304 matches
-
om inteligent. Te rog, nu te juca cu nervii mei, predându-mi lecții de filozofie, ieftină...! Să vorbim de afaceri...! Pe scurt. Îți vând nevasta...!” Se făcu tăcere. O tăcere stranie, cu toate privirile Îndreptate asupra Doctorului! Tony Pavone, era stupefiat...! Evident, Doctorul cunoștea această ultimă armă a celor aflați la strâmtoare și, mai știa foarte bine, drum de Întoarcere nu există. Se ridică de jos, făcând unele mișcări pentru dezamorțirea Încheieturilor cartilaginoase. Înălță privirea asupra Girondei, Încercând să mai câștige
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
planeta pământ nu va fi deviată de pe orbita din jurul soarelui fiind nevoită să rătăcească prin spațiul InterGalactic și, mulți ani mai târziu, astronauții cu navele lor spațiale din Galaxia noastră ori Andromeda vor avea curiozitatea să cerceteze această planetă și, stupefiați de un asemena cataclism,la unison vor rosti un Înfricoșetor comentariu: “Tare proști trebue să fi fost acești pământeni, motiv să comită o asemenea sinucidere la nivel planetar...!” Finalul povestirii corespunde Întru totul adevărului, mai puțin cuțitul, care totuși putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
De notat că oamenii din partea locului umblau În port național. Ei sunt și nu mai am timp să intru În ascunzătoare. Atunci, hai la pădure! Când am ieșit din casă, ei tocmai deschideau portița. Am trecut chiar pe sub nasurile lor; stupefiați, și-au dat seama că sunt persoana căutată, după ce am Început să fug. Tata a pornit pe vale, eu am luat panta În piept, deoarece așa ajungeam mai repede În pădure. Ei, probabil, m-au somat, dar eu nu i-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
țară fundamentalist ortodoxă, în care orice simplu „?“ asupra unui preot se poate transforma, pentru întrebător, într-un tir de pietre asupra-i. Dar tot spectacolul declanșat după moartea lui Teoctist mi-a lăsat un, ca să zic așa, prost-gust amar. Sunt stupefiat de cameleonismul de care presa dă dovadă: aceleași mass-media care, în urmă cu câteva luni de zile și, în general, în ultimii ani, au scris despre perioadele „tulburi“ din existența lumească a Patriarhului, uită acum cu desăvârșire de subiectele pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
nu. Vă mai dau exemple: am văzut un manual de limba română (atenție! nu orice fel de manual, ci de limba română limba pe care o sugem odată cu laptele de la pieptul mamei), pentru clasa a V-a și am rămas stupefiată de titlul unui subcapitol din carte, citez: "Verbulnucleul comunicării" și am deschis cartea la pagina citată și "ce descoperim"? Definiția verbului: "verbul este o parte de vorbire care Își modifică forma." Și mai departe: "Rețineți! Verbul este nucleul comunicării, organizând
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de ani, și-a anunțat demisia În cadrul obișnuitei sale conferințe de presă săptămînale, invocînd epuizarea nervoasă și dorința de a reveni la practicarea avocaturii. Cei din biroul procuraturii descriu această demisie bruscă drept năucitor de atipică. Biroul Procurorului Districtual este stupefiat: Ellis Loew părea mulțumit, În plină formă fizică și sănătos. Robert Gallaudet, procuror penal principal, i-a declarat subsemnatului: „Ascultă, sînt buimăcit și să știi că asta nu mi se-ntîmplă așa de ușor. Care este motivul adevărat al lui Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
senzație intens-suprarealistă. Sigur că eram mândru de performanța copilului meu, sigur că în fundul sufletului mă împăunam cu toate acestea ca și cum simpla paternitate fizică îmi permitea să mă furișez, pe căi ocult-genetice, în ograda meritelor lui. Însă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit și pe care acum îl vedeam la lucru: capacitatea de a-și da un destin prin ascultarea atentă a unei interiorități care nu putea fi nici abătută, nici traficată. Rareori, cred, paternitatea a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prea silă de mine și de puritatea ei murdărită. De altfel, tot timpul am știut că se va sinucide (IV, p. 62). Când fiul lui Tarquinius își face apariția pe neașteptate în mijlocul conjuraților din casa fraților Vitellii, Aquileus se arată stupefiat de îndrăzneala lui de a mai păși în Roma unde este detestat de toți : Ești nebun ! (VI, p. 88). Reacția determină remarcile ironice ale celui în cauză, idolul celorlalți încă din copilărie : Puțin nebun am fost întotdeauna. Însă cu rost
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fiind doctor, prințe? strigă el cât putu de vesel și binevoitor. Chiar m-ați speriat. Nastasia Filippovna, dați-mi voie să vi-l recomand, e un subiect ultraprețios, cu toate că nu l-am cunoscut decât azi dimineață. Nastasia Filippovna îl privi stupefiată pe prinț. — E prinț? Prinț? Imaginați-vă, mai adineaori, în antreu, l-am luat drept lacheu și i-am poruncit să mă anunțe! Ha-ha-ha! — Nu-i nici o nenorocire, nu-i nici o nenorocire! se băgă în vorbă Ferdâșcenko, apropiindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumva pe liber pe taică-su, măcar pentru un timp, să-l facă chiar să dispară din Petersburg, dacă va fi posibil, cu sau fără voia mamei. Acum zece minute, când intrase Nastasia Filippovna, fusese atât de uimit, atât de stupefiat, încât uitase cu desăvârșire de posibilitatea intrării lui Ardalion Alexandrovici în scenă și nu luase nici un fel de măsuri. Și iată-l pe general aici, de față cu toată lumea, ba încă ferchezuit solemn și în frac, iar toate astea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
păru o statuie de piatră, care îl țintuia cu privirea lui fixă și speriată, cu gura strâmbată într-un zâmbet cu desăvârșire nedumerit, ca și cum în vizita prințului găsea ceva imposibil și aproape miraculos. Deși se aștepta la așa ceva, prințul era stupefiat. — Parfion, poate n-am venit într-un moment potrivit, plec imediat, spuse el, în cele din urmă, fâstâcit. — Ba-i potrivit! Potrivit! zise Parfion, venindu-și, în sfârșit, în fire. Fii binevenit, prințe. Erau la per tu. La Moscova se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
știe că Rogojin va ucide?! tresări prințul deodată. „Oare nu-i o crimă, nu-i o josnicie din partea mea să fac această supoziție cu un cinism atât de fățiș?“ strigă el și culoarea rușinii îi inundă dintr-odată obrajii. Era stupefiat, stătea în mijlocul drumului de parcă ar fi prins rădăcini în pământ. Dintr-odată își aminti și Gara Pavlovsk unde fusese de curând, și Gara Nikolaevsk, unde coborâse dimineață din tren, și întrebarea despre ochi pe care i-o pusese lui Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rostind aceste cuvinte, se opri brusc, ca și cum i-ar fi închis cineva gura și, holbându-și mutește ochii miopi, extrem de bulbucați, brăzdați de vinișoare groase și roșii, se uită întrebător la prinț, aplecându-și trupul înainte. De data aceasta prințul, stupefiat peste măsură, îl privi și el cu ochii mari, fără să scoată o vorbă. — Lev Nikolaevici! îl chemă deodată Lizaveta Prokofievna. Ia citește asta chiar acum, momentan, se referă de-a dreptul la problema ta. Precipitată, îi întinse o gazetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aproape atingându-l și recunoscu chipul palid al lui Rogojin. — Știam eu că rătăcești pe-aici, nu mi-a trebuit mult ca să te găsesc, bombăni Rogojin printre dinți. Erau pentru prima oară față în față după întâlnirea din coridorul hotelului. Stupefiat de apariția neașteptată a lui Rogojin, câtva timp prințul nu putu să-și adune gândurile și senzația dureroasă i se amplifică în inimă. Probabil că Rogojin înțelegea impresia pe care i-o producea; deși la început se arăta încurcat, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adineaori pe urme proaspete la Vilkin... și trebuie să vă spun că generalul era și mai uluit decât mine; când eu, după dispariția banilor, primul lucru pe care l-am făcut a fost că l-am trezit, era atât de stupefiat, încât s-a schimbat la față, a roșit, a pălit și, brusc, l-a apucat o indignare atât de crâncenă și de onestă, încât nici eu nu mă așteptam la așa ceva din partea lui. E omul cel mai cumsecade! Minte tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iluzii, deși, desigur, punea înainte mai degrabă răul decât binele; iar Aglaia fusese într-o clipă târâtă de dezlănțuirea ei, ca și cum se prăbușea dintr-un vârf de munte și nu putuse rezista teribilei satisfacții a răzbunării. Nastasia Filippovna era chiar stupefiată de Aglaia: o privea fără să-și vină a crede ochilor și în primul moment se pierduse chiar de tot cu firea. Indiferent dacă era o femeie care citise multe poeme, cum presupunea Evgheni Pavlovici, sau dacă era pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ascultându-l, deși era tristă și înlăcrimată, Aglaia izbucnise deodată în râs și-i pusese o întrebare ciudată: e în stare să-și ardă pe loc, la flacăra lumânării, un deget, demonstrându-și astfel dragostea? Gavrila Ardalionovici, se zice, fusese stupefiat de această propunere, se pierduse într-atât cu firea, pe față i se întipărise atâta nedumerire, încât Aglaia, cuprinsă parcă de isterie, râsese și mai abitir, îl părăsise și fugise sus la Nina Alexandrovna, unde de altfel o și găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pun pe treabă. Libo se lasă greu urnit din loc. Întreabă plin de speranță: — Ai de studiat pentru proces, nu? Trimite pe cineva mâine să-i dau scrisoarea către colegiul pontifilor, ca să o depună cât mai repede. Scribonius Libo este stupefiat. Începe să dea din nou semne de agitație: — Și ce se întâmplă cu mine în primă instanță? Îl zgâlțâie de umăr neliniștit: — Doar nu mă abandonezi! — Nu, clatină Asinius Gallus din cap. Vreau mai întâi să-i văd în ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în cunoștință de cauză asupra unui subiect, accept o polemică la obiect, nu una bazată pe clișee și prejudecăți, pe atât de clasicele practici în care intelectualul „românesc” public este musai omniscient. În privința feministelor ca persoane faceți afirmații care mă stupefiază. Decretați că ele sunt: „frigide, complet neispititoare, atee, nemăritate, fără copii, că nu au ce se spovedi la preot în afară de vanitatea proprie, nu au nici măcar prieteni și că a încerca să cucerești o astfel de femeie este ca și când ai mângâia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
începu să-și frece mâinile, fâstâcit total. Mi-o cereți mie? Este mâna ei, nu a mea... ea ce zice? Ați întrebat-o? Iuliana se prăpădea de râs și nu știa cum să-și ascundă fața, doamna Eleonora o privea stupefiată pe doamna Luiza, neștiind ce să creadă, iar Iustin ridicase brațele ca într-o rugă rostită în gând. Eugen se stăpâni cu greu, dar își păstră calmul, fără să înțeleagă gluma. Doamna Dobrescu, fiți sigură, vă rog, că am întrebat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a trezit o mângâiere umedă și caldă pe obraz. Alături de Minodora, care mă veghea la căpătâi, era un câine, un câine enorm care era mare cât un vițel, te rog să mă crezi că la fel de mare ca un vițel. Eram stupefiată de această mărime neobișnuită și în același timp o frică de moarte mi se strecura în suflet : "Oare monstrul ăsta nu o să-mi sfâșie fetița ? Dintr-o singură mușcătură îi poate înhăța căpușorul..." Vocea Minodorei, care înțelesese că mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ușoară. Dar Carmina și Ovidiu au tras după ei ușa încet de parcă s-ar fi aflat într-un sanctuar și gestul lor tăcut, pios, i-a reamintit Elenei că de fapt murise, a privit pierită în urma lor cu buzele împietrite, stupefiată de logica faptelor, s-a lăsat ușor pe genunchi, nu voia să accepte realitatea și a bătut cu pumnii mici, strânși, cu încheieturile albite, covorul. Ultima imagine a Elenei fusese de-a dreptul imposibilă, își tăiase părul și-l făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Simplă marionetă a curiozității, atunci când poliția nu face presiuni asupra sa, turma pitorească a personajelor se Înfățișează la ușa celulei 273, de-acum proverbială. La prima Întrevedere, ele expun misterul, care le copleșește; la a doua, ascultă soluția, care Îi stupefiază În aceeași măsură pe copii și pe bătrâni. Printr-un artificiu pe cât de artistic, pe atât de dens, autorul simplifică realitatea prismatică și bulucește toți laurii cazului pe fruntea unică a lui Parodi. Cititorul mai puțin avizat surâde: ghicește omisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că adun bani pentru sora mea, nu sunt bogat, muncesc cu un scop. E o lipsă de sensibilitate și de conștiință să mă tragi pe sfoara în felul ăsta. Te rog să-mi dai imediat banii înapoi. Eu eram încă stupefiat de faptul că mă găsise. Nu-mi aminteam să-i fi dat adresa. Am început sa mă bâlbâi, copleșit. Că n-am bani... Că... - Cum n-ai bani? Nu ți-ai încasat leafa de la C.F.R.? a continuat el uitîndu-se bănuitor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în stratul cenușiu-trandafiriu de pudră, să înece oboseala și hașurile foarte fine din jurul ochilor și al colțurilor buzelor, care însemnau experiență, ținută în frâu numai de gândul ei disperat, zvâcnindu-i în privirile negre, să nu privească critic. Fusese întotdeauna stupefiat de rapiditatea cu care femeile stabileau o legătură între ele, numai dintr-o privire sau un flux care se transmitea de la una la cealaltă, fără să-și spună o vorbă. Se resping definitiv sau se poartă de parcă s-ar ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]