438 matches
-
comunist își propaga ideologia, anulând, prin instrumentalizarea discursului literar, valoarea estetică a acestuia". 40Oana Boc, Textualitatea literară și lingvistica integrală, O abordare funcțional tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2007, p. 17. "Vezi poetica structuralistă, poetica generativă, poetica ilocuționară etc." 41Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura Aula, 2002, p. 9. 42Crișu Dascălu, Dialectica limbajului poetic, Timișoara, Editura Facla, 1986, p. 18. 43Ibidem, p. 19. 44Cf. DEX 1998 = Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
récuse pas l'impression d'un " ouvrage sandwich ", et " d'une approche diffuse, souvent intuitive " du sujet traité.99 Sa démonstration est d'autant plus difficile à suivre par un historien novice qu'elle utilise le langage de l'analyse structuraliste des textes littéraires, en vogue à cette époque. La méthode elle-même semble avoir été remise en question depuis le " tournant linguistique " et culturel qu'ont connu les sciences humaines. Pourtant, le " syndrome des Grieux " a permis à Maurice Daumas de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se datorează în primul rînd incapacității criticii de a se poziționa ca reper axiologic, de stabilitate în cernerea valorilor și de configurare a orizontului de așteptare, sau poate mai ales ca metodă de lectură rațională (cum au fost cele marxistă, structuralistă, textualistă, deconstructivistă etc.) față de critica impresionistă. De altfel, ca semn de neadaptare la realitățile timpului, principalele servicii de presă ale editurilor își au antenele îndreptate tot spre marile cotidiene (Le Monde, Le Figaro, Libération...) și spre televiziune (o men țiune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tipuri de probleme: problematica delimitării (unde sfârșește structuralismul și începe poststructuralismul?) și problematica epistemologică (care este diferența dintre structuralism și poststructuralism în ceea ce privește cunoașterea?)50. Deși au existat voci care au afirmat că poststructuralismul nu este decât o continuare a tezelor structuraliste (a se vedea termenul de Neostrukturalismus, utilizat de Manfred Frank și de alți teoreticieni germani) sau autori care nu realizează nici o diferență între cele două curente și pentru care toți gânditorii de la Saussure la Derrida sunt "structuraliști", majoritatea criticilor consideră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
împreună cu aceasta împărtășește încrederea în sistem, metodă, rațiune și științificitate. Dimpotrivă, poststructuralismul derivă din filosofie, și, prin alăturare, cele două discipline au în comun scepticismul în legătură cu posibilitățile obținerii unei cunoașteri certe, atacând asumpțiile bunului simț. În ceea ce privește tonul și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil "flamboaiant" și un ton exaltat, euforic. Luând în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
curent în parte, dacă structuralismul are în vedere "modalitatea noastră de structurare și categorizare a realității", poststructuralismul preferă termenul de "subiect dizolvat", care se construiește în interacțiunea dintre forțele sociale și lingvistice și studierea acestui "țesut de textualități". Urmărind întreprinderea structuralistă în literatură, David Buchbinder 52 consideră că există trei dimensiuni esențiale ale textelor literare: textul reprezintă un sistem particular sau o structură în sine, este influențat de alte texte, atât la nivelul structurilor formale, cât și conceptuale, și se raportează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
auteur"56 (iar alții că lucrarea S/Z) reprezintă "cotitura" barthesiană de la structuralism la poststructuralism, în timp ce pentru al doilea gânditor un exemplu interesant este cel al lucrării Les mots et les choses, care, pe de o parte, este în esență structuralistă, mai ales în împărțirea în episteme clar definite, dar pe de altă parte indică limitările structuralismului, în special prin imposibilitatea descrierii tranziției de la o epistemă la alta, situație care, generalizată, demonstrează într-o oarecare măsură că structuralismul nu poate fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poststructuraliști, singurii "adevărați structuraliști" rămân Claude Lévi-Strauss și Tzvetan Todorov. De asemenea, Harari consideră că în pofida opoziției radicale pe care o susțin, cele două mișcări împărtășesc o oarecare complementaritate, deconstrucția conceptului de reprezentare, de pildă, nefiind posibilă în lipsa "instituției/doctrinei structuraliste a semnului", astfel încât "atitudinea poststructuralistă este literalmente de negândit în lipsa structuralismului"58. Dacă poststructuralismul trebuie evaluat în funcție de structuralism, și postmodernismul pare a necesita o discuție prin raportare la poststructuralism, ale cărui teze le preia într-o anumită măsură. De asemenea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
același tip de accentuare dinamică se regăsește în conceptul de dorință la Deleuze și Guattari, în teoria intensității la Lyotard, în conceptul de semiurgie la Baudrillard și în cel foucauldian al puterii"63. Astfel, pornind de la un număr de premise structuraliste pe care le demontează, teoreticienii denumiți anterior ajung, de fapt, să alcătuiască sisteme de gândire proprii, dar care vor ataca asumpțiile de bază ale filosofiei occidentale. Foarte mulți poststructuraliști vor urma concluzia derridariană conform căreia deconstrucția filosofiei trebuie să conducă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
împărtășesc multe interese, în final rămân diferite. Postmodernismul pare a fi mai cuprinzător, și internațional ca scop"70. Într-o modalitate similară, autorii lucrării The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought afirmă că în ceea ce privește punerea în discuție a limitelor paradigmei structuraliste și a premiselor sale, atât feminismul, cât și deconstructivismul și postmodernismul pot fi considerate poststructuraliste. Postmodernismul, la fel ca și celelalte curente enumerate, a reacționat împotriva rigidității modelului structuralist, precum și împotriva celor care pretindeau a oferi explicații universal valabile și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
francez în special în jurul anilor 1980 s-au transformat în repere ale discursivității postmoderne în genere termeni precum simulacru, hiperrealitate, strategie fatală, seducție regăsindu-se în vocabularul curent al postmodernismului. Punând sub semnul întrebării multe dintre presupozițiile marxiste, freudiene și structuraliste, Baudrillard a deschis calea către un discurs radical, astfel încât unii comentatori l-au catalogat drept teoreticianul "sfârșitului modernității". Acest sfârșit va fi urmat de o serie de alte "absențe" consacrate: cea a socialului, a maselor, a istoriei, a sensului etc.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de-al doilea nu derivă pur și simplu din primul"280. În Mitologii, Roland Barthes își caracterizează Gradul zero al scriiturii drept o mitologie a limbajului literar, iar scriitura drept un semnificant al mitului literar. Să ne raportăm la mișcarea structuralistă, gradul zero al scriiturii echivalând astfel cu minimul de subiectivitate și maximul de obiectivitate? Ajungem astfel la nenumărate dezbateri, gradul zero fiind identificat cu totala lipsă de importanță a subiectivității în decriptarea operei, din moment ce aceasta din urmă este doar o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în scrierile sale, precum: "discutarea deconstrucției lui Jacques Derrida, arta pop a lui Andy Warhol, teoria darului lui Marcel Mauss, teoria cheltuielii și a schimbului simbolic a lui Georges Bataille, revizuirea lui Freud realizată de Lacan, structuralismul lui Lévi-Strauss, lectura structuralistă a lui Marx întreprinsă de Althusser, opera scriitorilor americani asupra societății de consum și Teoreticienilor Critici precum Herbert Marcuse, T. W. Adorno și Walter Benjamin"339. Unii interpreți pun un mare accent pe relația dintre teoria baudrillardiană și cea durkheimiană
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1970-1973: III, 52), aserțiune exemplificată prin Aliuță sau Cânele Balan, prima o poveste violentă, iar a doua una terifiantă (sau, cel puțin, resimțită ca atare de erou). 52 Nu voi face abuz, în această lucrare, de jargonul impus de naratologia structuralistă, întrucât sunt conștient de faptul că, pentru a-mi pierde potențialii lectori, nu există metodă mai rapidă și mai de succes decât ancrajul în cazuistica post-saussuriană. 53 Pentru o încă utilă biografie a lui Ghica, cf. Dan Bogdan, 1987. 54
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Dacă ținem seama că majoritatea lucrărilor cu astfel de subiecte au fost până de curând dominate fie de criticile materialist-istorice în Est, fie de cele ale unor epistemologii pornite din științele naturii sau filosofii ale științei de factură pozitivistă, neokantiană, structuralistă, neotomistă, ludică și altele din Vest, putem înțelege și diferențele față de tradițiile care pledează pentru îmbinarea cunoașterii cu fantezia, imaginarul, poeticul în genere. Guénon susținea fondul spiritual conținut de procesele amintite, care este rezumat în Principiile supreme păstrate de tradiții
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
elvețianul F. Gonseth și compatriotul său J. Piaget, austriacul K.R. Popper; "repere" fenomenologico- existențialist-hermeneutice ale germanului M. Heidegger și ale conaționalului său H. Gadamer; pleiada existențialistă franceză formată din J.P. Sartre, A. Camus, M. Merleau-Ponty, G. Marcel și alții; concepțiile structuraliste apărținătoare unor francezi ca C. Lévi- Strauss, M. Foucault, J. Lacan, P. Francastel, L. Althusser și alții; curente de sorginte medievală, ca neotomismul și neoscolastica, fără prea multe tradiții la noi. Pe la începutul anilor '80, Editura Institutului Biblic și de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de a-și spori profitul. Astfel, experiența culinară nu este nici americană, nici locală, ci hibridă, servită într-un spațiu care simulează bunăstarea și distracția și creează iluzia unei experiențe tipice culturii populare americane. Privit ca semn lingvistic (după teoria structuralistă și post-structu-ralistă), termenul McDonald's dezvăluie o pluralitate de semnificați, ce se conturează în funcție de culturi, ideologii și idealuri diferite. Pluralitatea de înțelesuri conduce, evident, la fluidizarea semnului și la rezistență în identificare. Capitolul 6 Hiperrealitate și cultură de consum ,,Noi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
scris împreună cu Eldrege despre echilibrele punctuate, Gould apreciază că noua interpretare dată acolo datelor paleontologiei conține in nuce cele trei direcții ale noii sale abordări a cercetării evoluției: o teorie a selecției pe mai multe niveluri, o critică de pe poziții structuraliste a funcționalismului și adaptaționismului darwinian și o distanțare radicală de viziunea uniformitarianistă asupra proceselor și mecanismelor macroevoluției. 7. Către o nouă abordare a cercetării evoluției vieții? Contururile noii abordări se desprind foarte clar în marea lucrare de sinteză pe care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
se plasează în afara domeniului „funcționalismului darwinian“. În exprimarea lui Gould, aceste revizuiri conduc la „rebalansarea constrângerilor și a adaptării, drept cauze și forțe ale evoluției, și la recunoașterea puterii de pătrundere și a însemnătății constrângerilor dezvoltării drept o forță pozitivă, structuralistă și interioară - adică a sinergiei cu selecția naturală mai degrabă decât a opoziției față de teme darwiniene“. Revizuirile în a treia direcție privesc, în primul rând, luarea în considerare a schimbărilor bruște, cu caracter catastrofal, ale ambianței, care, îndeosebi prin efectele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
exemple edificatoare. Paul Haywood (1997) a distins între diferitele perspective privitoare la problematica corupției, evidențiind diverse cause ce pot sta la baza acesteia: parcursul istoric al unui anumit stat și gradul acestuia de dezvoltare, practicile politice și valorile culturale (viziunea structuralistă); existența unei rețele clientelare puternice în sfera decizională ce face aproape imposibilă ieșirea din ceea ce della Porta (1997, 36) numea drept cercuri vicioase (clientelism-corupție-clientelism); creșterea roului decizional al statului în toate palierele de activitate, în special cel economic (viziunea intervenționistă
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
his Genius: which is the Holy Ghost în Mân; there is no other / God, than that God who is the intellectual fountain of Humanity" (E: 251). Astfel, potrivit lui Blake, eul creator exercita o dublă funcție (și voi utiliza o referință structuralista pentru a clarifica schemă): pe axa sintagmatica, el încearcă să pună la punct o formă de comunicare socială între oameni, în timp ce, pe axa paradigmatica, urmărește să stabilească o formă mai subtilă de comunicare, de data aceasta cu instanță transcendență. Leonard
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fraze. Relația sintactică dintre subiect și predicat, respectiv propoziția subiectivă și regenta ei sau predicativa si regenta ei a prilejuit numeroase discuții în literatura de specialitate. Situându-se fie pe pozițiile gramaticii descriptiv tradiționale, fie pe pozițiile gramaticii de orientare structuralistă, fie pe cele ale gramaticii transformaționale, diverși cercetători au încercat să găsească soluția adecvată a acestei probleme controversate. Dat fiind că gramatica descriptivă de tip tradițional are cea mai largă audiență, stând la baza elaborării manualelor școlare, precum și a unor
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
1968. 6. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bordas, Paris, 1969. 7. Morman Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Juillard, Paris, 1962. Se cuvine, de altfel, să remarcăm că însuși Claude Levi-Strauss nu omite să acorde întreaga atenție "perspectivei istorice" în raport cu schemele antropologiei structuraliste. "Metoda structuralistă, scrie el (în De la miere la cenușă) nu se opune unei perspective istorice; dimpotrivă, ea îi acceptă un rol de prim plan, acela care, de fapt, revine contingentului ireductibil, fără de care nici nu s-ar putea concepe necesitatea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bordas, Paris, 1969. 7. Morman Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Juillard, Paris, 1962. Se cuvine, de altfel, să remarcăm că însuși Claude Levi-Strauss nu omite să acorde întreaga atenție "perspectivei istorice" în raport cu schemele antropologiei structuraliste. "Metoda structuralistă, scrie el (în De la miere la cenușă) nu se opune unei perspective istorice; dimpotrivă, ea îi acceptă un rol de prim plan, acela care, de fapt, revine contingentului ireductibil, fără de care nici nu s-ar putea concepe necesitatea... Pentru a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
implică elaborarea de reguli sociale. Cel mai tipic exemplu de asemenea legi universale analizate de structuralism este interzicerea incestului, acesta fiind bazat pe necesitatea schimburilor sociale 51. Atât școala Cultură și Personalitate (cum este cunoscută școala culturalistă), cât și școala structuralistă, s-au bucurat de un număr foarte mare și influent de adepți. Culturaliștii au preferat abordarea integralistă sau universalistă a conceptului de cultură, inaugurată de către Edward B. Tylor în anul 1871, atunci când a oferit prima definiție științifică a culturii, care
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]