341 matches
-
constatări se confirmă. Ionuț a fost găsit lângă clubul Bamboo, acolo unde au fost găsite și obiectele celor de la IML, pline de sânge. Sursa ziarului citat a spus: Camerele de la Bamboo băteau către stufărișul în care a fost găsit copilul. Stufărișul acela se mișca. Copilul, într-adevăr, apare pe niște imagini mergând. Sunt imaginile pe care le avem chiar din prima zi a anchetei. Mai sunt și imaginile de la poartă, pe care le-am luat vineri (n.r. - la patru zile de la
Ipoteză în cazul morții lui Ionuț, confirmată. Ultimele clipe, filmate by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/69644_a_70969]
-
ancheta, noi nu știam de unde a plecat copilul, pentru că parcul este mare. La locul de joacă nu sunt camere. Sunt doar camerele din centrul parcului. Dar avem aceste imagini din locul unde a fost găsit copilul. Se vede mișcare în stufăriș, corespunde și ora". Prin urmare, cel puțin ipoteza că minorii au mers aproape un kilometru și jumătate și nu două minute, cum a spus tatăl copiilor, este confirmată. În plus, informația că acel copil nu a murit la Tuzla 50
Ipoteză în cazul morții lui Ionuț, confirmată. Ultimele clipe, filmate by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/69644_a_70969]
-
se spune că s-ar afla în Deltă, și care reprezintă cam o cincime din avifauna României.) Ei bine, deși în plină vară, deși ne bucuram de-o vreme minunată, paradisul era cam pustiu. E adevărat, puteai să descoperi, prin stufăriș, ciocurile coroiate, cenușii-gălbui, ale cormoranilor. Și, odată ajunși în larg, stolurile de pelicani. Totuși, un aer de precaritate, de sărăcie și dezolare ți se impunea privirii. După cum se știe, în unele situații, calitatea e insuficientă. E nevoie și de cantitate
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
și pâlcuri de arbuști către malul lacului, unde se întindea o rariște largă, în care se putea zări o cocioabă făcută din trunchiuri de lemn. Un cal alb, în care Balamber îl recunoscu imediat pe Rutilan, păștea liniștit în apropierea stufărișului ce îmbrăca malul. Dincolo de linia lui, un bărbat intrat până la genunchi în apă împingea către larg o barcă lungă, în care sări apoi cu ușurință, înfigând imediat după aceea vâslele în apă. în aceeași ambarcațiune, Balamber o recunoscu pe Frediana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fidel: în bătălia de la Utus, de pildă, îi salvase viața, riscându-și-o pe a sa - se întorsese de unul singur să-i dea ajutor într-un moment de confuzie, în care Mandzuk rămăsese izolat într-o zonă plină de stufăriș, în mijlocul unui grup de soldați bizantini. Din sat, mari volute de fum se înălțau către cer. Cu toate acestea, câțiva războinici încă se încăpățânau să dea năvală în casele ce ardeau, cu speranța că vor putea pune mâna pe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întoarcă, porni să urce spre capătul coloanei mult mai repede decât o făcuse până atunci. Nu-i trebui mult să ajungă la primii cavaleri, care în momentul acela coborau într-un luminiș ce avea în mijloc o baltă înconjurată de stufăriș și pâlcuri de arbuști. Speriate de trecerea atâtor oameni, câteva potârnichi își luară zborul razant cu pământ, cu câteva bătăi zvâcnite de aripă, în vreme ce tăcerea cobora între copacii dimprejur. Profitând de spațiul oferit de întinderea de iarbă, Sebastianus își șfichiui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de îndată de ceilalți. Sebastianus și tovarășii săi îl ajută să urce pe mal ambarcațiunea, trăgând-o fără prea mult zgomot pe fundul mâlos. După un moment, se găseau pe un teren moale și acoperit cu iarbă, înconjurați de un stufăriș aparent de nepătruns. Sebastianus nu reușea să înțeleagă cum de reușise barcagiul să ghicească atât de precis locul unde trebuia să tragă. îl văzu aplecându-se spre fundul bărcii și luând o plasă în care se găseau două pietre mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imediat pe cei patru tovarăși ai săi, cu atât mai mult cu cât pe malul celălalt al râului se auzeau deja primele strigăte de alarmă și chiar se vedeau câteva torțe, la lumina cărora santinelele hune se mișcau repede, cercetând stufărișul. Comandantul gărzii ordonă alor săi să coboare din nou liftul, însă operația după destul de mult, căci cușca putea să ducă doar o singură persoană odată. Pe când Vitalius urca, Sebastianus îi cercetă pe milițieni: fețe oneste de artizani, lucrători manuali și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rachiu și câțiva pești afumați din pod și-și Îneca amarul cu asta. Nimeni nu l-a văzut beat niciodată și nici cu altă femeie. Când pleca cu barca la pescuit, Îi plăcea să stea mai mult singur undeva În stufăriș. Când rămânea acasă trebăluia tot timpul fie la casă fie În grădină. Duminica mergea și la biserică. Uneori rămânea de vorbă cu preotul, se mai sfătuia cu el. Acesta ce putea să-i spună? ”Ai răbdare Feodor că fiecare om
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
des ne doriserăm, Armin și cu mine, o barcă, atunci când stam cu cizmele în apa până la genunchi și nu puteam niciodată să înaintăm mai mult de doi, trei pași; presimțeam că tocmai acolo, la marginea țărmului, unde era indicatorul, între stufăriș și țăruși, trebuiau să se afle cele mai frumoase obiecte arheologice, pentru noi de neatins. Totuși, barca cu motor înainta și înainta, chila tăia valurile și trasa o urmă dinspre pupă, care încremenea și se stingea, iar lacul rămânea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu mai vii, îi zic. El e tăcut. După un timp, mă roagă să fac o plimbare cu el. Eu îl refuz. El o pornește la drum. Ezit, apoi picioarele mele îl urmează. Poteca de pe malul râului îi duce în stufărișul des. După jumătate de milă, ea se întoarce brusc, zice că nu mai poate merge mai departe, că trebuie să plece. Ca un leu care prinde o căprioară, el o saltă de la pământ. Ea se zbate să se elibereze. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
televizor, la emisiunea matinală. Ea era o complicație pentru el, asta dacă se obosea s-o vadă. Probabil că o considera jalnică, din toate punctele de vedere. Ceva din creierul ei reptilian îl ura. Se înalță în câmpurile inundate. În stufăriș e un val, o legănare. Iar durere, apoi nimic. Când simțirea revine, se îneacă. Tata îl învață să înoate. Curenți în membrele lui. Patru ani, iar tata îl ține pe apă. Zbor, apoi zbatere, apoi prăbușire. Tata care-l apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pare că îl știi de undeva pe peștele ăsta? În sfârșit, ai luat-o pe arătură, doctore. Ai stat prea mult la soare. Nu-i bine pentru un tip cu meseria ta. Stătea ca un bâtlan, aplecat înainte, încremenit în stufăriș. Pescuia așa cum tasta Weber: într-un extaz năuc. Simțise nevoia să-l scoată pe Weber din oraș, să-l ducă într-un loc destul de liniștit ca să poată gândi și discuta, fără a risca să-i audă cineva. De ce crezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am adus la mal vreo 8 știuci de un kilogram bucata, pe care le băgam într-un juvelnic de sârmă de la picioarele mele, în apă. Era o splendoare. Liniștea ireală care mă înconjura, întreruptă uneori de măcăitul unei rațe din stufăriș sau volta făcută prin aer a vreunei știuci plecată la vânat, care cădea în apă cu o plescăitură formidabilă, la vreo doi metri de mine, încât tresăream; tânguitul vreunui nagâț, care, de fapt, nu era tânguit ci vorba lui, așa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Apoi a dezlegat lotca și a plecat, nu înainte de a-i debarca acestuia bagajul și de a-i spune amicul meu să vină în seara următoare ca să-l ia. Și atunci, când ultimul plescăit de ramă s-a stins în stufăriș, ne-am lăsat la hodină în cort. Completasem masa cu supă de la pachet făcută în ceaun și cu șalău și bibani fripți pe tablă. Cele câteva bucățele de zahăr au încheiat meniul de seară. M-a întrebat cum naiba de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se lăsase pe vârful unei lansete și-și etala în soare nuanțele sidefii în ape de argint, aur și rubin și i-am răspuns. - Vezi tu priveliștea asta? Vezi pelicanii de colo? Vezi egreta aceea mare care se înalță deasupra stufărișului? Dar ia uite ce frumos sare știuca aceea, o fi flămândă, ce zici? Vezi roiul de țânțari care zumzăie deasupra noastră și face eforturi disperate să străbată prin fumul care ne înconjoară ca să se înfrupte din sângele nostru? Dar sălciile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
căscată. — Iisuse, doar nu vrei să spui că voi două ați făcut deja...? — Nu încă. Long John Silver e încă în cutia lui, dar într-una din zilele astea Eva o să fie puțin mai emancipată... Și Sally zâmbi nostalgică pe deasupra stufărișului. — Poate că nici nu contează așa de mult că suntem blocați aici. Așa măcar avem timp, atât de mult timp plăcut, iar tu poți să te uiți la rațele tale... — Egrete, sări Gaskell. Și-apoi o să ne trezim cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ceva. Cum ar fi explozia unei ambarcațiuni și niște cadavre. — Am putea să umplem o canistră cu benzină, s-o lăsăm peste bord și s-o împingem până plutește departe de vas înainte să-i dăm foc. Și să incendiem stufărișul? Și ce dracu’ mai vrei? Un afurisit de holocaust? — Ge, dragule, nu faci decât să mă descurajezi. — îmi folosesc creierul, nimic altceva, răspunse Gaskell. Dacă mai continui să vii și cu alte idei la fel de sclipitoare ca asta, o să ne bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
eu de ce, zise Gaskell. Pentru că tu te-ai dus și-ai furat afurisitul ăsta de Hesperus! Uite de ce! — Nu l-am furat! L-am... — Asta să le-o spui caraliilor! Numai spune-le. Apucă-te acum și dă foc la stufăriș și-o să-i vezi cum tăbară pe noi și încep cu întrebările. Ceva gen a cui e ambarcațiunea și cum se face că voi navigați cu vasul de agrement al altcuiva... Așa că trebuie să scăpăm de aici fără publicitate. începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Dar care-i problema cu salteaua? — Pe o asemenea vreme? Ai încercat să cârmești vreodată o chestie de genul ăsta? E greu s-o faci și într-o zi cu soare și fără vânt. Dar acum o să nimeresc direct în stufăriș și, oricum, ploaia îmi mânjește ochelarii. — în ordine. Atunci o să așteptăm până trece furtuna. Cel puțin acum știm cum să ne descurcăm. Sally se întoarse în cabină și închise ușa după ea. Rămas afară, Gaskell se ghemui lângă motor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
păsa nicidecum ce se întâmpla cu ea. Vâsli prin valurile micuțe, ce împingeau în larg vestele de salvare, îndepărtându-se și ea de ambarcațiune. Vântul sufla din spate, iar salteaua aluneca ușor pe ape. în cinci minute Eva ieșise din stufăriș, luase colțul și pierduse din vedere ambarcațiunea. Undeva în fața ei, în întuneric, erau apele largi unde văzuseră ei șalupele, iar dincolo de ele era țărmul. Dintr-o dată Eva se trezi dusă de vânt într-o parte, în stufăriș. Ploaia se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Eva ieșise din stufăriș, luase colțul și pierduse din vedere ambarcațiunea. Undeva în fața ei, în întuneric, erau apele largi unde văzuseră ei șalupele, iar dincolo de ele era țărmul. Dintr-o dată Eva se trezi dusă de vânt într-o parte, în stufăriș. Ploaia se oprise, iar Eva se întinse pe saltea, gâfâind. I-ar fi fost mai ușor dacă scăpa de vestele de salvare. Ajunsese destul de departe de ambarcațiune ca să știe că sunt bine ascunse. Le împinse între trestii, după care ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zise inspectorul și-și scoase haina. — Cer să mi se aducă un avocat, spuse repede Wilt. Inspectorul Flint își puse înapoi haina pe el. — Așteptam să aud asta de la tine. Henry Wilt, te acuz în mod oficial de... 16 în stufăriș, Eva salută zorii unei noi zile umflând salteaua pneumatică pentru a zecea oară. Fie că se spărsese pe undeva, fie că i se stricase ceva la valvă, dar, orice-ar fi fost, înaintarea Evei fusese excesiv de lentă și până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
salteaua pneumatică pentru a zecea oară. Fie că se spărsese pe undeva, fie că i se stricase ceva la valvă, dar, orice-ar fi fost, înaintarea Evei fusese excesiv de lentă și până la urmă femeia fusese obligată să se refugieze în stufăriș, departe de canal. Aici, prinsă între firele de trestie, își petrecuse o noapte în noroaie, dându-se jos de pe saltea ca să o umfle și apoi urcându-se înapoi pe ea și încercând să curețe mâlul și buruienile care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atunci când le purta, dar când acestea erau în mare măsură dezbrăcate de pe ea, Eva era sigură că n-avea nici cel mai mic chef să apară astfel în public. Pe de altă parte, nici nu putea sta toată ziua în stufăriș. Așa că s-a aruncat cu capul înainte, trăgând salteaua pneumatică după ea, pe jumătate înot, dar mai mult târându-se prin noroi și apă. în cele din urmă reuși să iasă dintre trestii și păpuriș în largul apei și descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]