471 matches
-
încă pe malul acestui râu, în mijlocul stepei nesfârșite... Abia atunci i s-a înfățișat privirii mele singurătatea acestei femei în toată simplitatea ei sfâșietoare și cotidiană. „Ea nu are pe nimeni cu care să vorbească, mi-am spus eu cu stupefacție. Nimeni cu care să vorbească franțuzește...” Am înțeles brusc ce puteau să însemne pentru Charlotte acele câteva săptămâni pe care le petreceam împreună în fiecare vară. Am înțeles că franceza, urzeala de fraze care îmi părea atât de firească, avea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dora să devină mai limpede decît ar face-o vorbirea directă, deoarece vocea eului narator, David, probabil se poate auzi prin ea în timp ce acesta își amintește această scenă cu o anumită uimire, ani mai tîrziu, dar cu siguranță nu cu stupefacția pe care a trăit-o în acel moment. Efectul redării strigătelor isterice ale Dorei în stil indirect liber creează în mod clar distanță și ironie. Fritz Karpf a interpretat acest pasaj în mod diferit. Karpf crede că stilul indirect liber
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că era îmbrăcat în haine de femeie și era coborât în pământ de curtezana Timandra („Cea-care-îl-onorează-pe-om”), nu de Diotima („Cea-care-îl-onorează-pe-zeu”). În alți termeni, „teoria dublei fascinații” spune că într-o iubire sunt două componente: fascinația („un amestec de admirație, de stupefacție, de spaimă și de venerație nesfârșită; proveniența trebuie căutată în forța de revelație a lucrurilor dumnezeiești pe care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică dorința să cadă într-o familiaritate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și s-a supărat.” Așa că Ringbaum se retrage din joc, care continuă cu titluri ca Box Hill de Jane Austen și Paradisul pierdut al lui Milton, pe care șeful catedrei de limbă engleză recunoaște că nu l-a citit, spre stupefacția generală. Însă el continuă să fie atent la ce se petrece și decide dintr-o dată să intervină din nou: Cazul lui Hamlet - care este fără Îndoială opera majoră a literaturii engleze și a cărei importanță simbolică este deci considerabilă - este
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
luminii, fără s-o poată vreodată contamina, Încercând totuși mereu s-o disloce. Dacă viața, așadar, ar fi alcătuită din clipe, din simultaneități izolabile una de alta, dacă am putea fotografia măcar un singur astfel de moment, am descoperi cu stupefacție o imagine humboldtiană: un obiect el Însuși invizibil, un subiect și-un cuvânt cooperând și scoțând din neant Fenomenul.ț șMarea paranteză II: Măi, MÂȚĂ! Și totuși! Dina, soția mea (și iată cum, Încetul cu Încetul, te familiarizezi cu personajele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
patru ani, întreținută de Castriș, fiu de senator, căruia îi dăduse impresia că îl iubește. Când, în preajma examenelor de licență, acesta îi comunică încântat că familia i-a acordat încuviințarea de a o lua de soție, ea primește vestea, spre stupefacția lui, cât se poate de rece și nu acceptă, din orgoliul nutrit de umilința fostei amante întreținute, căsătoria ca pe o favoare. Mândră, având preocupări și aspirații ce depășesc sfera în care ar vrea Castriș să o țină, Tofana se
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
cricul/ explozie totală să nu faci niciodată”), media ar fi una relativ onorabilă, în măsura în care nu intervin bruscări stridente. Poeziile sunt construite pe principiul invenției abundent metaforice, pusă în funcțiune în dispozitive rimate și ritmate: „Chiar uimit nu-s, în punga stupefacției i-ascuns un roi/ Zumzăie elogii în stupul stimei de sine)/ curaju-mi dă pe dinafară ca huma dintr-un mușuroi/ lehamitea e ca o târfă mimând un scâncet de rușine - / mi-s mie însumi tren de marfă”. Particularitatea e că
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
existau deosebiri totale. O constatăm, desigur, și astăzi, când se întâlnesc „oamenii de știință” cu „oamenii de artă” și nu pot închega un dialog cultural. Deși „scientiștii” și „umaniștii” se consideră, fiecare, „oameni de cultură”, suntem nevoiți să constatăm cu stupefacție că ambele categorii sunt alcătuite din specialiști semidocți. Să fie acesta blestemul danaic adresat, poate, creștinilor din secolele al II-lea și al III-lea d.Hr. pentru repudierea marii culturi elene? Poate. Altfel avem de a face cu o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cruciale” ale nașterii) sau Carl Rogers (cu teoria „educației creative” și a „educației centrate pe client”). Naivitățile puerocentriste ale acestor teoreticieni care subestimează dificultățile reale ale câmpului practic curricular nu sunt mai puțin primejdioase și practicienii le percep doar cu stupefacție și dispreț; aceste naivități candide sunt de fapt expresii ale aceleiași maladii letale care a împins curriculumul modern în agonie. A patra formă de „gândire aeriană” este un fel de „zbor încrucișat” peste căile de cercetare și studiu ale observatorului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Hill elaborează un Vocabular franțezo- românesc, (I-II, 1840-1841). Din perioada studiilor în străinătate, cât și în legătură cu unele probleme de învățământ, a rămas de la el o interesantă corespondență. Înregistrând cu admirație realizările tehnicii, le descrie cu precizie și pătrundere, fără stupefacția altor călători români care l-au precedat. Priceput în tehnică, P. este el însuși om cu idei și inițiative. Și-a brevetat, de altfel, o invenție, măruntă dar ingenioasă, numită „condei portăreț, fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”, un
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
socratice, lista gândurilor negative (fișa cu trei coloane a lui Beck) este revăzută, pentru a se evalua dacă interpretarea n-ar putea fi diferită. Pacienta înțelege repede principiul și caută gânduri alternative pentru fiecare caz. La sfârșit, ea își exprimă stupefacția în fața numeroaselor alternative și în legătură cu alegerea sistematică a opțiunii celei mai negative. Dar se îndoiește de capacitatea sa de a identifica aceste alternative, atunci când este singură în situație de stres. Tabel 5. Fișa cu trei coloane a lui Beck și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
portretului, realizat prin acumulări biografice și faptice care, interpretate de autor, vin să umple cele câteva linii bine desenate ale aspectului fizic, conturând esența unui caracter. Memorabile sunt figurile lui Gheorghe Duca, Dumitrașco Cantacuzino, Gin Ali-pașa, ale căror fapte provoacă stupefacția și mânia lui N., dar și cele mai nuanțate, cu lumini și umbre, umanizate, ale lui Constantin și Antioh Cantemir, Petru cel Mare ș.a. Nu lipsesc tablourile mai vaste, pline de dinamism și culoare, de o puternică sugestivitate plastică, pictate
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
o condamnare fără apel. În fața evenimentului (care personifică cutumele tradiționale ale generozității), interpretul trăiește tensiunea între cunoaștere și neînțelegere sau, dimpotrivă între necunoaștere și înțelegere. Acest raport e măsurat doar de adâncimea experienței mirării. Aceasta nu imită muțenia clocotitoare a stupefacției, ci se articulează ca fond de receptivitate pentru orice paradox. Mirarea, ca efect al unei spontane reducții fenomenologice, prin care orice neînțelegere e privată de conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare a sufletului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Mirarea, ca efect al unei spontane reducții fenomenologice, prin care orice neînțelegere e privată de conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare a sufletului cu ființa lumii, mirarea înviază făptura cu siguranța nevinovată a copilăriei. Stupefacția, în schimb, nutrește resentimentul și adumbrește răzbunarea. Celălalt sau tărâmul făgăduințeitc " Celălalt sau tărâmul făgăduinței" Există însă și o altfel de „neînțelegere”, consumată ca mirare dezamăgită sau resemnare surdă în fața aparenței. O asemenea ecuație se rezolvă nu prin „reducerea la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
șocante pentru a nu fi luate în seamă. Capacitatea Hollywoodului de a reduce totul la insignifianță, la irelevanță, la simplu deșeu nu stârnesc, însă, revoltă, ci, cum spunea în debutul articolului, plictis. Un plictis combinat cu uimire, cu o jenată stupefacție în fața ravagiilor produse de malaxorul estetic, de mașinăria dezinvolt-infernală: O industrie cu resurse atât de vaste și cu tehnici atât de magice n-ar trebui să devină plicticoasă atât de repede. O artă capabilă să facă totul, până și piesele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
implicați copii, iată un caz de transformare în contrariu la un adolescent: Françoise Dolto (1984) primește la consultație un adolescent, Marc, adus de părinții săi pentru că fusese exmatriculat de la liceu după ce și-a falsificat carnetul de note. Dolto descoperă cu stupefacție că modificarea notelor s-a făcut în sensul scăderii lor. După o discuție cu el, una dintre explicațiile acestei conduite surprinzătoare este următoarea: Marc avusese un frate mai mare, care decedase într-un accident cu trei ani înainte. Rivalitatea care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
decât o nouă încercare de a provoca o adevărată explicație, de a te face să dai glas îndoielilor pe care le ghiceam în tine. M-ai privit, cu aerul că nu înțelegi și ai răspuns doar: „Nu știu...“ Apoi, în fața stupefacției mele, ai adăugat: — Căutăm locul exact unde m-am născut. Nu trebuie să fie prea departe. La ieșirea din satul ăsta, poate. S-a construit destul de mult, de atunci... Da, am crezut că te-ar putea interesa. Și cum aveam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Iuda Îl va da pe Isus pe mâna preoților, silindu-l În felul acesta să stârnească insurecția mult așteptată. Din păcate, pariul s-a dovedit greșit. Departe de a stârni și conduce o insurecție armată, Isus se lasă crucificat, spre stupefacția și disperarea lui Iuda, care abia atunci pricepe adevărata „culoare” a mesianimului Învățătorului: una spirituală, În nici un caz politică. Dar e prea târziu. Sinuciderea rimează, pentru De Quincey, nu doar cu mărturisirea și, simultan, cu ispășirea unui eșec, ci și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
această versiune a fost dusă la bun sfîrșit de un număr de șaptezeci sau șaptezeci și doi de rabini chemați din Palestina de către regele egiptean și Închiși separat În câte o peșteră de pe insula Pharos. La sfârșit, toți traducătorii au prezentat, spre stupefacția celor prezenți, aceeași versiune greacă a Bibliei. Episodul a fost relatat de Philon din Alexandria În Viața lui Moise, cartea a II-a, 25-44, precum și de Pseudo-Aristeas, Într-o scrisoare, savuroasă, către Philokrates: PASAJ RETRAS 301 După trei zile Demetrios
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lor. Preferă să se bucure de distracțiile oferite gratis de principe și de magistrați. Privirea îi fuge la statura monstruos de înaltă a tânărului de lângă el. Gândurile de până acum i se șterg din minte și clătină din cap cu stupefacție. Nici el nu e o piticanie, dar ăsta trebuie să aibă peste un passus și jumătate. Uite că nici n-are nevoie să se suie pe ceva ca să vadă afară! — De ce i-o da împăratul o sabie și comandantului cohortelor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
odinioară atâta încîntare în mine. Am trecut apoi la Les deux pigeons. Am lăsat-o mai târziu să interpreteze singură, și eu numai îmi dam părerea, profesor și elevă. Dar curând elucida perfect orice, fără ajutorul meu, și vedeam cu stupefacție că eu nu mai aveam nici un roil. Am trecut la Racine, i-am detailat cum din fiecare vers se desface o nouă definire psihologică, am căutat să reconstituiesc viața fiecărui personagiu. Curând toate piesele lui Racine îi erau familiare, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Da, așa e! Și pe urmă... — Și pe urmă?... Pe urmă, a doua zi, războinicii care îl însoțiseră pe Gualfard l-au pândit pe Waldomar și l-au ucis, împreună cu toată escorta lui. Eu... am văzut totul. Un murmur de stupefacție urmă acelor cuvinte. Frediana, care se ridicase din jilțul său și își făcuse loc printre războinicii masivi, veni înaintea lui Audbert. Grimhilde, cu o expresie de spaimă în frumoșii ei ochi albaștri, o ținea de mijloc, mai mult ca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o parte, forțându-l astfel să-și lase garda, și fandă fulgerător. Cu o precizie implacabilă, lama îl atinse pe Gualfard la gât, singurul punct rămas în parte descoperit de armură. Din mulțime se ridicară atunci strigăte de oroare și stupefacție, cărora le urmă o tăcere de gheață. în vreme ce armele sale se prăvăleau pe caldarâm cu un zgomot asurzitor, burgundul făcu un pas înapoi, pe urmă încă unul, cu mâinile încleștate pe gâtul străpuns, din care sângele țâșnea spumegând. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
comentarii de uimire. Odolgan, care-și făcuse loc prin grămadă, se apropie șchiopătând de Inisius și se aplecă să-l cerceteze de aproape. îi privi apoi pe Balamber și pe Khaba și, ridicându-se, deschise brațele într-un gest de stupefacție. — Doarme! constată. Canzianus se ridică și el. — Ce era mai rău a trecut, îl anunță pe Balamber, care în tot acest timp îi urmărise cu mare interes chiar și cea mai mică mișcare. — Vrei să zici că... o să trăiască? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Gică picior de lemn, comentă: „Doctorul, ne-a curățat el acum dar, vai de pielea lui ce va păți data viitoare...!” Deodată, veselia le fu Întreruptă, de câteva ciocănituri În ușa dela intrare. „Intră...” - tună Gică picior de lemn. Spre stupefacția celor prezenți, Doctorul cu Gironda de mână, se opriră În mijlocul Încăperii. Contrariat, bărbatul femeii nu mai avu răbdare să audă motivele Înapoierii, iscodindu-l pe Doctor: „Te-ai răzgîndit...? Vrei să-ți dau chitanța Înapoi...!?” Acesta Însă, aprinse la rândul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]