571 matches
-
strachină de lapte în care înmoi bucăți de paine veche, uscată. Suntem nedespărțiți. De când dă colțul ierbii și până la zăpezile din noiembrie hălăduim împreună. Nici nu știu cine pe cine conduce. Din grajd și până trec de holde o țin de lanț, strunind-o să nu ajungă la lucernă, la porumb. Ea încearcă, întinzând gâtul, holbând ochii și scoțând o limbă cât mâna, eu scutur lanțul împletit în coarne și, pufăind, se întoarce la iarba prăfuită de pe marginea drumului, rară, aspră. Când ajungem
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
năvălise asupra celor ce le încălcau principatul, alungându-i până la apele Oltului unde-i înecau și-i măcelăreau fără milă. Pe la amiază Preda pătrunse între niște chei sălbatice și după puțin timp se trezi în fața Stâncilor Diavolului. Se apropie ușor strunindu-și calul care da semne de nervozitate. Prin inima căpitanului trecu un fior rece. În fața sa, între două stânci ce poartă numele stăpânului întunericului, aparu o grotă. - E cineva acolo? Glasul său răsună în ecouri. Din interiorul grotei se auzi
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
pădurii, până în profunzimea sufletelor oamenilor. Până și vântul stătea în loc să asculte ... copacul care cânta. Vibra melodios prin fiecare frunză, iar crengile sale mari ... erau copiii timpului, cântându-și simfoniile - bijuterii modelate în filigranul simțurilor. Când nu cânta, copacul jelea. Își strunea crengile să se atingă într-un bocet tulburător, oglindindu-și sufletul plin de sintonii, peste luciul apei liniștite. Se oglindea prin miile de frunze - ochii unui satir plângător. Era minunat acest copac, era minunată această ... vie simfonie! Vestea despre copacul
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
Pândesc precum șacalii, te-mpresoară, Se-apropie cu toată viclenia, Și se reped cu colții, te doboară... Nu-ți pierde niciodată omenia, Iubirea n-o lăsa în colți să moară...! Sonetul XIV Gândul cel bun și vorba înțeleaptă Îți pot struni și alina necazul, Durerii-i poate conferi răgazul Să-și caute tămada ce-o așteaptă. Gândul și vorba bună sunt zăgazul Când ciuda adormită se deșteaptă; Iar vindecarea nici nu se înfaptă, Ci-i tot mai strâns în ștreang grumazul
SERIA A TREIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342798_a_344127]
-
Cu boare de căldură, Obrajii îmi mângâie. O sărutare-mi fură Când vântul lin adie. Îmi așează cunună Cu steluțe de argint. Din petale de lună Îmi dă inel aurit. Prin frunze, vântul hoinar, Alaiul însoțește. Neobosit lăutar, Harpă veche strunește. Conduri la dănțuire Iau ciuboțele de cuc. Cu visul de nuntire, Pe-al iubirii Dor să urc. Codrul ne va cununa Pe pajiște-nflorită. Lumină aprinde luna, Că-i nașă iscusită. Lângă ofrande sfinte, Servite pe-ndelete, Sărutare fierbinte Dau din
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
Bine, măi fata tatii. Mulțumesc că te-ai gândit și la baba mea. Cât a mai suferit săraca pân' s-a stins și ce s-ar fi bucurat acum, să-și poată ține în brațe prima nepoțică. L-ar fi strunit ea până la urmă și pe zăbăucul [ zăpăcit, aiurit, năuc - DEX] de fiu - său. - Lasă cuscre, că-i mai bine așa, interveni și Natalița. Mâine-poimâine trebuie să meargă la muncă, că de, are nevoie de bani și nu poate rămâne fără de
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
dar este și un sensibil poet alegând să-l preamărească prin cântec și vers pe Domnul nostru Isus Cristos, cu fiecare prilej. Prezent în multe Antologii și Culegeri de poezie religioasă, dar și în volume proprii, părintele Radu Botiș își strunește lira pentru a-L putea preamări pe Dumnezeu. Florile recunoștinței sale sunt depuse cu multă evlavie la altarul Credinței, Speranței și Iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Anne Marie Bejliu cultivă o poezie modernă, în vers alb, cu multe semnificații
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
frumos, promit cu toți Și mă îndeamnă să votez S-aleg pe unul dintre hoți. Adese ori m-am întrebat : -Ne cred ei oare idioți, Mai cred că încă n-am aflat C-avem în fruntea noastră hoți? Ii mai strunea doar un nebun , Dar s-au unit apoi cu toți , Ca să-l omoare de Crăciun, Străini cu trădatori și hoți. Ș-acel nebun a fost creiat Tot de străini și de lachei Cu planul bine calculat , Să-mpartă țara și
LECŢIA DE ISTORIE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377508_a_378837]
-
ce etalează licărind perfid aceleși atitudini chipuri ipostaze infestate precum ciuma bubonică pe toate programele între pauzele de refacere a strălucirii cu make-up -ul cucernicei invocări a numelui Celui de Sus cu râvna rumegat până ce întunericul strivește pleoapa și-adorm strunind cu greu sub frâul limbii galopul de mustangi ai cuvintelor ce-mi tropotesc nebune printre gânduri. Referință Bibliografică: ÎNTUNECARE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2309, Anul VII, 27 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu
ÎNTUNECARE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377666_a_378995]
-
Acasa > Poezie > Imagini > POEZII, DE ION SORESCU Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Balada lui Ciprian La Ștupca plânge o vioară Cu toate dorurile lumii, Ce curg în sfâșierea strunii Într-un amurg plăpând de vară. Se sparge cerul în petale De liliac și iasomie, Cu mângâieri de păpădie Din sufletul strivit de jale. În Obcinele Bucovine Coboară carele-ncărcate Cu spicele înmiresmate De aburi aromind a pâine. Natura toată
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
și ai lui spre Lumea Nouă. Ce bucurie în sufletul ei! Alergă într-o suflare spre cheiurile portului unde ajunse încă înaintea corabiei. Iat-o, semeață, cu velele cele mari strânse, aluneca ușor spre țărm. La un moment dat, vâslașii struniră corabia, care se opri doar la câțiva pași de chei, iar mateloții aruncară ancora fixând-o lângă țărm, apoi punți mari se întinseră înspre mal, și lumea începu să coboare. Iar cel care sărise primul pe chei, era Hans. Căuta
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
triste duhuri ...ocean necumpătării e-ntre min' și ele atâtea hoinăreli și vise grele... ...nu mai veniți - strigoi - la casa asta: pe rând - pierdu pereți și uși - fereastra... SENZAȚII DE CASĂ coboară - urcă sau plouă ? pași de minuni - strune și struni - letargii nevralgii - nebuni - și străbuni melodia nu-i nouă: pe sub pereții mei goi - trec zilnic strigoi - cu pas marțial - doi câte doi marțial - marțial dar ce te faci cu lacrimile din stal? - se strâng fără sfială - avară agoniseală - cerească dârvală
POEME DE TOAMNĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380563_a_381892]
-
apuca de scâncit cât să întoarcă iapa capul, apoi mai prindea la minte și ieșea din șanț! O vreme mergea spășit pe lângă căruță. -De nu te-oi lăsa eu în pădure să te mânce lupii, lasă, lasă! îl amenința bădia, strunind totuși calul să meargă în pasul mărunțelului. Când uita de sperietura ce tocmai o trăsese, iar se apuca de zburdat! Nimerea tot în șanț! De la un timp vântul începu a-și pierde din eleganță. Sufla așa mai țărănește, mai din
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
valuri nu alunecși nici nu fac plută.Cu-o mașină ... prea-i banal,... XXIV. MI-AM MAI CUMPĂRAT UN CEAS, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016. Mi-am mai cumpărat un ceas Să pot struni bine timpul Și să schimb, de vreau, prin glas, Clipa, ziua, anotimpul. Să fac eu numărătoarea Clipelor care se scurg, Să nu-mi mai pun întrebarea De ce timpul nu-i mai lung. Să-l pot chiar încetini, Dacă așa mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
când vreau, de rele, Să-i fac culcuș în odaie. Să-mi apună soarele Dis de dimineața Și să-mi coacă merele Când e deasă ceața. Să îmi zboare rândunica ... Citește mai mult Mi-am mai cumpărat un ceasSă pot struni bine timpulși să schimb, de vreau, prin glas,Clipa, ziua, anotimpul.Să fac eu numărătoareaClipelor care se scurg,Să nu-mi mai pun întrebareaDe ce timpul nu-i mai lung.Să-l pot chiar încetini,Dacă așa mi-ar fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
ar muri și ea, dar nu mai poate. Păstrează visul Păstrează visul viu, cere-i virtute Și cântec cere- i, tu versuri scrii, Așa să te păstreze și în senectute- Să scrii, si sa visezi, pentru copii. În roată viselor, strunește verva, Învârtejit, să te resimți copil și tu, Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Și nu, și da, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
Să nu o las, chiar orice-ar fi... Păstrează visul Păstrează visul viu, cere-i virtute Și cântec cere- i, tu versuri scrii, Așa să te păstreze și în senectute- Să scrii, si sa visezi, pentru copii. În roată viselor, strunește verva, Învârtejit, să te resimți copil și tu, Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Prin echivocuri, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Dintre tăcere și cuvânt izvorăște alt gând, filon de nădejde prin deșertul singurătății, neostoit dar optimist mi-e gândul flămând, chiar dacă-n fiece zi, e mai mic fitilul vieții. Caii gândurilor trec la trap printre poeme, am învățat să-i strunesc cu zăbale de dor, dar înfășurată-n speranță, aștept o vreme, când sigur voi spune, de azi, pot să și mor. 17 Ianuarie 2017 - MIT Referință Bibliografică: CAII GÂNDURILOR / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul
CAII GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374322_a_375651]
-
-se strâns cu brațele de loitră. - Măi, măi, măi... Da’ să nu dea dreacu’ să vă mai înghiontiți că nu știu ce fac! Zbânțuiților! Ce să făceț’ voi la?... dar nu își duse gândul până la capăt și o luă iar din loc strunind caii la pas. - Păi vez’ că mergem la porumb!? Știe mamaie ce vorbește!? sări Marius. Nu degeaba ne zâsă s-aducem ca să umplă tuciu!?... - I-auz’! Și mie di ce nu-mi zâsă, mă!? Di ce nu-mi zâsă, ai
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
-l întreacă pe urâciosul Timp. Numai așa va câștiga doctorul cursa. De aceea sufletul meu, cu sufletul la gură, strigă și-l încurajează: zboară, doctore, zboară! Învinge Timpul și nemiloasa boală! Sufletele cailor s-au întors la tine-n Peșteră. Strunește-i și-i aleargă cum numai tu știi! -va urma- Referință Bibliografică: Peștera doctorului Chirtoc(2) / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1558, Anul V, 07 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
din fir de mătase, armăsar fără hățuri și fără zăbală când de fapt, el era doar un biet cal adus de la munte în lunca dunării, la corabia printre pietre și bărci aruncate, printre stârvuri de cai lăsați de stăpâni sau struniți de dresor cum să piară. suferea. a citit printre rânduri cum că-i calul troian sau că-i bara cea groasă sprijinită-n mânere, punte de acrobat de pe care el însuși să sară și-n arenă să facă ocolul, să
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
economist în filologie, filo¬zofie, pedagogie”, parafrazându-l pe Vasile Coroban, între aceste diverse ipostaze - Doamnă a cuvântului auten¬tic în creația literară și cea științifică în care mereu dăi¬nuiește Omul Filozof și căruia îi reușește de minune să strunească fraza ...”( Lidia Grosu, prefața din volumul „Sistemul de învățământ - promotor al identității naționale”); „...De aici și surpriza de a fi descoperit o poezie care îndeplinește toate condițiile de a se înscrie în viziunea a doi poeți români pe care i-
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Trecea un om pe drum cărând petale Cu cai de foc și bici sculptat în scrum, purta pe brațe, raze de vestale, și, umbra lor, era muiată-n fum. Galop de pietre își struneau zăbala pândind cu ciob de aripi drumul strâmt, sub pașii amorțiți strângând rafala ațâțător de rece, dintr-un vânt. Icoane, dezvelite pe sub plete scotea din tolba-i roasă de amurg, roșea, a umbră, vara-n chip de fete, când pași
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
un ungher, observă coperțile lucioase. Era un album cu picturi. Cu efort, îl trase afară dintre celelalte cărți și se așeză să-l răsfoiască. Câte picturi... Zăbovea cu atenție asupra fiecăreia, minunându-se de felul în care reușeau pictorii să strunească acele culori ce laolată alcătuiau valurile mărilor, apele râurilor și norii, frunzișul și spicele bătute de vânt.... Liniștea era întreruptă doar de foșnetul paginilor. Una, încă una... apoi, deodată, doar tăcerea adâncă în care timpul îi păru că încremenește... Imaginea
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
a lui Nichita Stanescu, cât și cea postdecembristă, cu largi deschideri dar și cu mari și noi neliniști, tot atâtea cercuri -provocări ale destinului - cărora scriitorul a trebuit să le facă față, uneori cu prețul sănătății. Autoarea a reușit să strunească, cu multă grijă, vastul material al lucrării, asezându-l în capitole/subcapitole al căror titlu constituie osatura ei, structurate în două mari părți: - viața, activitatea de intermediar cultural, de traducător, pe de o parte și opera poetică, eseistico-publicistică, pe de altă
CONSTANTIN DRAM . O MONOGRAFIE ION MILOŞ LA EDITURA ACADEMIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371997_a_373326]