639 matches
-
comunicare, acasă la chivuțe, d-l Lefter își schimbă total modul de exprimare și aprecierile la adresa soției sale: „N-ai fost tu - o-ntrerupe d. Lefter - în strada Pacienții numărul 13, la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă înaltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele alea verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr deasupra sprâncenii din stânga și se poartă legată la cap cu roșu?” Marea lui dorință este de a le convinge pe chivuțe să îi dea biletele și pentru
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
noi la o șuetă, răspunse o voce de fată ascunsă în mulțime. - Ce s-a întâmplat, țiflerule? Nu ai loc să treci de noi? Interveni o altă voce, dar mult batjocoritoare de data aceasta. - Eu aș avea loc, că sunt subțirel, dar autovehiculele nu pot trece decât peste voi. Ați blocat o bandă de circulație și nu este corect ce faceți aici. Vă atrag atenția că vă expuneți... - Și ai venit tu să ne salvezi, piticule? Se auzi vocea unui tânăr
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
Moțul nostru-i o coroană! Nu este o simplă toană A naturii, prin urmare, Mă frământă o-ntrebare: Cine, după-a noastră lege, Din noi patru va fi rege? - Eu voi fi! țipă unul, mititel. - Eu voi fi! strigă altul, subțirel. - Eu voi fi! sare-al treilea, furtunos. - Eu voi fi! zice ultimul, nervos. Morala: Săracu-ntotdeauna a visat La tronul aurit de împărat. CAPRA Capra-și făcu părul „permanent”, Cu boieli se machie strident, Își aranjă pedichiura, Cu roșu își
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
Actele de-a valma, Astfel că din primărie Ajunse în pușcărie. Morala: Boul se duce la apă cu lanțul, Iar prostul ... cu semnătura ! PÂRÂUL ȘI BOLOVANII Pârâul curgea de ani și ani Ocolind stânci și bolovani. Un firicel de apă, subțirel, Ducând cu el prin munți un cântecel Abia șoptit. Dar când ploi după ploi Veneau peste păduri, el în șuvoi Se năpustea și-n calea sa Ca un mistreț turbat râma. - Ce faci așa un zgomot infernal ? Îl întrebă un
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
privit fața. Îmi plac ochii tăi, Rodica! Ce, mai, îmi place cum arăți! Mi-aș dori să devenim prieteni, dacă și tu ești de acord și nu ai încă un prieten! Într-adevăr, Rodica era pe atunci o tânăra frumoasă, subțirică, brunetă, cu niște ochi albaștri, foarte pătrunzători, cu o gură frumoasă, surâzătoare. La rândul lui, Costel, era un băiat înalt, șaten, cu ochii albaștri, de culoarea cerului senin. Avea și un surâs șăgalnic care îl făcea simpatic. - Mă iei prea
CUNOŞTINŢE (CAPITOL DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352646_a_353975]
-
mai ajuns decât pe un pat de spital, conectată la punga cu glucoză cu piciorul în ghips și bazinul încorsetat în feși. Nu i se părea o frumusețe, așa cum era bandajată și cu urme vineții pe față. O fată șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea când zâmbea, gropițe în obraji. Era tumefiată la un obraz, cu julituri la frunte și pe mâini. Pe brațe avea vânătăi din cauza
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
concurs în care în realitate nu era niciun învins. Un zgomot prelung țâșni ca un strigăt de sirenă strangulată. Era soneria. Profesorul Condurache se ridică de pe scaun și cu pași fermi se îndreptă către intrare. - Bună ziua, se auzi o voce subțirică, cunoscută. Emanuela intră în living aruncând priviri curioase în dreapta și în stânga. Profesorul se uită galeș la ea, zâmbind, ceea ce o făcu pe Brigitte să roșească de ciudă. - Bună ziua, domnule profesor, spuse eleva cu o nuanță de bucurie în glas. Mă
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
Cum doar o carte? Sunt un om. - Nu ești om! Ești o carte. Privește-te în oglindă bobului de roua de pe mine și ai să vezi câte pagini ai. M-am uitat în acea oglindă. Aveam, doar, 65 de pagini. Subțirica cărticica, am reflectat. Trebuie s-o mai scriu. Măcar o sută de pagini. Firul de iarbă mi-a auzit gândul. - Mai ai de trăit. - Mai am, mai am, i-am răspuns, neobservând că firul de iarbă îmi crescuse peste cap
SUNT O CARTE DESPRE PRIETENUL EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357290_a_358619]
-
de soprana ADRIANA AUSCH, un colaj policrom, inspirat de o expoziție cu același titlu, de la Chicago, arc peste... Istoria Muzicii, dedicat mozaicatei personalități feminine. Un regal cameral, de fapt, dezvăluindu-ne un artist matur, abia mai amintind copilul cuminte și subțirel, înalt cât chitara din spate, cu glas de izvor, reînviindu-ne dragostea pentru Eminescu, Nichita, calul albastru ori mistrețul cu colți de argint... Cunoașteți, desigur, faptul că, la rându-i, Adriana Ausch este o sensibilă poetă: „Camera mea ți-e
CEEA CE MĂ SATISFACE ARTISTIC ESTE VAGABONDAJUL PRINTRE GENURI, PERIOADE, LIMBI..., de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357555_a_358884]
-
o fi bine cu-o dulceață, doamnă fără soț se pare, Să mai schimbe-o vorbă, două, când nici el, nici ea n-au stare. O zacuscă asortată, cu ciuperci și dovlecel, Un ardei roșu și iute ca un fante subțirel, Morcovi, ceapă, usturoi, gogoșari și tărtăcuțe, Roșii coapte, aromate, nuci rotunde și plinuțe Adunate-n coș de-a valma, se privesc cu înțeles: „Cum că din atatea locuri, chiar pe ăsta l-am ales?” Iar de-afară, pe-nserat, Toamna-n
ÎNTR-O BUCĂTĂRIE, TOAMNA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358821_a_360150]
-
huma,proporția n-o mai știu, L’amestecau în picioare,până se făcea târziu. Zorile-i prindeau pe vale,cărând apă din parau, Mi-amintesc de tată-mare ,un bătrân blând și hazliu, Nu prea mare de statura chiar micuț și subțirel, Cum mai răsucea tiparul,mult prea mare pentru el. Trântea pe masa tiparul și îl umplea cu pământ, Nivela ușor cu mâna ,deasupra -i punea capac. Trăgea spre marginea mesei,fără să-l scape din mâini, Așeza pe jos dreptunghiuri
CARAMIDARIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359087_a_360416]
-
în mâini, îi măsura cu privirea și palmele făcute căuș si le urmărea linia sinuoasă, comparându-i cu ai unor colege care aveau prieteni și povesteau cum erau mângâiate și sărutate. De la sâni, cobora încet cu palmele în cercetarea mijlocului subțirel și a coapselor frumos conturate și integrate în linia generală a trupului ei delicat și mlădios. Mulțumită, strângea perna cu putere în brațe si adormea cu gândul la el... Pentru Eugen era mult mai ușor. Nu avea timp să se
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
la toamnă, ca î n acest pârjol de vară, să m ă aștepți în seri târzii cu mere dulci pe prisp-afară. voi veni cam tot la fel, cum s ă ream gardul î n armată, dar nu mai sunt azi subțirel, ci mult mai alb și-o țâră chel și de cumva o să ne doară, te-oi strânge, cu regret, în brațe, că prea cuminți am stat... o vară. măi, dragă doamnă, de-o să vin... (eu nu promit că mai apuc
MĂI, DRAGĂ DOAMNĂ...! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360042_a_361371]
-
bărbatul nu o scăpa din priviri. Și avea de ce: era o tânără brunetă, cu păr lung, ochi căprui, o gură frumos conturată, îmbrăcată într-o rochie de vară, de culoarea roșie, din mătase naturală, cu breteluțe, strânsă în talia-i subțirică, cu un minijup decent, așa cum îi stă bine unei fete cu bun simț. În momentul când ea se uită spre el, îi întâlni privirea cu o expresie, ca și cum ar fi spus: „ei, ce zici, mă primești la masa ta?” Atunci
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
se poate să fim uitații lumii! Cei care vorbiseră îl luară în râs: - Uite că s-a găsit viteazul! - Ia vino, mă, la lumină, să vedem cât de voinic ești! Din întuneric se apropie de foc un flăcău înalt și subțirel, cu față albă și plete negre, cu trăsături delicate, cu ochi mari ca doi tăciuni aprinși, ce scânteiau sub sprâncenele frumos arcuite. Cam subțirel îmbrăcat, cu o traistă pe umăr, iar în mână cu un băț subțire de alun. Se
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
să vedem cât de voinic ești! Din întuneric se apropie de foc un flăcău înalt și subțirel, cu față albă și plete negre, cu trăsături delicate, cu ochi mari ca doi tăciuni aprinși, ce scânteiau sub sprâncenele frumos arcuite. Cam subțirel îmbrăcat, cu o traistă pe umăr, iar în mână cu un băț subțire de alun. Se uitară cu mirare la el. - Ai să reușești tu, măi, băiete? îl întrebă o femeie, simțind cum se reaprinde în întuneric licărul speranței. Și
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
îndurăm. Vorbele lui mai dădură curaj celor din jur. - Cum te cheamă, măi nepoate? îl întrebă bătrânul. - Mărțișor îmi zice și sunt hotărât să plec. Cine mai merge cu mine? Iar se codiră cei bărbați. Dar, un flăcăiandru, scundac și subțirel, sări lângă el și-i zise: - Merg eu, nene! Pe mine mă cheamă Norocel. Așa mă alintă fetele. - Ia te uită la el! râseră cu toții. Îi zice Norocel, cel frumușel, alintatul fetelor și râsul băieților. Și veselia îi cuprinse pe
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
asemenea intensitate, ca această strângere de mână. O mână păroasă, puternică, de bărbat adevărat, nu ca foștii săi colegi sau prieteni din facultate. Ștef constată cu plăcere că tânăra nu mai era plină de vânătăi și escoriații, ci o tinerică subțirică de înălțime medie, într-o rochiță albă din bumbac, cu broderie florală de-a lungul decolteului și în partea de jos a rochiței. De la decolteu sub cusătura decorativă cobora până la deschizătura sânilor micuți, o bandă cu nasturi și încrețituri. Avea
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
printre razele de soare ce se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă ființă, al cărei miros umed, greu și sărat, emana dintre micile crevase. Dar nevăzută și neauzită, liniștea continua să se ascundă cu un zâmbet, tot
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
Lângă ea, Glaban emitea supoziții peste supoziții și încă nu ajunsese la concluzia pe care o aștepta consiliera. Într-un moment de respiro al colegului, femeia văzu niște ochi imenși fixând-o cu o expresie de candoare unică. O progenitură subțirică, cu părul lung, arămiu încadrându-i ovalul perfect al feței se apropiase de perete și își lipide de el membrul superior stâng, chiar în fața consilierei. - Derzynă sau ranyană? Vocea Teklei sună tot atât de lipsită de inflexiuni ca de obicei, seși bătăile
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui e mai ușor manevrabil. Întâmplări nepoliticoase: Într-un autobuz din Bucureștiul aglomerat al anilor ’80 și nu știu cât, o doamnă elegantă, poate venită din altă vreme, îmbrăcată pe tonuri de maro, deosebit de grațioasă, subțirică și bătrână, cu ochelari rotunzi, cu mănuși albe, era în mitocănia înconjurătoare... era chiar din altă lume. Și, agresată fizic de un mârlan care lucra la metrou sau nu știu unde lucra, cu tricoul pe el transpirat și cu o plasă cu
„Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui e mai uşor manevrabil” () [Corola-blog/BlogPost/339983_a_341312]
-
Cum, doar o carte? Sunt un om!... - Nu ești om! Ești o carte. Privește-te în oglindă bobului de roua de pe mine și ai să vezi câte pagini ai. M-am uitat în acea oglindă. Aveam, doar, 65 de pagini. Subțirica cărticica, am reflectat. Trebuie s-o mai scriu. Măcar o sută de pagini. Firul de iarbă mi-a auzit gândul. - Mai ai de trăit. - Mai am, mai am. I-am răspuns, neobservând că firul de iarbă îmi crescuse peste cap
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
naștere, care, după cum s-a văzut, a fost programată tot la doi ani, au ieșit doi băieți, gemeni. Erau cam izâniți, atunci când i-a făcut, dar pe urmă le-a priit și creșteau ca din apă. Se făcuseră înalți și subțirei, de parcă ar fi fost trași prin inel. Să fi avut paisprezece-cincisprezece ani. Măricei. Flăcăiandri. Cam tocmai buni de scos în horă. Gemenii lui Buturoagă stăteau aproape lipiți de ușa căminului cultural. Ca, atunci când s-o deschide, să intre mai repede
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
și mama cu alte ocazii ceva asemănător, însă dânsa vedea lucrurile din altă perspectivă. - Nu te mai gândi la fostul. Eu te știu de când te-ai măritat și ai venit în Alexandria. Te-am văzut mireasă, maică. Erai o copilă subțirică foc, cu mijlocelul ca de viespe. Și frumoasă... iar Victor te sorbea din priviri! Arătai fericită, așa cum se cuvine să fie o mireasă care se bucură de alesul inimii... Dar ochii te trădau... Cine știe să citească omul... Apoi te-
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
motănelului să sugă un colț. Din când în când mai turna câte un pic de lapte pe cârpă până când micul animal se sătură, se făcu covrig și adormi. În somn, tremura parcă de frig și din când în când mieuna subțirel. Femeia îl înveli cu un pulovăr vechi și se culcă și dânsa. A doua zi de dimineață, Babana simți că cineva trage de pătura cu care era acoperită. În singurătatea ei, se sperie, sări din pat, dar inima-i reveni
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]