324 matches
-
ci și dintr-o necesitate logică evidentă. În această măsură, realismului tradițional îi lipsește ingredientul fundamental care face metoda științifică atât de utilă și de atractivă și, în consecință, nu este surprinzător faptul că prima modificare a succesorilor lui, realiștii structuraliști, nu a ținut atât de conținut, cât de metodologie: trecerea de la un set de explicații bazat pe istorie și justificat inductiv la unul mai abstract și sistematizat deductiv. Un asemenea efort, tipic științelor sociale moderne, a devenit evident în opera
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
celebritatea acestui curent. Utilizarea lor este destul de amplă În antropologia americană. În antropologia franceză, ele au fost mai puțin utilizate, cu atât mai mult cu cât aceasta a adoptat orientări cu totul diferite, fiind puternic influențată de gândirea și curentul structuralist. Ca exemple, totuși, să-i cităm pe Bernot și Blancard (Nouville, 1953, pp. 425-440), care, influențați de teoria școlii Cultură și personalitate și cu concursul profesorilor de la Institutul de psihologie de la Sorbona, au aplicat unor populații școlare, dar și din afara
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
patterns, În terminologia lui Benedict) ipostaziate, și nu În acțiunile ei concrete și În funcționarea sa reală. Deși tezele culturalismului, care au reînnoit practica etnografică printr-o regândire a disciplinei, au făcut obiectul unor critici dure (inclusiv Înainte de 1960, din partea structuraliștilor, cu excepția lui Claude Lévi-Strauss) și cu toate că li s-a opus argumentul că personalitatea se formează În egală măsură reacționând Împotriva etosului de grup și integrându-l, temele dezvoltate au continuat să influențeze cercetările antropologice, psihologice și filosofice. Unele opere cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
distribuțională. Termenul a fost calchiat în franceză (în 1969), iar distribuționalismul s-a extins la unitățile transfrastice. Tradiția europeană a integrat această practică domeniului explicării textelor, inițial sub forma unei reflecții istorice asupra manualelor școlare. Conjunctura intelectuală favorizată de curentul structuralist din jurul anului 1960 a permis desprinderea studiului asupra discursului de domeniul filologic, astfel încît marxismul combinat cu tradiția epistemologică franceză și cu structuralismul au reușit, în final, să definească domeniul analizei discursului. Momentul-cheie al evoluției acestei discipline a fost constituirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de aceea, structura trebuie înțeleasă ca fiind o constituție internă formată de elementele care alcătuiesc sistemul, încît ideea de "structură" este inerentă aceleia de "sistem". Prin folosirea cuvîntului structură și a ideii pe care o redă, s-a constituit curentul structuralist în știința limbii, însă, în epoca actuală, cuvîntul și ideea respectivă sînt valorificate în mod deosebit prin caracterul lor operatoriu, în sensul că se pot folosi în situații multiple și pot sugera eficient tipul de realitate la care se referă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
declanșate prin intermediul inerenței, restricții ce impun alegerea formei cazuale a acestuia (în principiu, un nume în cazul nominativ) și, simultan, orientează selecția formei verbului-predicat în acord cu subiectul (acord gramatical în număr și persoană, eventual, în gen). Un argument al structuraliștilor, în favoarea considerării subiectului ca o poziție sintactică subordonată centrului verbal, pune în lumină blocarea acordului în situațiile în care funcția de subiect se realizează în propozițiile non-finite cu centrul verbal concretizat în verbe la moduri nepersonale, gerunziul, infinitivul sau participiul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întîmpină serioase dificultăți care decurg din eterogenitatea perspectivelor și metodelor utilizate în identificare, pe de o parte, și, pe de altă parte, din concurența creată de alți termeni hipo/hiperonimici: discurs, operă literară, scriere, limbă etc. Ofensiva studiilor de tip structuralist a dus la conturarea unor departajări capabile să pună în lumină relațiile dintre semnele lingvistice, instaurate într-o limbă, acordînd prioritate abordării formaliste și ocupîndu-se marginal de conținut; F. de Saussure ignoră, de altfel, ideea de unitate superioară frazei, fraza
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca obiect de investigare raportul dintre neuroștiință și educație. Lucrare de referință: (în colab. cu Frith, Uta) The Learning Brain. Lessons for Education, Wiley-Blackwell, Hoboken, NJ, 2005. Leonard BLOOMFIELD (1887-1949), lingvist american care a determinat introducerea și rafinarea ideilor curentului structuralist în lingvistica americană, în deceniul 1930-1940. Cea mai cunoscută lucrare a sa, Language, publicată în 1933 (Henry Holt, New York), pune bazele științifice ale lingvisticii structurale și premerge generativismului dezvoltat de Noam Chomsky după 1950. Bernhard BOLZANO (1781-1848), matematician, logician, teolog
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
intra în foarte multe detalii, nici o teorie a narațiunii n-a uitat să opereze o distincție apăsată între pre(-)text și text. Au pus-o în centrul preocupărilor formaliștii ruși (Propp, Șklovski, Bahtin) și au preluat-o cu aceeași convingere structuraliștii francezi (Barthes, Genette, Todorov, Greimas); americanii (Chatman, Culler) n-au uitat să se raporteze, în subsidiar, la Foster și, prin Lubbock sau Booth, la Henry James; germanii (Kayser, Lämmert, Stanzel) s-au întors obsesiv la Aristotel și Platon; olandezii (Bal
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de societate în care oamenilor din jurul mesei le vine rîndul să scrie o propoziție, celelalte fiind propuse, în secret, de ceilalți. Rolul important al "schimbării de stare” a fost expus sub forma unui termen lingvistic, cel de transformare, de către structuralistul Tzvetan Todorov (1977: 233): Simpla legătură a unor fapte succesive nu constituie o narațiune: aceste fapte trebuie să fie organizate; adică, ele trebuie să aibă elemente în comun. Dar dacă toate elementele sînt în comun, atunci nu mai există narațiune
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
înțelegere”, ar putea veni replica! Așa cum fonologul dă la o parte în mod deliberat toate variațiile fonetice care nu sînt purtătoare de înțeles în procesul său de sistematizare a unităților sonore fundamentale și distincte ale unei limbi, la fel și structuralistul povestirilor va susține că identifică unitățile fundamentale de mini-limbaj ale narațiunii (aici, limbajul basmelor rusești), în acest mod identificînd condițiile esențiale de producere a înțelesurilor unei povestiri. Cît de solidă e această analogie? Exemplul fenomenului capătă prestigiu prin aceea că
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nivel, cititorii trebuie să vadă plecarea Evelinei de acasă (la care, poate, se gîndește Evelina) ca fiind semnificativă din punct de vedere sentimental și cultural (cu, poate, o anumită rezonanță pentru Joyce și cititorii lui Joyce). Propp îi precede pe structuraliști în unele proceduri ale analizei, subliniate mai sus, dar rămîne foarte intuitiv în motivația unor similitudini sau diferențe. Este intuitiv, de exemplu, cînd afirmă că diverse personaje din povestiri diferite sînt creații diferite ale aceluiași rol abstract (nu a folosit
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
aplicare a codurilor la analiza unei povestiri balzaciene, Sarrasine (vezi Fowler, 1981 pentru comentarii). Chatman (1969) este un recenzent favorabil al primelor lucrări de Barthes și Todorov, dar și o sursă de sugestii naratologice cînd e vorba de povestirea Evelina; Structuralist Poetics (1975 a) de Culler conține o critică lucidă a teoriilor structuraliste despre intrigă. Fowler (ed) (1975) include mai multe lucrări valoroase, între ele pe acelea semnate de Chatman și Culler. Prince (1982; 1991) se instituie într-un ghid autoritar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
au scris romanele în răspăr la cultul individului și la orice supraevaluare a unor trăiri și reacții presupus uniforme. În această proză experimentală se afirma, dimpotrivă, similitudinea de trăire și comportament mai degrabă decît diferența. În aceeași ordine de idei, structuraliștii preferau să trateze personajul "ca mit”, cum succint se exprimă Culler (Culler, 1975a: 230). Personajul implică o iluzie la care cititorul este un complice creator. Din cuvinte construim o persoană. O diversitate de descrieri a unui individ anume, dimpreună cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dimensiunea non-referențială și nonmimetică în arta narativă. În cuvintele memorabile ale lui Weinsheimer (1979:187): Emma Woodhouse nu-i femeie și nici nu trebuie descrisă ca fiind femeie. Există diferențe reale de prezumții esențiale care separă psihologul caracterului de analistul structuralist al actantului. Dar, o dată ce am recunoscut aceste puncte de vedere contradictorii, e adesea suficient de spus că ele adoptă criterii cu totul diferite pentru lectura narațiunii și pentru identificarea marii narațiuni. O perspectivă duală poate face loc amîndurora: În text
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Finlanda, Suedia și alte țări, capacitatea euristică a modelului rokkanian se impune. Prin abordarea sa macro analitică și socio istorică, Rokkan își evidențiază opera clivajele drept hartă conceptuală a Europei Occidentale în cadrul școlii comparative a lui Mark Lichbach considerată drept structuralist approach. Acesta va regăsi autori precum Barrington Moore sau Theda Skocpol, dar și Shmuel Noah Eisenstadt sau Charles Tilly sau Joan Linz și, desigur, Lipset, cu care va coopera direct. Folosirea paradigmei AGIL de către Talcott Parsons apare drept un aspect
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și universală, și sfârșind cu literatura Noului Roman Francez sau literatura română a anilor 60-70. Surprind observațiile de fond pe care le face criticul în devenire, legate fie de stil, fie de construcție și chiar încercări ale viitoarei sale metode structuralist hermeneutice care vor căpăta amploare în studiile de mai târziu. Pare surprinzător pentru un cititor de vârsta tânărului Codreanu să facă notări de genul "deși nu se ridică la valoarea Fraților Karamazov, Demonii este o capodoperă. Personajele cele mai adevărate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în jurul revistei Annales), se distinge o știință politică uneori percepută ca istorie politică, istorie a instituțiilor, nu tocmai înclinată spre cercetarea empirică, oarecum provincială, uneori filosofantă, într-o poziție periferică pe scena mondială și fără influența pe care istoricii și structuraliștii francezi au știut să și-o exercite în alte domenii. Există totuși, excepții semnificative, care se regăsesc analizate într-un tratat important [Grawitz și Leca 1985]. În Marea Britanie și Scandinavia Dat fiind faptul că filozofia analitică și reflecția asupra limbajului
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
activitatea acesteia justifică deplin orice demers exegetic. Nu din alte rațiuni ci tocmai din sentimentul prețuirii lucide făță de o personalitate marcantă a generației amintite sa născut cartea de față. Efortul nostru hermeneutic nu este nici arhetipal, nici tematist, nici structuralist, nici psihanalitic, nici abisal. S-a edificat aproape impresionistic, din iubire pentru un senior al spiritului, întemeindu-se până la urmă pe o feerie a frumoaselor citate... 5 COORDONATE PRELIMINARE În monografia consacrată lui Titu Maiorescu (la origine teză de doctorată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pe nevoia continuă de autentificare a „realului”, ceea ce face ca la un moment dat „realul” să își fie suficient sieși, nu mai este necesar să fie introdus în alte structuri, singura sa „funcțiune” fiind simpla sa existență. Sau, în limbajul structuralist barthesian, „dezintegrarea semnului este marea afacere a modernității” (Barthes, 1968 : 84- 89). Urmând acest raționament, pelerinajul a ajuns deci să fie prezentat drept „pelerinaj” doar pentru că el există și s-a înrădăcinat în conștiința colectivă ; dincolo de aceasta, mass-media este incapabilă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
structurilor despre dialogic se fixează și în lucrarea din 1946, François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și Renaștere, terminată în 1940 și apărută în 1965. Termenul dialogism pare dezvoltat și ca un răspuns la metodele pozitiviste de tip structuralist. În poetica sociologică, M. Bahtin dorește să introducă o formulă nouă, prin care se detașează și de teoria lui A. N. Veselovski (1838 - 1906) și de grupul Akmeist, condus de N. Gumilov (1886 - 1921). În formula sa, “dialogismul reprezintă un
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
altuia, apoi ca fiind moartă. Subcapitolul referitor la discursul oniric vizează o analiză a mărcilor specifice visului și importanța acestora în potențarea obsesiilor eroului. Termenul “dialogism” îi aparține lui Bahtin și apare ca un răspuns la metodele pozitiviste de tip structuralist. Microfragmentul literar ce conține visul stabilește o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic și conține un element polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. Opusă artificialității excesive, autenticitatea se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care au scăpat din Europa ocupată de naziști. Vorbeau limbi diferite: germană, rusă, poloneză, idiș. Eram fascinat de sunete. Totdeauna am manifestat o vădită curiozitate față de secretele privind comunicarea cu familiile lor. Mai târziu am studiat multe limbi, ajungând lingvist structuralist, nu însă poliglot, ca fiica și fiul meu. Desigur, există și alte genuri de limbaj, dincolo de lingvistica omului. Limbajul balenelor și al delfinilor, ciripitul păsărilor, mieunatul și torsul pisicilor, mârâitul și lătratul câinilor. Sunt pe deplin conștient. Pentru mine limbajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
datorat în special crahului Bursei de Valori, care, în opinia lui, a reprezentat o altă recesiune. Din cea de a doua categorie, al cărei principal exponent a fost J. M. Keynes, fac parte cei ce susțin un punct de vedere structuralist. Acest punct de vedere include și opiniile unor conducători ai unor instituții economice. Aceștia se referă în mod special la aspectele subconsumului și ale suprainvestițiilor, precum și la încălcarea diferitelor legi și reglementări (de către bancheri și industriași), sprijinite (prin acțiunile unor
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
Totul se petrece ca și cum textul ar exista în afara privirii pe care o am asupra lui, în afara experienței pe care o am despre el, în afara operațiilor la care îl supun tocmai pentru ca el să devină un text. (1995: 40) Dispozitivul metodologic structuralist a lăudat peste măsură autonomia și chiar autotelicitatea textelor, pe care filologia le-a discreditat. Or, așa cum spune pe bună dreptate F. Rastier în Arts et sciences du texte: "Filologia amintește că textele nu sînt niște date, ci construcții problematice
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]