382 matches
-
evenimente bazate pe alegere, nu pe confruntare: plecarea tatălui, realizarea decorațiunilor de Hanuka. Cîteva evenimente sînt bazate doar pe schimbare, de pildă "Aștept în bucătărie". Dar multe alte evenimente, printre care și cele mai importante, nu sînt menționate, ci doar subînțelese. Propoziția descriptivă " Cîndva a fost profesoară de arte" implică un eveniment important bazat pe alegere: mama a renunțat la profesie pentru a avea grijă de familie. Cele mai importante evenimente mi se par a fi discursul ei din încheiere, în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pagină a acestei teme, Papa Francisc face o trecere decisivă: de la o lectură impersonală și anonimă a corupției, până la reflecția în inima omului corupt. De la corupție la omul corupt: doar așa putem înțelege de ce iertarea nu mai este o realitate subînțeleasă nici dată ca sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în spirala răului obișnuit, al corupției, se plictisește să ceară iertare. Devine impermeabil la profeția iertării. Aceasta înseamnă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
în cazul nostru, întrupează răul corupției și îi oferă consistență. În acest al doilea caz, nici o figură a corupției nu este un simplu eveniment empiric, dar în același timp este și o manifestare care angajează esența însăși și densitatea răului subînțeles. Această precizare ar trebui să ne pună în gardă față de acea abordare a corupției care, în mod voit, o minimalizează ca pe ceva ce în fond „e normal” în condiția umană. În realitate orice figură a corupției trebuie să fie
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
o modificare a înțelesului originar al divinației. Divinația este o practică extrem de veche, ale cărei prime definiri explicite le regăsim în Antichitate. La greci este folosit termenul μαντική (mantică), iar la latini, divinatio. Termenul grecesc se raportează la un substantiv subînțeles, acela de știință sau artă. Platon propune următoarea etimologie: μαντική vine de la μανια, care înseamnă delir sau nebunie. Această trimitere face apel, cu siguranță, la starea de excepție pe care poate să o atingă devinul (persoana care practică divinația), ea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
să se afle la vedere, pe tablă, pe cînd studiul minciunii e un joc de limbaj mai apropiat de poker, unde nu există nici o tablă. Însă, chiar dacă tabla este absentă, la poker avem în schimb reguli de joc, prestabilite sau subînțelese, care trebuie învățate (Hayano 1980, 1982). Jocul-limbaj al mințitului "trebuie învățat ca oricare altul" (Wittgenstein 1953:90e). Din păcate, după cum urmează să vedem, ne lipsesc informațiile care să ne arate cum se învață jocul de-a mințitul (cf. Searle 1975
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
176) ca fiind limitate la contexte neutre, ale clasei sociale medii. Ea susține că, atunci cînd se adresează bărbaților, femeile nu pot respecta principiul " Nu spune ceea ce știi că este fals". Din cauza dominației masculine, femeile sînt nevoite să facă afirmații subînțelese (și uneori să exagereze) pentru a se eschiva sau a aduce vorba despre "probleme arzătoare". De aceea, afirmațiile lor nu relevă întregul adevăr și sînt înșelătoare cel puțin pentru ascultătorii care presupun că principiile lui Grice sînt respectate. Acest mod
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă în realitate era mai mult decît atît. Și eu și ea eram conștiente că lucrurile stăteau altfel... Deși n-am deschis niciodată vorba despre problema respectivă, eu îi spuneam cît de mult îmi iubesc soțul... îi spuneam în mod subînțeles că nu aveam de gînd să renunț la el, că nu voiam să i-l cedez nici ei, nici alteia, cu toate că nu i-o spuneam chiar verde în față și nici ea nu mă întreba. (Ibid.:301) Totuși, în ciuda acestui
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o ciocănitoare și am simțit posibilul contrast dintre obișnuitul ei concert de percuție și starea mută de acum. Mi-am zis doar: ciocănitoarea pe-un ram și m-am gîndit În continuare (sub imperiul preocupării pentru verbul omis) că verbele subînțelese ar putea fi: stă, s-a așezat, caută, cercetează, explorează (sau poate doar se odihnește), pentru că, oricum, nu trecea Încă la investigațiile de adîncime prin perforare. Era doar un cadru dintr-o scenă care trebuia conturată mai bine. Explorînd Însă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este cazul lui Sibișel, derivat de la Sebeș (< magh. szebes, „repede“), sau al lui Căltăbășel, derivat de la Căltăbău (< germ. kalt, „rece“ + Bach, „pîrîu, gîrlă“). Unele „neconcordanțe“ gramaticale, care sunt de fapt deformări în timp ale structurii toponimelor impuse tacit de acordul subînțeles cu entopicul care denumea generic topicul respectiv, presupun parcurgerea de către numele respective a unor stagii îndelungi de „prelucrare“ fonetică și gramaticală și de „împietrire“ în formele onomastice deformate, coexistente cu formele apelative aliniate la normele gramaticale curente. Exemplele de astfel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru Orăștioara a fost Orășioara, așadar derivată diminutival de la Oraș. Intercalarea lui t între rădăcină și sufix este reperată și la alte formații, toponimice sau apelative: Criștior (< Criș), căștioară (< casă), meștioară (< masă). Forma de feminin se datorește acordului cu regentul subînțeles apa, valea. Pentru schimbarea de gen de la Oraș la Orăștioara sunt invocate alte exemple din toponimia romînească: Brustura, Paltina, Rogoaza, Frunzu, Gropu, Fătăciuniu, Zăpozu, Bucureștioara (< București), Teișoara (< Tei). Transferul numelui Orăștioara de la pîrîu la sat este obișnuit în toponimie, ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între admirație și dispreț, primul termen fiind revelat prin antifrază, cel de-al doilea prin fraza care trebuie subînțeleasă: Este absolut indispensabil să întemeiem un institut pentru domesticirea, prăsirea și educarea licuricilor, lampyris resplendes având misiunea de a studia un nou sistem de iluminare a orașelor Rregatului cu aceste interesante gângănii fosforescente. Închipuiască-și orice rromân cu dorr de țară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
plastografiei", surprinde și avertizează asupra ascunselor sale abilități de detectiv. Precizarea din finalul piesei ("eu n-am prefect! Eu am prietin!"), departe de a sublinia orbirea personajului, poate fi înțeleasă ca revers al enunțului ironic sau ca insinuare a șantajului subînțeles. În același timp, valorează ca impunere cu autoritate în agora a unei imagini convenabile convențional, dar și ca restabilire decisivă a armoniei în "familia" ternară caragialiană, etalon al unei lumi care se complace în minciună. O rezolvare aparte cunoaște și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
identitar național. Asemenea turiștilor francezi ai acelei perioade, cei doi eroi de benzi desenate au trecut mai apoi granița, realizatorii seriei aplicând aceleași procedee ibericilor, germanilor sau britanicilor. Caricatura, blândă sau usturătoare, nu denunță o renunțare la reperele identității; mereu subînțelese, acestea pot apărea într-un registru serios, chiar incisiv, din moment ce națiunea pare să se confrunte cu un viitor nesigur."692 Fig. 18 Linia cu personalitate a lui Reiser și personajul său etalon pentru infama "Hara-Kiri" Ideologia nu este vehiculată doar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Nu avea voie să o respingă. Pur și simplu, nu era o opțiune. Fixându-l cu privirea, Lisa gânguri: Dă-mi una mare. — Ce vrei? întrebă el, înclinând capul către bar. — Nu mă refer la băutură, spuse ea, cu profund subînțeles. Fiecare mușchi al feței lui s-a încordat odată cu înțelegerea intențiilor ei. Aha, spuse el, înghițind în sec. Am înțeles. Ce... —Cina. Pentru început. Bine, spuse el ascultător. Acum? —Acum. Și-a permis să răsufle ușurată. Îl păcălise. Bănuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de obișnuitul său compartament pretențios. Sau poate a fost un derapaj verbal, În locul unui alt cuvânt dorit. Sau poate nici nu l-a rostit - poate au auzit ele greșit. Cele două femei sunt pe punctul de a Încheia un pact subînțeles de a ignora vorba de ocară, când el spune: — Un căcat trădător. — Henry! exclamă dna James. Să-ți fie rușine! Ce limbaj dezgustător! Henry pare insensibil la reproș. Theodora se grăbește să găsească o modalitate de a-i abate atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
venind de la Felixstowe, unde Închiriase o casă pe perioada verii, iar Henry Îi arătă o copie. Warren se arătă cu precădere mișcat de un pasaj de la sfârșit, referitor la ultima sa vizită la Hampstead și la „reducerea treptată, pe jumătate subînțeleasă, pe jumătate discutată, a obiceiului său vechi de a mă conduce, din prietenie, până la poalele dealului. Dealul, la despărțire, era suficient de Înalt pentru a oferi mai multe etape, care deveniră un fel de registru ironic al lucrurilor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și celelalte și apăruse ultima nu numai pentru că nașterea ei era mai dificilă, ci întrucât trebuia să se fi hrănit, măcar în parte, din câștigurile celorlalte, laolaltă. Mai mult, la început, apăruse dintr-o interdicție, nu exprimată chiar direct, dar subînțeleasă și atotcuprinzătoare, încât trezise în sufletul său dornic de cunoaștere curiozitate înainte de orice. În spatele acestei vorbe, „iubire“, interzisă pentru vârsta lui și interzisă atâta vreme cât avea îndatoriri mult mai importante, trebuia să se-ascundă ceva din moment ce atât de frecvent o șopteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lege constitutivă" a regatelor creștine, ca un rege catolic care devine eretic să fie imediat îndepărtat de la tron, rezultă și provine din aceeași constituție a Bisericii făcută de Isus Cristos și nu, pur și simplu, dintr-o convenție exprimată sau subînțeleasă, făcută între principi și poporul creștin prin intermediul Bisericii (S. II, II, a. XIII, a. 2). El este, așadar, sigur că pînă ce această convenție nu este urmată de fapt, pînă ce doctrina nu este consimțită și nu este primită voluntar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
întotdeauna poveștile sînt despre ce s-a întîmplat cîndva, mai demult sau mai de curînd. Sînt în trecut, sînt despre ce a fost. Niciodată despre ce va fi. "A fost odată..." e formula magică a oricărei povești, chiar dacă adesea doar subînțeleasă. Pot exista, desigur, și chiar există, povești despre viitor, niciodată însă povești în viitor. Iar "viitorul e în ouă", știm asta de la Eugen Ionescu. Și ce se află în ouă știe numai Dumnezeu. Am putea de aceea exclama, după Sorescu
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
atunci cînd sînt implicate interesele unor persoane ce dețin puterea politică. De exemplu, în Slovacia, conflictul dintre pri-mul-ministru Vladimir Meciar și președintele Mihal Kovac, a implicat o răpire de persoană și boicotul referendumurilor. Dacă aplicarea legii nu poate fi considerată subînțeleasă atunci cînd guvernanții încearcă să "în-doaie" legea, atunci regimul este în cel mai bun caz o democrație frîntă. Corupția a înlocuit represiunea, ca principală amenințare la adresa supremației legii. Corupția era ceva normal și în regimurile comuniste; schimbarea de regim nu
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” ( M. Eminescu- Scrisoarea III) Metafora reprezintă figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Exemplu: "Și cum sub bolta lui aprinsă În smalț de fulgere albastre, Încheagă-și glasul de aramă Cântarea pătimirii noastre.” ( O. Goga- Rugăciune) " Noaptea întreagă.Dănțuiesc stele în iarbă.” ( L. Blaga- Somn) " Stă iarba cu săbiile trase Iar tu, libertate
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
să se creeze un sistem de alianțe care să concentreze întreaga atenție a Rusiei în Orientul European și să lase câmp liber de acțiune Suediei în spațiul baltic. Iată pentru ce, încă în primul capitol al Memoriului sau, Rusia era subînțeleasa ca fiind vecinul "predominat" și "periculos" al Imperiului Otoman. În schimb, el avea și "aliați naturali", între care, pe locul întâi se plasă, firește, Suedia, datorită poziției sale geostrategice. Deoarece, era "voisine de la Russie, son ennemie naturelle, se méfiant constamment
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
autre Puissance voudrait accéder à cette présente alliance, leurs dites Majestés șont convenus de concerter ensemble au sujet de l'admission d'une telle Puissance" (s. Ven.C.)63. Franța nu era menționată în mod expres în tratat, dar era subînțeleasa prin sintagma "l'ennemi commun", împotriva căreia au dezlănțuit o și mai aprigă propagandă, cu scopul de a determina Poartă Otomană să nu cedeze nici unei tentații de a colabora cu Franța într-o manieră care ar fi afectat interesele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
narghilea sau mișcase degetul cu inele prin aer, indicând curbele și rotocoalele dorite; sau poate autorul făcuse singur un mic exces de zel, o înfrumusețare finală, ca o plecăciune umilă și smerită. Efortul trebuia să fie discret, dar vizibil; răsplata, subînțeleasă. Atunci, se tăia capul și pentru mai puțin de-atât. „Ți-au dat ție frații «Brothers» asta?!“, s-a mirat Maria. Am susținut-o din priviri. „Nu, nu. Ei doar mi-au lăsat un tub de carton. Habar n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un silogism cuprinde trei și numai trei noțiuni, reunite în trei propoziții, dintre care două premise și o concluzie. Bineînțeles, de multe ori silogismele nu apar în discurs sub forma standard, ci sub o formă entimematică, cu una din propoziții subînțeleasă. În plus, silogismele pot fi compuse, realizând polisilogisme. Raționamentele disjunctive conțin, minimal, două premise. O premisă realizează o disjuncție între două propoziții. A doua premisă afirmă sau neagă una din propoziții, rezultând o concluzie care neagă sau afirmă adevărul celeilalte
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]