442 matches
-
rațional-umane), care vizează în primul rând aspectele și motivațiile noneconomice: o poziție mai înaltă în cadrul organizației, o poziție socială înaltă sau privilegiată, obținerea de titluri onorifice etc., adică elemente motivaționale care contribuie la o creștere a încrederii în sine; • teorii structuraliste sau care sugerează existența unor conflicte între șefi și subordonați; din punct de vedere motivațional, această poziție presupune coexistența factorilor motivaționali economico-pecuniari și noneconomici (Kinard, 1988). Privind problematica motivației personalului din cadrul unei organizații, desfășurarea activității într-o organizație permite satisfacerea
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
rata maximă permisă de creșterea populației, acumularea de capital și progresul tehnic. Deoarece aceste variabile nu puteau fi controlate cu precizie, procesul de creștere era considerat ca necesarmente instabil. Teoria formulată de Harrod-Domar a dat naștere la „development economics”. Abordarea structuralistă Premiza fundamentală a structuraliștilor este aceea că economia mondială capitalistă tinde să conserve sau să adâncească inegalitățile între economiile dezvoltate. Dacă în sec. XIX, comerțul internațional a fost „veritabil motor” al creșterii economice, în secolul XX el nu mai poate
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
își agravează situația prin comerț liber și nu se plasează pe traiectul creșterii economice. Foarte expresiv, R. Nurske caracteriza astfel situația: „o țară este săracă din cauza sărăciei ei în timp ce creșterea economică creează sau alimentează creșterea economică”. Cel mai tranșant, poziția structuralistă a fost afirmată în raportul ECLA (Economic Committee for Latin America) intitulat „Towards a New Trade Policy for Development”, elaborat de economistul argentinian Raul Prebisch în 1964. Una din ipotezele esențiale ale teoriei structuraliste (cunoscută și ca teoria Prebisch - Singer
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
creșterea economică”. Cel mai tranșant, poziția structuralistă a fost afirmată în raportul ECLA (Economic Committee for Latin America) intitulat „Towards a New Trade Policy for Development”, elaborat de economistul argentinian Raul Prebisch în 1964. Una din ipotezele esențiale ale teoriei structuraliste (cunoscută și ca teoria Prebisch - Singer) este următoarea: economia mondială se compune dintr-un centru - un grup de țări puternic industrializate - și o periferie mult mai largă - un grup numeros de țări subdezvoltate. Progresul tehnic, care determină creșterea productivității și
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Evidența nu susține decât parțial aserțiunea economiștilor structuraliști. Să nu uităm că unele din cele mai prospere țări ale lumii sunt exportatoare de produse agricole (Noua Zeelandă, Danemarca, Austria etc.), iar industrializarea Japoniei a fost finanțată pe seama exportului de mătase. Abordarea structuralistă a dezvoltării economice nu a fost unitară. În fond ea nici nu este una de domeniul istoriei gândirii economice. Continuă în prezent prin economiști de notorietate mondială ca Joseph Stiglitz și Doni Rodrick. În orice caz, apogeul structuralismului s-a
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
prin: rigidități specifice, decalaje, penurii (în special de capital) și surplusuri (cel mai important fiind de forță de muncă agricolă), elasticități scăzute ale cererii și ofertei și alte condiții care afectau ajustarea economică la politicile dezvoltării. Mai mult încă, viziunea structuralistă era pesimistă în privința senzitivității agenților economici din țările Lumii a treia la semnalul prețurilor și stimulentele piețelor. Spre deosebire de teoria neoclasică ce punea accent pe flexibilitatea și substituibilitatea factorilor și produselor, abordarea structuralistă evidenția elasticitățile scăzute ale ofertei și imperfecțiunile pieței
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
economică la politicile dezvoltării. Mai mult încă, viziunea structuralistă era pesimistă în privința senzitivității agenților economici din țările Lumii a treia la semnalul prețurilor și stimulentele piețelor. Spre deosebire de teoria neoclasică ce punea accent pe flexibilitatea și substituibilitatea factorilor și produselor, abordarea structuralistă evidenția elasticitățile scăzute ale ofertei și imperfecțiunile pieței, care limitau mobilitatea factorilor și senzitivitatea agenților economici la semnalele prețurilor. Gunnar Myrdal, Raul Prebisch și Hans Singer au ilustrat cel mai clar teza absenței spiritului antreprenorial și a sistemului de piețe
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
de gândire economică” din țările Lumii a treia. De aceea mulți autori vorbesc de marxismul tradițional sau clasic și neomarxism care se regăsește cel mai evident în teoria dependenței. La debutul anilor '70, programele de dezvoltare economică bazate pe teoria structuralistă au eșuat. Nici condițiile favorabile ale pieței mondiale din anii '50 și '60, nici strategia de industrializare rapidă la adăpostul protecției față de concurența externă și nici ajutoarele considerabile din țările dezvoltate nu au produs o schimbare vizibilă în structura și
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
sursă de inspirație și principalul partener de dialog. Ceea ce diferențiază demersul nostru de cele anterioare, în marea lor majoritate, inclusiv de cel al părintelui Orbe, este intenția de a înțelege figura Anticristului nu din perspectivă diacronic‑evolutivă, asemenea lui Bousset, structuralistă, asemenea lui Jenks, sau, încă și mai puțin, teologică, asemenea lui Orbe, ci „funcțională”, în sensul de a lăsa mitul să vorbească în însuși cadrul istoric și teologic al textului irenian. În opinia noastră, Irineu reprezintă un moment semnificativ în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru elaborări sistematice și totodată deschisă căutărilor înnoitoare. V. examinează opinii românești și străine operând o evaluare și o sistematizare elocvente pentru opțiunile sale: „Critica literară se înfățișează azi îndeosebi ca un corespondent al teoriei literare, atașându-și argumentele semanticii structuraliste, ale sociologiei literare, ale psihologiei artei etc., impresia fiind de cercetare complexă, proteică, ambiționând să epuizeze nu numai aspectele structurale ale operei, ci și procese imanente actului creator”. Criticul pledează pentru „convergența” criteriilor și a metodelor de cercetare a literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
microfonul dincoace și dincolo de Styx, I, Cluj-Napoca, 1979, 342-349; Paul Dugneanu, „«Cărțile» lui Mihail Sadoveanu”, LCF, 1981, 25; Ion Simuț, „«Cărțile» lui Mihail Sadoveanu”, F, 1981, 6; Mircea Zaciu, „«Cărțile» lui Mihail Sadoveanu”, ST, 1981, 8; N. Steinhardt, O interpretare structuralistă a lui Sadoveanu, VR, 1981, 10; Grigurcu, Critici, 205-207; Piru, Ist. lit., 549-550; Titu Popescu, Estetica în retrospectivă, T, 1982, 4; Felea, Prezența, 60-62; Dorin Tudoran, Nostalgii intacte, București, 1982, 259-276; Valentin Tașcu, Lectura romanului, ST, 1984, 3; Moraru, Textul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
până la detaliu. Nimeni nu a mai săvârșit încă până astăzi un asemenea sacrificiu intelectual, atât de necesar cercetării literare. Bibliografia lui A., depășită, cum este și firesc, în liniile ei mari, reprezintă acel instrument util și astăzi, „în vremea criticii structuraliste și a mașinilor electronice de inventar” (Marin Bucur). Prin efortul lui, A. se înscrie printre pionierii bibliografiei literare românești, alături de Ioan Bianu. SCRIERI: Luptele pentru naționalitate ale românilor de peste munți în 1848-1849, București, 1892; Noțiuni de istoria limbii și literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285179_a_286508]
-
din rațiuni estetice”. Deși experiența sa în exil este atipica, socotește că „întreaga mitologie a exilului era infantilism”. Se va angaja că portar al unui imobil, fiind, în același timp, și colaborator la Editură Flammarion. Cu lecturi serioase din critică structuralista, frecventează la École des Hautes Études seminariile lui Roland Barthes, care va fi și coordonatorul doctoratului sau, susținut cu o teza despre semiologia regizorala, susținută în 1978. Pe 2 decembrie 1977, în urma implicării în „cazul” Paul Goma, Securitatea solicită retragerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
diferite: dacă viitorul analist de teme deșucheate ale epocii scria aplicat despre Limita extremă a genului epidictic (convocând autori ca Joseph de Maistre, Salvador Dali și făcând o ocheadă la E. M. Cioran), defragmen(ta)torul nostru glosa consecvent pe teme structuraliste, folosind referințe la logică și istoria ei pentru a vehicula obsesiile ne(o)marxiste ale textualismului militant (printre care teama de elita textocraților, castratori ai imaginarului social). Iar când, în 1988 (crel, nr. 4), Luca Pițu continuă povestea alterității invocându
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Martin Buber, Deleuze, Nietzsche (autori de orientare diversă și cu toții străini spiritului și literei materialismului dialectic), formatorul de combatanți pe frontul marelui război al oțelului (re-călit prin examene ideologice trecute de altfel cu brio) se menținea în can(t)oanele structuraliste cu iz marxizant analizând ilustrația de carte (anticipând, fără să știe, ceea ce urma să facă mult mai târziu ca formatator de "relaționiști"). Omisiune gravă pentru 1973 (septembrie) -1974 (martie) Master X a călcat pe urmele "elevului TR" LP în pregătirea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Fundamentarea experimentală a psihologiei / 178 2.1. Școala de la Würzburg introspecția experimentală / 178 2.2. Explorarea funcțiilor senzorio-motorii / 180 2.3. Studierea experimentală a amintirilor / 185 3. Caracteristicile speciale ale psihologiei americane la începutul secolului XX / 187 3.1. Școala structuralistă a lui Edward Bradford Titchner / 188 3.2. Conștiința în concepția lui William James / 190 3.3. Critica teoriei reflexului de către John Dewey / 191 4. Apariția psihologiei animale și comparate / 193 4.1. Metoda analizei comparate / 194 4.2.Răspândirea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
din discipolii săi, oriunde în lume s-au împrăștiat, au dezvoltat studii în care au fost abordate și procesele psihice superioare. În unele părți din lume s-au înființat școli cu identitate proprie, cum a fost Școala de la Würzburg, orientarea structuralistă a lui Titchener ș.a.. 2.1. Școala de la Würzburg introspecția experimentală La Würzburg s-a constituit un grup dizident celui de la Lepzig, care și-a propus să abordeze fenomenul psihic în ansamblul manifestării sale, ca un întreg, abordare care să
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
filosofiei și teologiei. Vechile idei fertilizate în laboratoarele de psihologie din Leipzig sau Würzburg, în mintea unor cercetători ca E.C.S. Baldwin (1864-1924), ca E.C. Sandford (1859-1924) ș.a. sunt reluate și dezvoltate în noul context social al SUA. 3.1. Școala structuralistă a lui Titchener Unul dintre discipolii cei mai credincioși ai lui Wundt a fost englezul Edward B. Titchener (1867-1927). Acesta, după terminarea pregătirii sale în filosofie și fiziologie la Oxford, a decis să urmeze un stagiu de doi ani de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
utilizarea excesivă și acumulările de ordin teoretic le-au știrbit oarecum sensul specific. Pentru ca în alte pagini ale aceluiași jurnal de cărți Romul Munteanu să descifreze care sînt, pentru un text, principiile minimale ale literaturității, principii pe care nici poetica structuralistă, nici critica semiotică și nici pragmatica textului nu le-au elucidat. Acreditînd o idee a lui Michel Charles, criticul dezvăluia literaturitatea în și prin funcțiile lecturii, un act care, făcînd parte din text, impune anumiți indici pentru conturarea valorii literare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
86 și caută s-o depășească în sensul unei obiectivării, ajungând astfel de la descriptiv la prescriptiv. Cu alte cuvinte, am avea de-a face cu o trecere de la Erlebnis la Gestalt, la Sinn, Zweck și Wert, de la Lebensphilosophie la psihologia structuralistă, la filozofia formelor simbolice, teleologie și axiologie. Drept urmare, se consideră că în Der Aufbau... (1910), autorul și-ar fi revizuit punctul de vedere epistemologic din Einleitung... (1883) și din Ideen über eine beschreibende und vergleichende Psychologie (Idei privitoare la o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pentru sociologia comprehensivă (Weber), pentru antropologia culturală (Scheler), pentru filozofia formelor simbolice (Cassirer), pentru universalismul lui Othmar Spann în privința raportului dintre parte și întreg (vezi III, 4), ori pentru ontologia critică (Nicolai Hartmann), dar și pentru intuiționism (Bergson), pentru psihologia structuralistă promovată de Christian von Ehrenfels (vezi III, 1B) sau pentru ceea ce s-a mai numit geștaltism, și pentru structuralismul lui Lévi-Strauss (în privința celui din urmă cf. Hans-Ulrich Lessing, Zu Ilse N. Bulholfs Dilthey-Einführung în Dilthey-Jahrbuch für Philosophie und Geschichte der
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metodologici a amândurora. A) Sensurile termenului de Zusammenhang Ca și alți termeni-cheie ai filozofiei lui Dilthey (de exemplu, Gestalt, Erlebnis, Lebensphilosophie, Weltanschauungslehre sau Naturund Geisteswissenschaften, adică tocmai conceptele datorită cărora autorul a făcut carieră, deschizând drumuri noi în domeniul psihologiei structuraliste, al filozofiei vieții, al hermeneuticii și epistemologiei vezi I, nota 96), termenul de Zusammenhang ridică în primul rând probleme de traducere. El trebuie înțeles și interpretat contextual, întrucât în opera lui Dilthey conotațiile lui variază uneori de la un paragraf la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
studiu nu numai în lingvistică, antropologie, sociologie ș.a., ci și în teoria și practica educației, unde a legitimat metodologic câteva dintre marile realizări ale curriculumului modern. Cherryholmes (1988) a identificat trei dintre cele mai recente și mai cunoscute construcții educaționale structuraliste: a) principiile fundamentale ale curriculumului și instruirii formulate de Tyler (the Tyler’s Rationale); b) taxonomia obiectivelor pedagogice a lui Bloom; c) extinderea și aplicarea Raționalului lui Tyler propusă de Schwab în 1983. Toate reproșurile adresate structuralismului tradițional de către poststructuraliști
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
etc.) ș.a.m.d. - toate aceste „marote” ale structuralismului clasic și altele similare au fost identificate în Raționalul lui Tyler, taxonomia lui Bloom și extensia naționalistă a lui Schwab. După Cherryholmes, se pot identifica riguros cel puțin opt „hibe/caracteristici structuraliste” în „Raționalul lui Tyler”: a) sensul curriculumului este determinat de relațiile cuprinse în pașii procesului curricular; b) pașii individuali nu au o semnificație aparte în afara sistemului în care sunt localizați; c) procesul de proiectare este anistoric, un proces în care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mesaj subliminal. „Principiile fundamentale” ale lui Tyler s-au impus pentru că ele „promit ordinea, organizarea, raționalitatea, corectarea erorii, neutralitatea politică, expertiza și progresul”. Extensia curriculară a lui Schwab, așa-numitul „The Practical Four” din 1983, poartă, de asemenea, amprenta gândirii structuraliste. Schwab (1983) și-a caracterizat ghidul ca fiind „o lucrare practică despre practică” (a practical paper on the practical)159. Era, într-adevăr, o schemă simplă și comodă de proiectare și realizare a activităților de instruire, menită să faciliteze activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]