288 matches
-
devenirii, suplă și curgătoare, elastică și multiplă, înfăptuitoare și înfăptuită. Ele, acestea două: rațiunea și istoria, sunt simultane, nici una nu-i dictează celeilalte o conduită de urmat: nici rațiunea nu dă istoriei o măsură pe care istoria ar aplica-o subaltern, nici istoria nu pune măștile ei multicolore, de fapte și gesturi diverse, pe fruntea rațiunii. Ambele sunt ceea ce fiecare din ele simte că este pe dinăuntru: rațiunea simte că există în măruntaiele istoriei, ca mediu ventral al acesteia; iar istoria
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
același timp, stăpân și slugă, stăpân ca om cu autoritate nelimitată și incontrolabilă: „Eu sunt organul statului, și oricine îmi este inferior ca putere, întrucât eu pot să-l arestez oricând“; pe de altă parte, frica abjectă de superior, rolul subaltern și slugarnic, de armată secretă care asculta de ordine secrete pe care „șefii“ le decid în secret și pe care ei le ascultă înspăimântați ocult de ce ar putea să li se întâmple într-o lume în care tu, servitorul legii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dar se mărginesc să observe și să închege laolaltă rezultatele observației. Aici vin cercetătorii și comentatorii: între care istoricii de anvergură, cei care disting spiritul epocilor, și nu doar indivizii distincți și indistincți ai unei scurte perioade. Vine apoi specia subalternă a interpreților, unde intră criticii de tot felul, monografiștii și specialiștii, adică măsurile mici ale existenței umane, cu tot mecanismul de falsă seriozitate care acreditează această atitudine sterilă; cu mulțimea ei de agitatori care pretind să fie arbitrii și distribuitorii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
neavând a face în prezent decât c-o încercare critică. {EminescuOpXIV 400} Fie-mi permis a numi aceste noțiuni intelectuale pure, dar deduse, praedicabilia ale inteligenței pure (în opunere cu predicamentele). Având odată noțiunile originare și primitive, cele deduse și subalterne lesne se pot adaoga, spre a zugrăvi pe deplin arborul genealogic al inteligenței pure. Fiindcă acum nu intenționez complectudinea sistemei, ci caut numai principiele unui asemenea sistem, păstrez pentru altă ocazie această întregire. Acest scop însă se poate ajunge ușor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plac. {EminescuOpXIV 438} Scopuri esențiale nu sânt de aceea totodată si cele mai nalte, căci (la deplina unitate sistematică a rațiunei) s-ar găsi c-acela poate fi numai unul singur. De aceea ele sânt sau scopul final sau scopuri subalterne, cari-i sânt necesare aceluia ca mijloace. Cel dintâi nu e nimic mai puțin și nu altul decât toată menirea (determinarea) omului, iară filozofia asupra acestei se numește morală. Din cauza acestei preferințe ce o are filozofia morală înaintea oricărei alte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de se leagă lucrurile. Cvartelul ca cvartetul, nu discutăm valoarea lui, parcă nu se mai termina, dacă era să ne luăm după grimasele celor doi mahări brașoveni și ale grupului de sprijin. Știm bine, nu doar din muzică, atitudinea gândăcărimii subalterne în funcție de capriciile sau pasiunile „șefului“/„șefei“. Cu chiu, cu vai s-a terminat cvartetul lui Spătărelu și a venit binecuvântata pauză. Toamnă mai dulce ca acum, balcoanele sălii din Brașov aveau o vedere frumoasă și toată lumea se relaxa într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
lăsat ostenit în fotoliul din piele, o vechitură, pe care îl oferea numai doamnelor, cînd se întîmpla vreuna în cabinetul său. Bărbații, oricine ar fi fost, rămîneau în picioare, nu era prea greu, la el veneau doar inși în poziții subalterne, la cei aflați în ierarhie mai sus Mihail mergea singur, era mai sănătos, mai folositor și pentru el și pentru Serviciu. Nu era bine ca șefii să-ți cotrobăie cu privirea prin ogradă. "Înțeleg, prințe, că dețineți informații de primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ivan strângea și împacheta lucruri, lega cufere și ducea totul jos, la rădvane și căruțe, ajutat de servitorii hanului. Sus, jos, sus, jos!... Du-te, Ivane! Vino, Ivane!... În timp ce Înălțimea Sa semna o grămadă de hârtii și dădea ultimele ordine subalternilor. Și tot așa, de la patru dimineața. În sfârșit, Ivan îl văzu coborând și luând-o prin cafeneaua hanului, spre pavilion. Abia acum putea să spună și el că a terminat. Căzu pe primul scaun și oftă din rărunchi. ― Bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
umeri, prea puțin impresionat. \ PSIHOLOGIA NU ESTE O ȘTIINȚĂ, SPUSE EL SEC. ÎN ACEST DOMENIU NU POȚI AVEA DECÂT PĂRERI, ȘI PĂRERILE UNUI GRUP NU SUNT NICIODATĂ ACCEPTATE DE ALTUL. ÎN ARMATĂ, NOI NU MAI AVEM PSIHOLOGI, DECÂT CA TEHNICIENI SUBALTERNI CARE LUCREAZĂ SUB ÎNDRUMAREA SOLDAȚILOR. TRASK NU PĂREA SĂ ÎL ASCULTE. ÎNTREBĂ EL PE UN TON PREOCUPAT, CÂT TIMP A DURAT? SĂ ÎȚI RECAPEȚI VEDEREA, VREAU SĂ SPUN? \ CAM CINCISPREZECE ORE, RĂSPUNSE MARIN SCURT. \ EXACT CA LA MINE, SPUSE TRASK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
voci amestecate și de râsete. - E și Lică! zise Lina uitîndu-se la Rim, care nu clinti. Pe Lică Trubadurul, Mini nu-l văzuse decât pe apucate, pe după o ușă sau alta, totdeauna fugind în momentul când intrai, ca o rudă subalternă, care ocolește musafirii. își închipuise că acel pierde-vară - cum îi zicea uneori Rim, cu glasul lui placid - le cere adesea servicii. - Da! Cred că îi ciupe de parale bune! confirmase Nory. Glasul lui Lică nu-L auzise Mini niciodată. Era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
În care suntem un firicel de rahat pe punctul de a se dizolva. Moartea oamenilor, În acest moment o bagatelă de șapte mii de milioane de bărbați și femei destul de prost distribuiți pe cele cinci continente, e o moarte secundară, subalternă, ea Însăși este perfect conștientă de locul său pe scara ierarhică a lui thanatos, așa cum a avut onestitatea de a recunoaște În scrisoarea trimisă ziarului care Îi scrisese numele cu inițială majusculă. Cu toate acestea, poarta viselor fiind atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui Victor Goti din Ceață - nu novela sau roman pe temeiuri obiective, ci nivola sau riman (cum am echivalat eu în românește) ca o sondă lansată în interioritate, către „omul dinăuntru“. Spre a nu neglija nici teoria propriu-zisă a romanului, subalternă totuși, din punctul meu de vedere, celei ontologice, voi enumera pe scurt câteva din vederile lui Unamuno în acest domeniu așa cum rezultă din sincopatul său eseu biografico-romanesc sau roman biografico-eseistic: romanul e un gen deschis, pentru care subiectul este aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Olarul se gândi că, neaflându-se aici ca să livreze mărfuri, logic ar fi să-l scutească de statul la coadă. Problema care-l aducea era de competența exclusivă a șefului departamentului de achiziții, nu pentru a fi negociată cu angajați subalterni și din principiu reticenți, deci va trebui să se prezinte la ghișeu și să anunțe în ce scop venise. Parcă furgoneta, luă hârtiile și, cu un pas care voia să pară ferm, deși îi tremurau picioarele, așa cum orice observator atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
oriunde, Poți de-a dura să te dai Chiar de-n valuri ori în unde Vine-amorul cu alai. 31 decembrie 2003 VARIAȚIUNI PE ACEEAȘI TEMĂ Ce strașnic este gândul Cu dorul de etern! Dar lutul slab, blamându-l, Îl ține subaltern. O, ce tezaur mare Ar fi oricând în noi, De clisa, prin chemare, Nu ne-ar dori ’napoi! Deși legați de humă Din leagăn la mormânt, Gândirea își asumă Eternul legământ. În goană sau în pripă Crezu-i spre veșnicii
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
inconștienți” și „iremediabili”. Cațavencu apare ca un om al progresului, al marilor afaceri, speculant, șef în același timp de organizație, plin de inițiativă, pentru ca apoi să fie compromis la nivel județean cu o plastografie, devenind din șantajist șantajat, din concurent subaltern. Singurul Nae Girimea obține prin minciună o siguranță pe care nu o avea la începutul piesei. Trăind într-un „spațiu închis”, fără ieșire, personajele comediilor caragialene „nu pot ieși din masca lor”. Efectele noii tehnici se resimt în consistența și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
fiind văduv de atâta vreme și înaintând mereu în vârstă, nu putea să mai trăiască singur ca un pustnic. Singurătatea nu-i făcea bine unui om atât de sociabil ca el, care trăise mereu înconjurat de colegi, camarazi, superiori și subalterni și, nu în ultimul rând, de propria familie. De-acum încolo n-o să mai plecăm nicăieri! Cu matale o să rămânem! îl asigură Virgil, coborând din autocamionul cu care își adusese de la Brănești familia și calabalâcul, și dădu mâna cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o exercită el asupra a tot ceea ce este bun de valoare într-o societate, matrimoniul a existat dintotdeauna și se află în continuare printre noi. Nu doar gastronomia, care este o istorie la feminin, ci și întreaga avuție și moștenire subalternă a femeilor fac parte din viața noastră cotidiană. Matrimoniul este astfel aluvionar și sedimentar, tăcut și continuu sub apele învolburate ale istoriei, este efemerul care dăinuie ; patrimoniul este eroic și autoritar, irupînd periodic pe valurile acestor ape, este orgoliul dăinuirii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
probabil, păsările călătoare. Titlul post-mortem înseamnă mintea cea de pe urmă a semenilor. Episodicul om își înfige marile speranțe în atemporal. La bătrânețe, fardăm amintiri. Trecutul mă mustră, prezentul mă strivește, iar ce a rămas mă sperie. Spațiul este un bilet subaltern al timpului. Trecutul nu înseamnă numai putregai ; viitorul nu e doar lumină. În doar câteva secole, aberanta centură de castitate a dispărut din muzee. Nu putem defini timpul pentru că înotăm în el. La tinerețe, optimismul frizează impertinența. Și tot luându
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doar a condiției umane. Blândețea a ajuns aproape o infirmitate. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei, ura i -a ridicat pe soclu, nu blândețea. Bârfa rămâne un important agent de publicitate. Ar fi de - a dreptul inuman să li se răpească subalternilor plăcerea de a - și bârfi șefii. Ca și Napoleon, femeile nu doresc decât trei lucruri : bani, bani, bani. Între femeie și bani a existat întotdeauna o poveste de dragoste. Caracterele se împlinesc prin provocare. Caracterul slab transformă prudența în lașitate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
legale, dacă n-a fost, atunci, oricum, mă privește altfel, se teme, nu știe cine sunt, ce e cu mine, mă tratează corect.“ Directorul abia acum pare să-și dea seama cu adevărat de cât de periculos este acest palavragiu subaltern al lui pe care l-a ascultat tot timpul cu gura căscată. E ceva să ai curajul nerușinat de a gândi și vorbi așa ca el! Subalternul, Însă, pe cât de exersat pare el În arta de a-i ține pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dusese Într-un local să danseze, fata dansa prost, așa c-o lăsă pentru o târfă armeancă fierbinte, care-și freca pântecele de el În așa hal că parcă-l ardea. O luase, după un scandal, de la un artilerist englez subaltern. Artileristul l-a chemat afară și s-au luat la bătaie pe stradă, pe caldarâm, În Întuneric. Îi trase doi pumni puternici În maxilar, și când văzu că englezul nu cade Își dădu seama că se băgase Într-o bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le tixi. Mai Întîiu le tixește ea, cetim: „Marin Preda a murit axfixiat de nule Îi intraseră pe gît cu scop precis de a-l sufoca prin vărsătură”, „Laurențiu Ulici are ochi urduroși de javră rănită”, cineva arată un „zîmbet subaltern de scatofag”, apar „sugaci descompuși”, „ministrul turcit al culturii” (aiasta-i o mare idee), „cu buricul dezgustător de gras”, multe chiară cu agiutoriul lui Dumnezeu nu Înțelegem, de se miră și cucoana, zice „mă mir că nu-ți sugi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-o și a fost ascultată cu evlavie, o cuvântare inteligentă (ca a lui, firește) fiind cea mai bună introducere pentru îndulcirea spiritelor și descoperirea adevăratelor stări. Văzând efectul vorbăriei pe care numai căpitanul, plutonierul și primarul o gustau cu entuziasmul subaltern obligator, bătrânul Miron se simțea rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. În sfârșit, după vreo jumătate de ceas, prefectul Boerescu își termină discursul, în loc de perorație, cu un îndemn vibrant: ― Așa, copii!... Ș-acuma să-mi dați îndată o dovadă că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o pătură veche de stăpâni de sate și pământuri, care, ulterior, în condițiile lipsei de privilegii pentru pământurile lor, ajungeau la condiția de supuși ai nobilimii-categorie privilegiată.14 În Transilvania, cnezii sunt menționați, în secolul al XIV-lea, în situația subalternă de reprezentanți ai obștei față de stăpânii feudali, ceea ce marca o fază de decădere a instituției cneziale. Dar în regiunile Transilvaniei unde s-a păstrat autonomia românească (Hațeg, Banat, Maramureș, Făgăraș), cnezii apar ca stăpâni feudali, neprivilegiați și nerecunoscuți de statul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
minorități. Studiile pe tema homosexualității și lesbianismului au problematizat conceptul de sexualitate și au oferit noi perspective asupra diferențelor între sexe, asupra sexualității, culturii și societății. Unii teoreticieni, care proveneau adesea din fostele colonii, au generat noi studii în domenii subalterne, atacînd colonizarea occidentală, în timp ce studiile asupra postcolonialismului, ca și unii autori provenind din națiunile nou-apărute au generat unele inovații teoretice și au extins în mod remarcabil aria discursurilor critice. Toate acestea au contribuit în mod cumulat la unele dintre cele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]