594 matches
-
metri: „ Nu-i adevărat. Nu e la mine. ” Stăteam ca proasta și mă uitam ce fac. După ce a murit mama, au șters-o de la Paliative. Doamne, de ce făceau asta? Ce rost aveau să mintă? De ce le era frică? Îi priveam stupefiată. În general, oamenilor le este frică să plătească pentru greșelile pe care le fac, dar să-și dorească cineva să ascundă o greșeală pe care nu a făcut o... asta chiar n-am văzut. Își luau măsuri de precauție. Habar
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
să citesc de pe caiet, de ce nu am învățat pe de rost realizările partidului? M-am înroșit și m-am așezat, înfrântă, frântă pe dinăuntru. Nu de rușine, nu mi-a fost nici o singură clipă rușine. Eram roșie de indignare, eram stupefiată de revoltă. Ceilalți doi colegi, mai vechi în clasă, s-au ridicat rând pe rând și au recitat, fiecare, directivele P.C.R., ca pe niște versete biblice"; vezi Cristina Hermeziu (coord.), Revoluția din depărtare, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 107
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
buzunar), fie „galerie” (Galeria palavragiilor). Oușor Pasăre, din schița omonimă, folosește apelul autorităților de a pleca în Oltenia „să ajute” la mecanizarea agriculturii ca pe un bun prilej să își abandoneze soția și să își hiperdimensioneze orgoliul de erou local, stupefiat că presa centrală nu-i remarcă viteazul gest și nu se grăbește a-i publica poza cu explicația „Înainte de începerea epopeii”. În Buricul pământului se prezintă, cu ironie constatativă, un ins în exercițiul funcțiunii, al cărui comportament îi ilustrează perfect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
îl îndemn cu blândețe, străduindu-mă să nu se vadă cât sunt de curioasă. — Ei. Se gândește o clipă. Cum ar fi când îmi tot zicea că, dacă mai stă un minut în Reigate, își zboară creierii. — Am înțeles, spun, stupefiată. — După care a fost izbucnirea aia a ei complet isterică, în Furniture Village... — Izbucnire isterică? — A început să zbiere! „Am douăzeci și șapte de ani! Am douăzeci și șapte de ani! Ce caut aici?“ Până la urmă, au trebuit să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nunta din America, da? — Ăă... — Bex? Vocea i-a devenit mai aspră decât am auzit-o vreodată. Spune-mi adevărul. O, Doamne. Nu mai pot să mint. — O... o s-o anulez, zic stins. — O s-o anulezi? Suze ridică glasul, absolut stupefiată. O să? — Suze... — Trebuia să-mi dau seama! Trebuia să fi ghicit! Dar, ca fraiera, am plecat de la premisa că deja ai contramandat-o, fiindcă maică-ta se spetește să-ți organizeze o nuntă aici, în Oxshott și nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Spune-mi, suntem sau nu căsătoriți? Ochii lui îmi scrutează intens chipul. — Păi... OK, zic fără tragere de inimă. Adevărul e că nu suntem. Urmează alt flash orbitor. Când reușesc să focalizez din nou, Luke se uită la mine absolut stupefiat. Nu suntem căsătoriți? — Ai încredere în mine, OK? Să am încredere în tine? — Da! Așa cum ai promis acum fix cinci secunde! Îți amintești? — Am promis asta crezând că suntem căsătoriți! Deodată, orchestra filarmonică se lansează în Marșul nupțial și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu cele mai înalte și mai ascuțite cizme negre pe care le-am văzut în viața mea. Scorpia în persoană. Toată lumea se întoarce spre ea, iar orchestra o lasă mai moale, neștiind dacă să continue sau nu. — Alicia? spune Luke stupefiat. Ce cauți aici? Îți place nunta, Luke? spune, cu un rânjet malițios. Face câțiva pași în cameră și invitații se retrag din calea ei. — Intră, spun repede. Intră și bucură-te de petrecere. Te-am fi invitat... — Becky, nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
banii pe toate cadourile de nuntă pe care le-am primit la New York. Pe toate sfeșnicele de argint, ceainicele și toate tâmpeniile astea. Și am... cumpărat cu ele două bilete la clasa întâi, în jurul lumii. — În jurul lumii? Luke e sincer stupefiat. Vorbești serios? — Da! În jurul lumii! Îmi împreunez degetele strâns. Putem să stăm oricât vrem noi. De la trei săptămâni la... Îl privesc, încordată, cu speranță. Un an. — Un an? Luke se holbează la mine ca la nebuni. Glumești. — Nu glumesc deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mihai Telescu, și a lui George Macovescu (pe atunci președinte al Uniunii Scriitorilor) problema aprovizionării orașului Timișoara, probleme ale moralității tineretului, a cerșetorilor, a regimului de pașapoarte etc. și când am fost întrerupt de trei ori de către primul-secretar, sub privirile stupefiate ale obștei scriitoricești, asupra căreia plutea un duh de bătrânețe și lașitate. De mult folos i-ar fi fost societății românești contemporane critica aspră și obiectivă, oricât de distructivă ar părea ea unor minți îmbătate de ideologie. Așadar, stimați tovarăși
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ar fi avut nimeni nimic de obiectat. Însă tocmai eu, care învinuisem comportamente de-astea xenofobe, să mă cobor la așa ceva? Aș fi dezmințit absolut toată argumentația dinainte. Am suportat o vreme onorabil vecinătatea puștiului și privirile să le zicem stupefiate ale celorlalți călători. Sunt și ei ai noștri, mă gândeam. Dacă eu acum îl resping, puștiul rămâne cu sechele, traumatisme nevindecabile, și n-o să mai fie niciodată recuperat pentru societate. Însă toată toleranța mea s-a dus dracului în momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a fost proiectat într-un salt mortal pe cărare, împrăștiindu-se rotițele, șuruburile, spărgându-se sticla și carcasa ieșindu-i din mașinărie, toate organele, cum se întâmplă în tragicele accidente rutiere, în zilele noastre... Nu am putut țipa; am rămas stupefiat; abia târziu am urlat disperat, cum urlă câinii la nenorociri... Am salvat doar cadranul, care fusese aruncat mai încolo de locul nenorocirii, într-o tufa de flori galbene, urâcioase. Am trăit atunci una din cele mai mari dureri sufletești ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
decât: „E mișto, mă! Pă bune”. (Jurnalul Național, 23 octombrie 2005) Curcubeul huiduielilor Pe la începutul acestui an, aflam că într-una din emisiunile tale de la Realitatea afirmaseși că se vorbea tot mai insistent despre intrarea mea în politică. Am rămas stupefiat. Te-am contactat printr-un prieten comun și te-am întrebat de unde și până unde se vorbea „atât de insistent” despre un lucru ireal. Mi-ai spus. Te-am prevenit că erai victima unei clasice oprațiuni de intoxicare. M-ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
spate și tot așa până-l întreb ce-i cu el. Îmi răspunde: "Probabil că suntem filmați pe ascuns de securitate, cum vreți să mă compromiteți cu acest plic în care s-ar afla documente secrete sau bani!". Am rămas stupefiat. Dimineața următoare, când să-l iau la program, îl văd cam nedormit și-l întreb care-i cauza. Îmi răspunde că toată noaptea, bărbați și femei, au bătut la ușa lui, încercând să intre peste el cu scopul "să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
am potrivit pe cap multă vreme, în fața oglinzii, o pălărie „de actor american” care îmi venea bine și m-am îndreptat pe la 10 seara spre locul dinainte stabilit. În timp ce credincioșii cântau „Hristos a înviat” noi răcneam „Toreadorul!” Mă gândesc acum stupefiat că ne-am putut preta la așa ceva. Culmea e că, dacă îmi amintesc bine, m-am dat în spectacol, nenorocitul de mine, tocmai la una din cele mai vechi biserici din București, demolată peste ani de Ceaușescu. Eu parcă eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cunoscător relativ bun al operei lui V.Cr., poate deveni coautorul, editorul romanului genial, reproducând pasajele potrivite. La început, desigur, nu se va înțelege nimic, după cum nici cei de la vamă nu vor pricepe o iotă citind de pe liste cu glas tare, stupefiat... Mersul la cinema cu Jeni... La cules de jir cu școala... Plimbarea cea mai lungă prin Clujul studenției... La „Patria” vizionând, cu tanti Tony și Doina, Umbrelele din Cherbourg etc. etc. Înainte ca lectorul - neinformat - să-și piardă cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a fost recunoscută pe plan național ca simbol al Revoluției”. Pag. 278 - Contrar : Acțiunea revoluționarilor ieșeni a avut un larg ecou intern și internațional. N.n. Cum vine chestia asta? ADUNAREA NU S-A MAI ȚINUT... în schimb , audiența a rămas stupefiată de marele ei succes - intern și internațional ! Stupefiați , mai ales suporterii din Blocul Fantomă de lângă bodega Souflaki ! Pag. 288 - “Raportul SRI privind evenimentele din dec.1989 dat publicității în 1994 , exclude acest episod ,( 14 dec.’89, Iași Piața Unirii) , din
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
fi! Cred! Tăcere. Vântul aduce de departe, o dată cu foșnetul frunzelor și urletele unei haite de lupi... Ștefan tresare și smulge sabia: Calul!!... Daniil îl oprește printr-un gest potolit: Nu-i nevoie! Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și eu în felul meu -, și eu sunt un lup singuratic, adaugă Sihastrul și iese. Ștefan bagă sabia în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
persoane în situația reclamată de doctoriță. Am prezentat pașaportul și biletele, puțin deranjat de încă un control. Vă rog să-mi dați și adeverința că ați făcut recent -vaccinul contra febrei galbene". Nu am o astfel de adeverință, replicai eu stupefiat. Nu ați făcut acest vaccin, la Institutul din Schitu Măgureanu? Nu mi s-a spus de o astfel de obligativitate, probabil pentru că merg acolo pentru o perioadă mai scurtă. Nu are nici o importanță. Nu aveți vaccinul, nu vă urcați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mijlocul lunii decembrie. Da, da o să-l felicit, e o idee bună. La intrarea noastră în minister, în hol ne aștepta diplomatul de la protocol, căruia ambasadorul i-a transmis felicitările pentru noul an. Am tradus, fără comentarii, și am rămas stupefiat când mi-a zis: Spune-i domnului ministru că îi mulțumesc pentru rapiditate. Persoana care ne conduce este diplomatul de la protocol, ministrul ne primește în cabinetul său. Știu, dar vreau să spun (această expresie era frecvent folosită de ambasador, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai știi - chestiune teribilă! -, nu cumva „există” Întrebări care nu „suportă” nici un fel de răspuns?! Cum erau sau cum era chestiunea pe care o pune acel dragon la intrarea În vestitul oraș al Tebei și care dragon, profund uimit și stupefiat că acel călător, pe nume Oedip, Îi dă răspunsul, se aruncă de pe stânci la vale! Da, da, s-ar părea că pe lumea aceasta există și astfel de Întrebări și una dintre ele este și aceasta care dă titlul tetralogiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unde (deși am bănuielile mele!Ă, hotărâse, ca-n „frumoasele, plasticele, vremuri ale ceaușismului!”, că Breban nu trebuie „băgat prea mult În seamă”! După aceste semne și alte câteva, mie Îmi devenea tot mai clar - deși eram În continuare uimit, stupefiat aproape, de schimbarea la față a unor foști amici, de „adaptarea” lor uluitoare la „noile condiții”! - că Începea, de fapt, profunda și dezastruoasa politizare a literaturii, fapt ce a dus la fracturarea lumii noastre literare, ruptură, fracturare care durează până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dramaturg „prospectează fenomenele”. Azi a admis că „despre Eminescu se merită să se scrie și în mai, și în iunie”! Lui Adam, care s-a îndoit de rostul unei inițiative „lansate” de el, i-a ghilotinat vorba: „Deocamdată eu gîndesc!” Stupefiat, A. a tăcut, dar mi l-a înjurat tot drumul spre casă: „Animalul!...” *Proaspăt uns director al Muzeului de Istorie din Piatra Neamț, ziaristul Cătălin Stupcanu ar fi avut (replica sa mi-a relatat-o Nancu) un acces de sinceritate, spunînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spate și tot așa până-l întreb ce-i cu el. Îmi răspunde: "Probabil că suntem filmați pe ascuns de securitate, cum vreți să mă compromiteți cu acest plic în care s-ar afla documente secrete sau bani!". Am rămas stupefiat. Dimineața următoare, când să-l iau la program, îl văd cam nedormit și-l întreb care-i cauza. Îmi răspunde că toată noaptea bărbați și femei au bătut la ușa lui încercând să intre peste el cu scopul "să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Claudiu, unchiul său, care, „În plus”, Îi seduce și mama, cu care tânărul, rubicondul și răsfățatul prinț are o relație din care psihanaliza contemporană s-a inspirat nu puțin - eu am „citit-o” mai degrabă ca pe o luptă „stupefiată”, „dizgrațioasă”, a prințului cu acea „nouă identitate” ce i se strecoară ca un hoț În pliurile intime ale psihicului, la Început sub forma simbolică, „tradițională”, a unei fantome, apoi, tot mai mult, În formele În care ea, această nouă identitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al Românilor, să intrăm În acest proces chinuitor și extrem de complex al „vinovăției civice sau politice” sau, dacă vreți, al „vinovăției fără vină”, un concept pe care Îmi propun să-l analizez Într-o carte aparte; eram doar uimit, aproape stupefiat și, până la urmă, revoltat de felul, de modul În care unii Germani, cei din clasa, din pătura intelectuală mai ales, universitățile, lumea editorială, gazetărească, Înțelegeau să „răspundă” acestei vini asumate. Și spuneam atunci cui voia să mă asculte - producând, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]