Aceste presupoziții reprezintă tocmai punctul critic al structuralismului în varianta sa extremistă franceză. Dacă istoria nu mai poate fi privită ca o succesiune pură de evenimente, ea poate fi considerată ca o succesiune de structuri, ca o evoluție și transformare continuă a structurilor înseși. O istorie structurală este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai mult o chestiune de accident. Existența unei asemenea tradiții însă a constituit un punct pozitiv, stimulativ pentru dezvoltarea ulterioară. O asemenea înțelegere este de natură să deschidă perspective noi nu numai asupra genezei sistemelor, ci și a evoluției lor. Structuralismul a fost în general legat de o perspectivă statică. El nu a luat în considerare nu numai geneza și schimbarea structurilor, dar nici creșterea, dezvoltarea lor. Sistemele sociale sunt caracterizate printr-un proces, foarte frecvent, de creștere, dezvoltare. Capitalismul nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în creștere, atunci și din acest punct de vedere evenimentul capătă o importanță în sine. El devine moment al acestei evoluții, având o importanță mai mare sau mai mică. În această perspectivă se poate înțelege una dintre limitele importante ale structuralismului în varianta sa franceză: el a considerat doar sistemele statice, care se reproduc în timp, și nu cele dinamice, evolutive. Într-un sistem static evident, evenimentul nu are nici o influență asupra structurii. Nu acesta este însă cazul sistemelor evolutive. Capitolul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
semantică a rimei. Simptomatic pentru orientarea sa din această perioadă este debutul în volumul colectiv al cercului, Studii de stilistică și poetică (1966), cu analiza poeziei Pe o scândură cu actinii de Mihai Beniuc. În același context, întâia carte personală, Structuralismul (1967), este un gest de legitimare cu semnificații mai curând sociale decât intelectuale. În anii imediat următori N. totuși nu ocolește viața literară, risipindu-se chiar între subiecte pe cât de numeroase, pe atât de diverse: eseuri pe marginea literaturii și
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
e spontană și încântătoare prin puterea evocării și umor. Nemoianu e unul dintre cărturarii noștri maturi de devreme și călătoriți în lumile prin care cultura română a ajuns dacă nu să se recunoască, măcar să se plimbe. CĂLIN ANDREI MIHĂILESCU SCRIERI: Structuralismul, București, 1967; Simptome, București, 1969; Calmul valorilor, Cluj, 1971; Utilul și plăcutul, București, 1973; Micro-Harmony. The Growth and Uses of the Idylic Model in Literature, Berna-Frankfurt am Main-Las Vegas, 1977; ed. (Micro-armonia. Dezvoltarea și utilizarea modelului idilic în literatură), tr
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
au fost reunite în volumul postum Folclorul. Sens, valoare (1991), care oferă o imagine concludentă a activității etnologului. Stăpânind solide cunoștințe de filosofie și logică, de sociologie și psihologie, înzestrat cu simț estetic, abordând investigația cu tehnici tradiționale ori proprii structuralismului și semioticii, N. se dovedește adeptul demersului analitic interdisciplinar. Îl preocupă definirea conceptului de folclor și a determinărilor sale, relația cu creația cultă, cele două forme de manifestare a spiritualității unui popor fiind văzute ca „modalități logic paralele, istoric succesive
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
tot C. Dobrogeanu-Gherea. Cincizeci de ani de Învățământ, de cercetare și de publicistică În domeniile științelor sociale și umane puternic marxizante nu s-au soldat măcar cu o lucrare fundamentală În domeniu. În schimb, putem cita lucrări onorabile despre funcționalism, structuralism și aceasta din simplul motiv că ele sunt analize științifice ale celor două doctrine. Este adevărat, nu avem nici o monografie românească despre marii sociologi: A. Comte, H. Spencer, Max Weber, É. Durkheim, ca să ne oprim doar la fondatori. Mai este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ale modului constitutiv al societății, oricare ar fi ea. Conflictul sau devianța erau tratate ca simple patologii sociale, dezvoltarea apărea ca o inginerie socială a construcției; pe scurt, societatea era naturalizată până la pierderea propriilor caracteristici sociale. În sfârșit, sistemismul sau structuralismul sociologic au operat cu teoretizări care au substituit societății sisteme sau structuri sociale supraordonate în care individul uman singular nu era decât un nod într-o rețea a socializării cu o logică strictă a determinărilor și constrângerilor. Analiza sociologică a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ne-au eliberat de false certitudini ale metanarațiunilor metafizice, fără înrădăcinare în istorie. Nici unul dintre istoricii de profesie n-ar contrazice teza lui Karl Popper (1902-1994) despre adevărul falsificabil și inaparent al cunoașterii umane. La această convingere, unii recruți ai structuralismului adaugă ideea că „nu există fapte, ci doar interpretare”. Unii merg până acolo încât definesc realitatea drept construct narativ sau efect al unei instituiri arbitrare de semnificații, cu asistența unui organ de putere economică, politică sau militară. Un lucru se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
e interesantă, cu toate nuanțele provincialismului său, inclusiv prin cariera culturii franceze în Québec) cu un capitol despre receptarea modulului structuralist. Acesta a fost inițiat în Franța prin legendara colaborare între Roman Jakobson (care a extins la ansamblul studiilor literare structuralismul „dualist” al lui Saussure, la rândul său „importat” din Gestaltpsychologie) și Claude Lévi-Strauss, aflat, de la finele anilor ’50, în căutarea unei formule cuprinzătoare prin care să descrie și eventual să explice asemănările, afinitățile și recurențele morfologico-funcționale ale culturii (în sens
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
unei formule cuprinzătoare prin care să descrie și eventual să explice asemănările, afinitățile și recurențele morfologico-funcționale ale culturii (în sens antropologic) și societății/comunității mai bine decât prin recursul la determinismele și cauzalitățile antropologiei culturale clasice, încă marcată de eurocentrism. Structuralismul a avut un impact enorm asupra studiilor lingvistico-literare internaționale, precum și asupra antropologiei culturale - în Statele Unite, în primul rând prin opera lui Clifford Geertz -, evoluând către versiuni tot mai complexe, cunoscând un apogeu „neoformalist” în anii ’60, deschizându-se prin semiotică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
evoluând către versiuni tot mai complexe, cunoscând un apogeu „neoformalist” în anii ’60, deschizându-se prin semiotică spre o reconsiderare critică - după ce respingerea dogmatică a intrat în impas - a „moștenirii” tradiționale, de la retorică la hermeneutică, de la istorism la fenomenologie. Succesul structuralismului francez în Statele Unite a dus și la „descoperirea” unor autori europeni a căror traducere și popularizare în franceză de către imigranți est-europeni - ca Roman Jakobson însuși, A.J. Greimas (altă combinație fericită dintre un mediator cultural și un gânditor original), Julia
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
figurile-cheie ale primului val structuralist, teoreticienii literari (în primul rând Bahtin, intrat în sistemul occidental de referințe la câteva decenii după dispariția sa tragică) și semioticienii (în ascensiune, sub înrâurirea lui Lotman, adeptul unei semiotici cultural-istorice, spre deosebire de Greimas) au inspirat structuralismele mature și târzii, deschizând într-un fel drumul deconstructivismului, postmodernismului în ansamblu. Toate aceste evoluții aveau loc pe fundalul crizei marilor paradigme europene tradiționale - de la metafizică la istorism și marxism -, aflate în cădere liberă după ceea ce s-a considerat a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Arts asiatiques”, 1957 (în colaborare cu A. Roșu); Indriya et le sacrifice des prana, în „Mitteilungen des Instituts für Orientforschung”, 1957 (în colaborare cu A. Roșu); The Semiosis of Zero According to Panini, L’Inde antique et les origines du structuralisme, în Xth International Congress of Linguists; The Extralinguistic Origin of Panini’s Syntactic Categories and Their Linguistic Accuracy, în „Journal of Oriental Institute”; Are Panini’s Sutras Descriptive or Perceptive Sentences?, în „Annals of the Bhandarkar Oriental Research Institute”, 1977-1978
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
și coerentă care să traverseze cunoașterea și cultura nu este nouă. Un anumit număr de concepte și teorii au promovat o viziune comprehensivă care cuprinde, în mod metaforic, toate ariile cunoașterii. Cele mai proeminente sunt teoria generală a sistemelor, cibernetica, structuralismul, fenomenologia, marxismul și feminismul. Termenul ștransdisciplinaritate- n.n.ț este în același timp o etichetă pentru disciplinele mai vechi, cu scop „sinoptic” (rezumativ-integrativ), precum filosofia și istoria, dar și pentru noile câmpuri, incluzând viitorologia culturală, biologia populațiilor umane, cercetările pentru pace
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și V. Voiculescu, aducând puncte de vedere noi, din perspectiva esteticii. Dominant teoretic este volumul Conjuncturi și permanențe (1976), conținând studii de estetică și teorie a artei. Relevante sunt mai ales cele consacrate metodologiilor critice care au preluat instrumentarul psihanalizei, structuralismului, sociologiei, informaticii și ciberneticii. Preocupările teoretice l-au condus pe B. la o abordare implicită a fenomenului literar, astfel încât volumul Destinul unor structuri literare (1979), după stabilirea cadrului cercetării (Despre structură și biologia ei), urmărește câteva motive esențiale („structuri”) în
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
volum tradus din Sainte-Beuve, Portrete literare (1967). Participă la volumul colectiv Analiză și interpretare (1972), consacrat noilor metode din critica literară, semnând un capitol despre Lingvistica structurală și critica literară, unde, după ce schițează genul proxim, sensul conceptelor de structură și structuralism, prezintă concepția lingvistică a lui Saussure și Hjelmslev, punând în valoare scheme și idei valide în critica și teoria literară. De succinte dar precise caracterizări beneficiază Școala Formalistă Rusă și Cercul de la Praga. Asemenea lucrări pregătesc temerara întreprindere Fundamentele criticii
BRATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
ai artei, ca Benedetto Croce, Paul Valéry, H. Bremond, Paul Claudel, T. S. Eliot. Chiar dacă nu o afirmă expres, organizarea cărții, ca și textul propriu-zis dovedesc rezerva autorului față de demersul formalismului structuralist, atitudine confirmată de o întreagă orientare ulterioară, când structuralismul e supus unor atacuri și dezavuări venite din diferite direcții. Totuși, într-o lucrare monografică, Opera lui Tudor Arghezi (1979), B. acceptă, în parte, unghiul formaliștilor, mai precis al predecesorilor acestui curent și, mai clar, al lui Marcel Proust (din
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
literare, sferă în care a publicat două importante studii (ambele pregătite inițial ca teze de doctorat): Lucian Blaga. Teme și tipare fundamentale (1997) și Arta poetică eminesciană (1998). Substanțial nutrite de noile metodologii filologico-literare ale anilor ’70, în special de structuralism, cele două lucrări, elaborate la Paris sub îndrumarea profesorului Alain Guillermou, încearcă să surprindă esența ultimă a artei poetice la Mihai Eminescu și Lucian Blaga. Dacă studiul dedicat poetului național nu depășește - în pofida strălucirii sale - un anume tehnicism, cantonându-se într-
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]