380 matches
-
o idioțenie fără margini și o incultură pe măsură. Recitând fragmente din epopei, comite greșeli enorme pentru că, de fapt, nu știe bine latinește și îi încurcă între ei pe toți participanții la războiul troian. În scena următoare, definitorie pentru esența stupidității personajului, suntem introduși prin intermediul homeriștilor, asemănători celor care practicau parodierea orală despre care scrisese și Aristotel: "Cel mai bun lucru este să ne înveselim iarăși și să ne uităm la homeriști. (...) și, când homeriștii s-au pornit să dialogheze în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
p. 291. 3. Brăescu A. N., Contribuțiuni la studiul clinic al polinevritelor, în Analele Casei Spitalelor și Ospiciilor Sf. Spiridon din Iași, 1895, vol. V, p. 421. 4. Brăescu A. N., Cîteva cercetări asupra acidității sucului gastric în melancolie și stupiditate (confuzie mintală), în Analele Casei Spitalelor și Ospiciilor Sf. Spiridona din Iași, 1895, vol. V, p. 493. 5. Brăescu A. N., Bolnavii de pelagră pe anul 1897, tratați în ospiciul Golia, com. Iași, jud. Iași, în Analele Casei Spitalelor Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în antologia lui Rosenkrantz se sugerează o autonomie a urîtului, acesta fiind mult mai bogat și mai complex decît o simplă replică a frumosului. Sunt astfel analizate lipsa formei, asimetria, dizarmonia, sluțirea, diformitatea, slăbiciunea, banalitatea, lașitatea, arbitrarul, grosolanul, moartea, groaza, stupiditatea, delincvența, spectralul, demonicul, vrăjitoria. Cam multe pentru un simplu antonim al frumosului... La polul opus, se consideră frumos tot ceea ce este grațios, plăcut, atrăgător, delicat, delicios, armonios, fermecător, încîntător, splendid, fascinant, fabulos, magic, mirabil, valoros, spectaculos, sublim, superb ș. a. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lume fictivă, precum acel Budha tânăr căruia, povestea ea, familia Îi ascunsese vreme de treizeci de ani existența morții. Camera foto, zicea, și cu tine, Faulques, sunteți pașaportul meu pentru realitate, locul unde lucrurile nu pot să fie Înfrumusețate cu stupiditate, retorică ori bani. Vreau să-mi violez vechea ingenuitate. Maltratata mea inocență, atât de supralicitată. Poate de aceea, când făcea dragoste, murmura obscenități, ori Îl făcea pe el s-o trateze, uneori, aproape cu violență. Detest, spusese odată (atunci erau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aduce o dimensiune spirituală visului și exprimă, mai ales prin gong sau prin clopotul bisericii, gândurile înălțătoare, dorința de a deveni mai bun, de a spune rugăciuni sau de a medita; - marile evenimente ale existenței: naștere, nuntă, deces; - prostia și stupiditatea: pune accentul pe lipsa de discernământ a subiectului, pe naivitatea sa extremă, pe atitudinea nepotrivită sau pe absența reflecției; - pedeapsa: dezvăluie vinovăția fondată sau nu a celui ce visează, care se teme că va fi tras la răspundere ori sancționat
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
neam-neam; necesitate; negustos; neobservat; nevoie; nod în gît; ordonat; ou; parcurge; pastila; pămîntul; păși; pătură; pîine; place; pod; poftă; prăjitură; prăpăd; produs; răbda; răbdare; reflex; a reține; a rumega; savura; scuipă; set; sete; în sine; sîmbure; sorbi; stăruință; stele; stop; stupiditate; suc; sunet; supă; supărat; supraviețuiește; ști; tolera; totul; trage; trăi; a trece peste; trece peste; uita; pe unii; ușor; vărsa; vorbe (1); 767/214/70/144/0 însă: dar (339); deci (35); dacă (20); deși (19); nu (15); poate (15
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
oraș; ostilitate; pagube; păianjen; părinți; pedeapsă; persoană; pierdere de timp; plăcere; plîns; poftă; politică; popă; prieten; probleme; puternic; puțină; ranchiunos; răzbunător; reacție; rea-voință; repulsie; resentiment; respingere; restanță; retragere; revoltare; riduri; roșu; rușine; sălbatică; sentiment urît; sete; simpatie; sinceritate; slab; sprîncene; stupiditate; supărat; școală; teamă; temporar; pe toți; transformare; traumă; trecătoare; tu; uita; umbrit; umplutură; ură; te urăsc; a urî; vacă; viață; pe viață; viciu; viclenie; violent; violență; vrajbă; vrăjmaș; nu vreau să simt acest sentiment; zadar; zgîrcit; zgîrîi; zglobie (1); 795
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
înseamnă a rodi pe calea frumosului, a credinței și a dragostei. Cel mai benefic și mai plăcut efort este efortul de a-ți învinge ignoranța. Menținerea liniștii în spatele sufletului iluminează cultivarea vieții. Suntem actorii și spectatorii propriei noastre vanități și stupidități. Prietenia adevărată îndoiește lucrurile minunate și înjumătățește necazurile. Adevărată bucurie vine din prisos de omenie. Cam la fel s-au desfășurat lucrurile și la colaborările din teatru sau la film. Îmi amintesc cu multă nostalgie de Învățătorul Gheorghe din Năpasta
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cioran descrie filosofia lui Nietzsche că pe "suma tuturor atitudinilor", este clar că acceptă canonul nietzschenian că pe al său propriu, cu criticarea conceptului de "adevăr" că sistem și coerentă. În Lettres sur quelques impasses 51, Cioran se referă la "stupiditățile inerente cultului adevărului": ceea ce spune filosoful adevărat, comentează Cioran, nu este ceva "veridic", ci mai degrabă liberator și necesar. Înscriindu-se în aceeași linie de gandire cu Nietzsche, a spune adevărul, în concepția să, se identifică cu depersonalizarea. Pentru amândoi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sale și să împărtășească tragică lor cădere. În faza să ultima, râul la Sábato atinge oroarea și se proiectează apocaliptic asupra întregii civilizații, prin apariția unor teme noi și teribile: tortură, ca formă supremă de dezumanizare, dar și escaladarea cruzimii, stupidității și infamiei care domnește în albumul de atrocități reunite de Nacho 89. Cinismul lui Quique 90 operează în același sens, "mărind senzația că economia, poetica, arta, tehnica, amorul sunt invadate și supuse teratologiei"91. Fernando-Sábato dorește să pătrundă în misterele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Niciodată, cu un simț al mirosului ca al nostru, nu vom putea atinge diversitatea de raporturi și de idei pe care i-o dă lupului sau câinelui nasul subtil și exersat în permanență... Aceste idei și aceste raporturi îi scapă stupidității organelor noastre." Charles-Georges Leroy, Scrisori filosofice despre perfectibilitatea și inteligența animalelor S-a născut și a crescut la o fermă din Hérault. Încă de mic, era pasionat de animale. A început de jos: întâi râmele, apoi șopârlele și șerpii. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de pline de farmec, dacă morala desprinsă din Fabule curge atât de firesc, acest lucru nu înseamnă decât că povestioarele despre animale își au partea lor de adevăr. Ca urmare a unor clișee și prejudecăți, imaginea absolută a prostiei, a stupidității animalelor, este, pentru unii din noi, cea a unei vaci care se uită la un tren aflat în mers (un tren plin de călători umani care o privesc la fel de fix, dar care nu par idioți, ei aflându-se de partea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și frumusețea lumii, ni se dezvăluie în caracterul lor peren. Iată, spre, exemplu, cîteva fragmente dintr-o epistolă adresată pictorului Jacques-Emile Blanche: Grand Hôtel, Arcachon, 7 august 1926 Dragă prietene, Constat că spectacolul lumii continuă să vă amuze, iar minunata stupiditate a oamenilor vă încîntă. Mă întreb dacă ați găsi aici cu ce să vă hrăniți: niște americani greoi, din clasa de jos, niște englezi suspicioși și aceste mese interminabile la care copiii mei adorm între calcan și friptură... V-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și note bibliografice de Mitzura Arghezi și Traian Radu, prefață de Eugen Simion, București, 2003, p. 244. 321 "Dar poate că această supremă decădere, ridicarea domnului Filip Marin față de izgonirea lui Brâncuși, să fie în ordinea lucrurilor normale și ea, stupiditatea având toate drepturile de progenitură", în "Artă și artă", apărut în "Seara", An. IV, nr. 1590, 23 iunie 1914, p. 1. (Tabula rasa) Semnat: T.A. reprodus în Tudor Arghezi, Opere III. Publicistică (1896- 1913), p. 257. 322 Constantin Prodan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
20 aprilie cu participarea delegaților din Iași, Roman, Huși și Comitetul Central București”. Aici, raportorul a dat cu oiștea-n gard, conform unei vechi ziceri românești deoarece, la o distanță de numai o frază, se contrazice flagrant. Iată mostra de stupiditate absolută: „Întrunirea a fost încununată de succes”. Până aici bine. Iată excelenta continuare: „Din partea Comitetului Central a luat parte tov. avocat P. Davidovici, care a dezvoltat pe larg programul CDE”. Iată, acum, și prostia: „Deși au fost anunțate, comitetele C.D.E.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
dramaturgiei românești "moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri" acceptînd doar că "toate au vervă, chiar și cînd n-au fond." Corul denigratorilor atinge punctul maxim după premiera piesei D-ale carnavalului făcîndu-se publice invectivele cele mai ordinare: "O stupiditate murdară, culeasă din locurile unde se aruncă gunoiul, [...]. Niciodată, pe o scenă din România, o piesă n-a fost primită cu mai mare indignare [...] a căzut într-un chip zdrobitor [...] scenele cele mai destrăbălate ale femeilor de mahala [...]. Ne mirăm
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
seamăn; sau că Spinoza, cu echivalența sa dintre Dumnezeu și Natură, a adus Divinității ofensa cea mai lipsită de rușine proferată vreodată; sau că Nietzsche, cu filozofia voinței de putere, reprezintă "culmea celei mai nefericite lipse de gust și a stupidității existențiale". Ceea ce contează este faptul că Epimeteul vremii noastre nu s-a temut de acea analiză radicală care l-a determinat să deschidă cutia nihilismului. Capitolul 14 Nihilism, posthistoire, sfârșit al istoriei: Kojève, Gehlen Adevărul este în istorie, dar istoria
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acest caz trebuie să constatăm: Paradigm lost. Referințele tradiționale miturile, zeii, transcendențele, valorile au fost erodate de dezvrăjirea lumii. Raționalizarea științifico-tehnică a produs caracterul indecidabil al alegerilor ultime doar în planul rațiunii. Rezultatul este politeismul valorilor și isostenia deciziilor, aceeași stupiditate a prescripțiilor și aceeași inutilitate a interdicțiilor. Într-o lume guvernată de știință și tehnică, eficiența imperativelor morale pare să fie aceea a unei frâne de bicicletă montate pe un jumbo jet253. Sub casca de oțel a nihilismului existența unei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
primul rînd, de terorismul intelectual prezentat de Edward Behr în a sa America de care ne temem drept political correctness (limbaj și comportament politic corect). Este vorba de acea formă de maladivitate socială ce s-ar traduce astăzi prin conformism, stupiditate și gîndire superficială, stereotipică, modelată substanțial de puterea oligarhiei politico-mediatice. În România anilor '90, terorismul a cunoscut o apariție specială grație, de acum celebrului, Teodor Brateș care l-ar fi rostit prima dată la TVR, în 22 decembrie 1989, în jurul
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
consacrată, pentru a-și apropria, ulterior, un sens derivat din universul său axiologic într-o formulare cu totul atipică: "El e un fel de a slobozi condeiul în răspăr"; sau "Pamfletul e pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității"71. Forța acestor redefiniri este observabilă în timp, cel puțin în ceea ce-l privește pe Arghezi, pentru că, fără să fi avut pretenția unui studiu sistematic, teoretizările sale au fost preluate și puse în circulație ca atare de către exegeza literară, dobândind
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Merită să insistăm puțin asupra acestui pasaj, deoarece miezul său etic, dar și arhitectura specifică a discursului alcătuiesc imaginea unui ritual punitiv, indisociabil de spiritul polemic arghezian. Există, pentru satiricul moralist, culpe impardonabile, cum ar fi, am văzut, ipocrizia politicienilor, stupiditatea literaților vanitoși sau pretențiile academice ale agramaților, culpe care se cer sancționate drastic. Odată cu invocarea lor, autorul construiește, implicit, o pledoarie pentru sinceritate, corectitudine, talent, inteligență, profesionalism etc., valori constitutive ale lumii morale pe care o reprezintă și prin care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ciupește zgârie, înțeapă, rupe", și instrumentele contondente ale pamfletarului: "undreaua, peria de sârmă, răzătoarea, fierăstrăul bijutierului, uneltele măcelăriei", dar și plastica viziune prin care Arghezi justifică agresivitatea pamfletului prin memorabila sa redefinire: "pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității". Arghezi trimite de nenumărate ori la un simbolism al torturii fizice, ca o pedeapsă extremă, dar justificată aplicată lumii descentrate, aici rolul fiind al satiristului, dar și ca o intervenție ludică, prin care verbul magic transfigurează realitatea, demontând-o și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Ubu-Rege. Ca și simboliștii, el consideră că misiunea scenei nu este de a reflecta realul. În "Despre inutilitatea teatrului în teatru", denunță, și el, cu violență, ineficacitatea decorului iluzoriu. "Nu vom reveni asupra chestiunii înțelese odată pentru totdeauna privind stupiditatea decorului în trompe-l'oeil. Să specificăm că susnumitul trompe-l'oeil îl iluzionează pe cel care vede într-un mod grosolan, adică pe cel care nu vede, și-l scandalizează pe cel care vede într-un mod inteligent și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de după cel de-al Doilea Război Mondial. Proza satirică înregistrează o nouă culme la începutul secolului trecut în paginile schițelor "vesele" ale lui Gh. Brăescu, interesat ca și Anton Bacalbașa în Moș Teacă, de ridicolul automatismelor din viața militară și stupiditatea absolută a reprezentanților ei de frunte (Maiorul Boțan, Moș Belea), dar și de aspecte variate ale existenței burgheze (Un scos din pepeni), tratate cu mijloacele deplinei obiectivități care, paradoxal, amplifică virulența criticii implicate, pentru că "prin indiferență impinsă până la impasibilitate, verosimilitatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un agramat care pronunță deformat "levorverul", cronicarul High-life, Turturel, este "victima" unei fatale erori tipografice, pedagogul "de școală nouă" Mariu Chicoș Rostogan propagă definiții de o stupiditate absolută, iar "intelectualii" din berării, birturi și cafenele, al căror semn de recunoaștere este consumul de ambrozie "capuținistă", sunt cei care "tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei condamnă, îngăduie sau încununează în literatură, în arte, în științe, în fine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]