326 matches
-
Chiar dacă declinul interesului pentru abordarea anistorică a literaturii pare a-l fi scos din cărți, Genette continuă să ofere soluții valabile unor probleme moderne ale domeniului nostru. Semioticianul era moderat și nuanțat, mult mai atașat de text decât colegii lui structuraliști, care, chiar dacă vedeau textul la firul ierbii, nu-l „simțeau”. E cazul unei celebre analize a lui Barthes, eseist care i-a fost model lui Genette, a unei nuvele balzaciene, unde minuția descrierii nu dă seamă câtuși de puțin de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
filosofice, morale, religioase ale operelor literare. Spiritul critic este opus celui ideologic. Critica este ea însăși literară în sensul că acordă prioritate esteticului. Am scris altădată despre rațiunea estetică exclusivă a criticii, atacată ieri dinspre sociologismul marxist sau dinspre formalismul structuralist, iar astăzi dinspre studiile (multi)culturale. Nu țin să mă repet. În definitiv, scopul criticii, dacă există unul, dincolo de a ne edifica în privința conținuturilor și formelor literaturii, precum și a valorilor de care acestea depind, este să trezească în cititor apetitul
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
un discurs simplu și persuasiv, formulând un mare adevăr: "Literatura este, în mare parte, un schimb al vieții reale cu viața visată și viața scrisă." Georges Poulet vorbește despre revelațiile pe care i le-a produs opera lui Marcel Raymond, structuralist avant la lettre, lui, unei "conștiințe critice" preocupată să surprindă "acel soi de energie lăuntrică, de însuflețire perpetuă a gândirii celei mai adânc subiective ce se manifestă în mod constant în toate operele sale, și nu sub forma unor aspecte
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
face să caute straturile joase, primare, inconștiente ale oricărei creații. Paul Ricoeur, hermeneutul și esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru bogăția adusă de autor lumii, adică cel ce exprimă, dincolo de textualitatea pură, predicată de structuraliști. Declarațiile aproape scandaloase pentru snobii de azi punctează șarmant causeriile lui Ricoeur. De pildă: "e vorba despre un univers de gândire care mi-e destul de străin (deconstrucționismul derridean, n.n.) Nu e ostilitate, nici simpatie, sunt într-o stare neutră, căci
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
Enunțiatorul. E riscul, asumat, al vorbitorului, al scriitorului: «Mint, poate, pentru că sînt tocmai eu cel care vorbește, dar, singure, vorbele mele sînt cele mai adevărate dintre cele mai adevărate» (p. 17). Știm asta - fie că o acceptăm sau nu - de la structuraliști încoace. Fermecătorul puzzle despre cuvinte al lui Toma Pavel este - ne-o spune din titlu - fragmentar. Nu am făcut decît să scot aici în evidență cîteva interesante - și perene - unghiuri de vedere. Am lăsat, intenționat (sau, poate, pentru că-mi lipsește
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
și studii culturale la Universitatea din Montreal (1981-1986) apoi la universități din Statele Unite: Santa Cruz, California (1986-1989) și Princeton (1989-1999). Actualmente este profesor, șef de Departament, la Universitatea din Chicago. Prima sa carte publicată în străinătate, încă marcată de visul structuralist, reprezintă, pînă astăzi, una dintre foarte puținele tentative reușite de a introduce rigoarea, dacă nu formalismul, în studiul textului dramatic: La syntaxe narrative des tragédies de Corneille, Paris, Klincksieck, 1976. Se desparte însă curînd de principiile unei analize pur formale
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
timp ca să ajungi aici sau e o însușire "naturală" și personală? îmi faceți un compliment frumos și vă mulțumesc. De fapt, nu îl merit. în tinerețea mea am fost foarte influențat de mode. Am făcut, de pildă, parte din grupul structuralist din București, ca mulți colegi și prieteni din generația mea. Deși Mihai Șora m-a avertizat încă din anii 1965 - 66 că formalismul nu duce departe, eu am luat structuralismul în serios, am învățat matematica (la sfatul d-lui Solomon
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
formalismul nu duce departe, eu am luat structuralismul în serios, am învățat matematica (la sfatul d-lui Solomon Marcus), am încercat să fiu cît de riguros cu putință. După toate aceste eforturi, am constatat însă, întîi, că mulți dintre literații structuraliști la modă nu știu prea bine ce spun, al doilea (încă mai neplăcut), că pînă și în cazurile cînd este aplicată riguros, metodologia structuralistă nu dă decît rezultate de un interes minim sau, în orice caz, de un rezultat mult
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
reportericesc marca Dan Lungu e, în schimb, încă din titlu, piesa lui Cătălin Mihuleac, Viața și posteritatea unui beneficiar de funeralii județene. În numai două acte încap, regulamentar, ultimele secunde ale AUTORULUI - care poate fi oricine, de la cel condamnat de structuraliști și până la semnatarul acestei scenete morbide - și cele dintâi clipe ale învierii lui sistematice sub blitzurile turiștilor orientali. Din ce obscură pricină medicală s-a stins, într-o garsonieră confort trei, scriind o propoziție premonitorie, nu vom putea afla. Tot
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
Marian Barbu solicită poemului să MARIAN BARBU ȘI POEZIA ANALITICĂ genereze „coerentă în viziune” și să aibă o „sintaxa funcțională”. Primul termen poartă asupra efectului necesar, al doilea, asupra unei cauze formale. Determinarea lor ține de contextul cultural, fenomenologic și structuralist, si de exigenta creatorului, nutrita din atâtea „lecții” și „poetici” întâlnite și predate că dascăl. Dintre acestea, referindu-ne doar la spațiul romînesc, se luminează, la un capăt, cea barbiana, iar la celălalt, cea soresciană - după cum accentul se mută de pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Marian Barbu solicită poemului să MARIAN BARBU ȘI POEZIA ANALITICĂ genereze „coerentă în viziune” și să aibă o „sintaxa funcțională”. Primul termen poartă asupra efectului necesar, al doilea, asupra unei cauze formale. Determinarea lor ține de contextul cultural, fenomenologic și structuralist, si de exigenta creatorului, nutrita din atâtea „lecții” și „poetici” întâlnite și predate că dascăl. Dintre acestea, referindu-ne doar la spațiul romînesc, se luminează, la un capăt, cea barbiana, iar la celălalt, cea soresciană - după cum accentul se mută de pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în ambele cazuri, pe elementele de autoreflexivitate, ironie și pastișă sau, în Priveghi, pe „fragmentarea și distorsionarea limbajului la nivelul cuvântului." La un moment dat, autorul trece în revistă interpretările anterioare ale textului proustian și se oprește la cea a structuralistului Genette, care intuia în scrierile lui Proust o „capacitate a narațiunii de autonomie temporală." „Dinamica temporală a romanului," intervine Radu Lupan, „relevă o dispariție frecventă a timpului ca prezență, el fiind mai mult o absență, o amintire involuntară." Autorul se
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
Marian Barbu solicită poemului să MARIAN BARBU ȘI POEZIA ANALITICĂ genereze „coerentă în viziune” și să aibă o „sintaxa funcțională”. Primul termen poartă asupra efectului necesar, al doilea, asupra unei cauze formale. Determinarea lor ține de contextul cultural, fenomenologic și structuralist, si de exigenta creatorului, nutrita din atâtea „lecții” și „poetici” întâlnite și predate că dascăl. Dintre acestea, referindu-ne doar la spațiul romînesc, se luminează, la un capăt, cea barbiana, iar la celălalt, cea soresciană - după cum accentul se mută de pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Introducere în lingvistică): "în epoca imperialistă apare idealismul în lingvistică. F. de Saussure tratează limba în mod idealist și metafizic, socotind limba ca un sistem în sine, rupt de societate. Este împotriva istorismului și dă întîietate lingvisticii statice. Continuatorii lui, structuraliștii, au accentuat trăsăturile reacționare și idealiste ale teoriei lui Saussure. Ei afirmă că în limbă există elemente constante, permanente, universal valabile. Semanticii susțin că oamenii nu se înțeleg între ei deoarece nu au clar în minte înțelesul cuvintelor. După ei
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
trecut de la afirmarea unor teze speculative, ideologice și religios-dogmatice, la interpretarea mai adecvată a moștenirii artistice și filosofice a scriitorului. Ca să ajungem la dezvăluirea unui sistem categorial-axiologic - ontologic, de cunoaștere, etic și estetic - au fost utile și demersurile trecătoare, cel structuralist sau semiotic, pe cînd metodologia hermeneutică, comparatist-intertextualistă, a rămas cu toată forța în arenă. Cu relatările despre dialogurile din Japonia și Germania mă aflu în restanță. Despre cel dintîi - Simpozionul din Japonia și cel de-al patrulea studiu al meu
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
critica a dominat! (Te întrebi: în sau peste ce fel de literatură?) Ideea că literatura română sub comunism a fost critico-centrică nu e lipsită de noimă." (262). Critica de întâmpinare a suferit și a greșit. ținută europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
să spunem că asistăm, azi, la crăparea tuturor caprelor, si ca putem, ca emblemă actuala, să anunțăm părăstasul - mai elegant spus "recviemul" - caprei tuturor vecinilor vecinului. Într-o colectivitate de "vecini" (un "Stat"), functioneaza iremediabil relații de sistem (între alții, structuraliștii din Lingvistică ziceau că "tout se tient"). Lângă fiecare este un "vecin": moartea caprei aceluia se înlănțuie cu moartea tuturor celorlalte, adică, ale celorlalți "vecini". Nu a mai funcționat, după 1989, nici macar solidaritatea că instinct de apărare colectivă, si astfel
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
mea, nu puteam să apreciez prea bine valoarea literară sau academică, dar studiul Zorei era autentic. Intrase În subiect și-l știa În mare parte pe dinafară. Biblioteca ei era plină de texte de antropologie și de lucrări scrise de structuraliștii și deconstructiviștii francezi. Scria aproape În fiecare zi. Își Întindea hârtiile și cărțile pe birou, Își lua notițe și scria la mașină. ― Vreau să te Întreb ceva, i-am spus Zorei Într-o zi. De ce a trebuit să spui? ― Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
structurilor despre dialogic se fixează și în lucrarea din 1946, François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și Renaștere, terminată în 1940 și apărută în 1965. Termenul dialogism pare dezvoltat și ca un răspuns la metodele pozitiviste de tip structuralist. În poetica sociologică, M. Bahtin dorește să introducă o formulă nouă, prin care se detașează și de teoria lui A. N. Veselovski (1838 - 1906) și de grupul Akmeist, condus de N. Gumilov (1886 - 1921). În formula sa, “dialogismul reprezintă un
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
altuia, apoi ca fiind moartă. Subcapitolul referitor la discursul oniric vizează o analiză a mărcilor specifice visului și importanța acestora în potențarea obsesiilor eroului. Termenul “dialogism” îi aparține lui Bahtin și apare ca un răspuns la metodele pozitiviste de tip structuralist. Microfragmentul literar ce conține visul stabilește o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic și conține un element polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. Opusă artificialității excesive, autenticitatea se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
precedate de o la fel de exemplară serie de discuri LP, apărută În 1984, Colecția universală de muzică populară Înregistrată editată de C. Brăiloiu (1951-1958) (VDE 30-425/ 430). Prefațată de dirijorul Ernest Ansermet, cu un studiu de Jean-Jacques Nattiez, „Brăiloiu, colector, comparatist, structuralist“, colecția are un al treilea disc cu o față dedicată românilor, ucrainienilor românofoni și macedoromânilor. Desigur, specialiștii o cunosc, dar nu ar fi util să le devină familiară și studenților În muzicologie și melomanilor În general? Ultima sugestie pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
care au scăpat din Europa ocupată de naziști. Vorbeau limbi diferite: germană, rusă, poloneză, idiș. Eram fascinat de sunete. Totdeauna am manifestat o vădită curiozitate față de secretele privind comunicarea cu familiile lor. Mai târziu am studiat multe limbi, ajungând lingvist structuralist, nu însă poliglot, ca fiica și fiul meu. Desigur, există și alte genuri de limbaj, dincolo de lingvistica omului. Limbajul balenelor și al delfinilor, ciripitul păsărilor, mieunatul și torsul pisicilor, mârâitul și lătratul câinilor. Sunt pe deplin conștient. Pentru mine limbajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
să citesc vreo două articole lungi și consistente despre aceste volume care par să stârnească adevărate pasiuni. Îmi pare rău însă că n-am putut citi articolul lui Sorin Alexandrescu din Observator cultural: m-ar fi interesat cum salută fostul structuralist pălăria călinescian-impresionistă a colegului său mai tânăr. Cum se înclină fostul exilat în fața aceluia care, protejat de Ivașcu și de Monica Lovinescu dimpreună, a reușit să rămână canonizatorul number one al literaturii române și în acest început de mileniu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
puterea cuvântului". Așadar suntem mimetici sau stăm pe picioarele proprii? Depinde de la caz la caz. Să exemplificăm mimetismul. Câțiva eseiști de bună condiție, precum Mihai Zamfir și Sorin Alexandrescu, au mizat, la un moment dat, pe fascinația structuralismului. Când valul structuralist a început să se retragă în Occident, s-au întors la "uneltele" criticii curente, așa cum, bunăoară, în Franța un Roland Barthes (as al numitei metode) sau un Tzvetan Todorov și-au îngăduit și ei o destindere defel structuralistă. Acum, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar nu numai. Există, de asemenea, acte de perversiune ca tâlhăria și dependența de diverse substanțe, În care nu este percepută conștient nici un fel de plăcere erotică, dar despre care se consideră că au o semnificație sexuală pentru subiect. Istoricul structuralist francez Michel Foucault identifică mai multe categorii de sexualitate create de medicina secolului al XIX-lea, atunci când s-a desprins de biologie, el scrie: din acest interes față de sex s-au născut patru personaje, care s-au fixat pe tot
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]