811 matches
-
posibilă Înflorire și un cocon, chiar dacă se dezvoltă prin alte practici. Culturile de masă vor fi din ce În ce mai mult o oglindă a ceea ce simt „tinerii” și un discurs comercial prost mascat despre distracție, fun, plăcere și viața cool. Rock-ul și subculturile care Îi urmează vor reproduce mereu aceste contradicții. În sânul lor vor apărea momente de ruptură, de contestare și de integrare. În acest sens, mișcările muzicale sunt foarte adaptate la era comunicării planetare și la diversitatea culturală. Ele permit integrarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
definit, ceea ce le accentuează caracterul universal. Asigură fiecăruia un spațiu pentru exprimarea de sine Într-un univers serial. Constituie, pentru industria audiovizualului, un rezervor de noutăți: „Furnizând un spațiu social pentru experimentarea și diferențierea În raport cu o societate considerată prea conformistă, subculturile erau menite să devină motorul consumului” (ibidem, p. 79). Într-un moment istoric dat (În principal anii ’60 și ’70), cu rock-ul și cu tot ce Îl Înconjura, interesele tineretului și ale mișcărilor de emancipare a minorităților (tineri, negri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Înseamnă, pentru muzicienii underground, să se dezbare de o identitate flotantă, prost croită. Înseamnă de asemenea că aceste minorități sunt profund anomice Încă de la constituire, prin Însăși originea membrilor lor. Acest lucru explică tonalitatea emoțională, furioasă, violentă și disidentă a subculturilor. Astfel de minorități (techno, rap, rock) se opun atât maselor anomice care admiră idoli, cât și ansamblurilor nomice (familie, școală, slujbă, partide), prea convenționale și conformiste din punctul lor de vedere. Obiectivul lor principal este să inverseze procesul de influențare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a inegalității rasiale unei minorități de indivizi „de rasă albă” dotați cu o „gândire În clișee”, legată de tulburări de personalitate care, se presupunea, ar explica iraționalitatea „prejudecăților” lor. Era un mod de a vedea În rasism o trăsătură proprie subculturii patologice a unei minorități albe de purtători presupuși ai unor prejudecăți superioare ca număr și intensitate celor ale mediei populației. Viziune destul de optimistă asupra rasismului ca fenomen minoritar, identificabil ca atitudine extremistă, semn ă pentru unii specialiști activiști ă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1994), La Communauté des citoyens. Sur l’idée moderne de nation, Paris, Gallimard. — (1998), La Relation à l’autre. Au cœur de la pensée sociologique, Paris, Gallimard. Φ ALTERITATE, CETĂȚENIE, COLONIALISM, Comunitate, Cosmopolitism, DREPTURILE OMULUI, NAȚIONALITATE (codul Î), NAȚIUNE, XENOFOBIE Subculturătc "Subcultură" În vreme ce termenul de subcultură (specific regiunii Franche-Comté sau Legiunii Străine, de exemplu) trimite la un ansamblu coerent de norme, credințe și valori și, pe de altă parte, de atitudini, comportamente și stiluri de viață Împărtășite de o populație care are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
citoyens. Sur l’idée moderne de nation, Paris, Gallimard. — (1998), La Relation à l’autre. Au cœur de la pensée sociologique, Paris, Gallimard. Φ ALTERITATE, CETĂȚENIE, COLONIALISM, Comunitate, Cosmopolitism, DREPTURILE OMULUI, NAȚIONALITATE (codul Î), NAȚIUNE, XENOFOBIE Subculturătc "Subcultură" În vreme ce termenul de subcultură (specific regiunii Franche-Comté sau Legiunii Străine, de exemplu) trimite la un ansamblu coerent de norme, credințe și valori și, pe de altă parte, de atitudini, comportamente și stiluri de viață Împărtășite de o populație care are propriile sale caracteristici În interiorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cât atitudinile de provocare, chiar și atunci când această provocare are un rol de protecție, pot distruge solidaritățile existente, iar tinerii Îmbătrânesc și viziunile sau așteptările lor evoluează. Raportul de includere Într-un ansamblu cultural Evident, folosirea termenilor de cultură sau subcultură depinde de punctul de vedere mai mult sau mai puțin cuprinzător ales de observator (o cultură regională nu este subcultură decât În raport cu cultura națională, iar cea a bandelor de skinheads numai prin raportare la standardele urbane), de omogenitatea populației În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Îmbătrânesc și viziunile sau așteptările lor evoluează. Raportul de includere Într-un ansamblu cultural Evident, folosirea termenilor de cultură sau subcultură depinde de punctul de vedere mai mult sau mai puțin cuprinzător ales de observator (o cultură regională nu este subcultură decât În raport cu cultura națională, iar cea a bandelor de skinheads numai prin raportare la standardele urbane), de omogenitatea populației În cauză (orice melting pot este un conglomerat de culturi diverse) și de suma trăsăturilor culturale convergente care permit definirea unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care permit definirea unei identități de grup, În ciuda interferențelor generate de faptul că aparținem Întotdeauna mai multor medii sau ansambluri simultan (de exemplu, etnic: peul, iar religios: tidjane, În cadrul culturii din Guineea actuală), pe care antropologul le consideră În general subculturi. Tineretul muncitor catolic de după război a dezvoltat un tip de subcultură care ținea simultan de cultura tinerilor, de cultura proletară, de cultura catolică, de cultura populară și de cultura franceză. O anumită jati are valori și comportamente ce o definesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
faptul că aparținem Întotdeauna mai multor medii sau ansambluri simultan (de exemplu, etnic: peul, iar religios: tidjane, În cadrul culturii din Guineea actuală), pe care antropologul le consideră În general subculturi. Tineretul muncitor catolic de după război a dezvoltat un tip de subcultură care ținea simultan de cultura tinerilor, de cultura proletară, de cultura catolică, de cultura populară și de cultura franceză. O anumită jati are valori și comportamente ce o definesc, În calitatea sa de castă, ca pe o subcultură În interiorul Indiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
tip de subcultură care ținea simultan de cultura tinerilor, de cultura proletară, de cultura catolică, de cultura populară și de cultura franceză. O anumită jati are valori și comportamente ce o definesc, În calitatea sa de castă, ca pe o subcultură În interiorul Indiei. În cadrul culturii țigănești, un cumul de trăsături specifice permite distingerea subculturii manouche. În cultura civică sau politică, obiect al consensului unei majorități la nivel național, dobândită prin socializare și al cărei concept a fost elaborat În special de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cultura catolică, de cultura populară și de cultura franceză. O anumită jati are valori și comportamente ce o definesc, În calitatea sa de castă, ca pe o subcultură În interiorul Indiei. În cadrul culturii țigănești, un cumul de trăsături specifice permite distingerea subculturii manouche. În cultura civică sau politică, obiect al consensului unei majorități la nivel național, dobândită prin socializare și al cărei concept a fost elaborat În special de Gabriel Almond și Bertrand Badie, pot exista forme de reglementare a fidelităților, legitimităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
consensului unei majorități la nivel național, dobândită prin socializare și al cărei concept a fost elaborat În special de Gabriel Almond și Bertrand Badie, pot exista forme de reglementare a fidelităților, legitimităților și comportamentelor politice proprii anumitor partide sau grupări (subcultura de stânga, socialistă, sindicală etc.). La fel se Întâmplă și În cazul culturii muncitorești, Înmagazinată adesea sub formă de autobiografii, povestiri, relatări ale vieții, conservată și păstrată În muzee ca marcator identitar al unei colectivități, patrimoniu material și imaterial, emblemă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cazul culturii muncitorești, Înmagazinată adesea sub formă de autobiografii, povestiri, relatări ale vieții, conservată și păstrată În muzee ca marcator identitar al unei colectivități, patrimoniu material și imaterial, emblemă a unui trecut sau a unui teritoriu. În cadrul ei putem distinge subcultura minerului, a metalurgistului sau a textilistului, surprinse pe viu de Philippe Lucas În regiunea Creusot sau de Michel Pialoux În Sochaux, referindu-se atât la modurile de transmitere a unor cunoștințe practice, cât și la obiectele simbolice produse sau la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
imaginile și modelele răspândite În anumite meserii sau În anumite Întreprinderi. Pornind de la un ceremonial specific: uniforme, marcatori de spațiu, limbaj, insigne, cântece, particularități ale marșului, parade și festivități, André Thiéblemont stabilește, În cadrul culturii militare, o serie de tipuri precum subcultura combatantă a parașutiștilor sau a trupelor de marină, având drept valori proclamate: excelența În luptă, fidelitatea, bucuria În ciuda suferinței și viața la marginea lumii civile. O subcultură a tineretului delincvent Apărarea teritoriului se Înțelege În cu totul alt mod pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și festivități, André Thiéblemont stabilește, În cadrul culturii militare, o serie de tipuri precum subcultura combatantă a parașutiștilor sau a trupelor de marină, având drept valori proclamate: excelența În luptă, fidelitatea, bucuria În ciuda suferinței și viața la marginea lumii civile. O subcultură a tineretului delincvent Apărarea teritoriului se Înțelege În cu totul alt mod pe „tărâmul bandelor” (gangland). Albert Cohen observă, În anii ’50, subculturi delincvente printre cele ale tinerilor din clasele muncitorești inferioare din marile orașe americane, unde un sistem hedonist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
drept valori proclamate: excelența În luptă, fidelitatea, bucuria În ciuda suferinței și viața la marginea lumii civile. O subcultură a tineretului delincvent Apărarea teritoriului se Înțelege În cu totul alt mod pe „tărâmul bandelor” (gangland). Albert Cohen observă, În anii ’50, subculturi delincvente printre cele ale tinerilor din clasele muncitorești inferioare din marile orașe americane, unde un sistem hedonist de valori favorizează, de pildă, furtul sau vandalismul doar ca isprăvi virile lăudate de confrați și pentru sfidarea agresivă a normelor și codurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de influență și de sărăcia afectivă și conativă a personalităților incapabile să-și creeze legături solide cu semenii, toate aceste manifestându-se prin comportamentele de bravadă și prin nevoia de solidaritate În provocarea pericolului. Tot mai adesea se manifestă În subculturile mediilor defavorizate, În momentele de control polițienesc redus, comportamente specifice jefuitorilor, care nu ating doar adolescenții. Diferită de bandele și găștile de altădată, „viața de mizerie” de la periferia orașelor mari ă conform analizei lui François Dubet ă apare ca o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
polițienesc redus, comportamente specifice jefuitorilor, care nu ating doar adolescenții. Diferită de bandele și găștile de altădată, „viața de mizerie” de la periferia orașelor mari ă conform analizei lui François Dubet ă apare ca o „cultură a străzii”, expresie care desemnează subcultura anumitor fracțiuni minoritare ale clasei de vârstă a tinerilor ce se manifestă În spațiul public sub forme conviviale, agresive sau artistice (alură punk, grupuri rap, graffiti murale, insulte rituale „miștocare”, Încăierări ludice, exhibiții gestuale agonistice, lupte spectaculare ce implică protagoniști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau artistice (alură punk, grupuri rap, graffiti murale, insulte rituale „miștocare”, Încăierări ludice, exhibiții gestuale agonistice, lupte spectaculare ce implică protagoniști, personaje care incită la violență și altele care Îi despart pe combatanți). Am putea și aici să vorbim despre subcultură, Însă cu riscul de a cădea În peiorativ, dacă am Înțelege-o ca un subprodus al unei culturi mai onorabile. C. R. & ALMOND Gabriel și VERBA Sidney (1963), The Civil Culture, Boston, Little Brown. BADIE Bertrand (1983), Culture et politique, Paris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
individul nu apare decât cu o ilustrare totdeauna palidă și parțială a unor procese transindividuale, optez pentru acea variantă în care individul se construiește pe sine ca individualitate și, prin aceasta, generează social, împreună cu alții, instituții și organizații, culturi și subculturi; de fapt, tot ceea ce ne apare într-o formă difuză ca societate sau comunitate. În cele ce urmează, voi detalia mai întâi premisele noii abordări, pentru ca apoi să mă refer la individualizare și la construcția identității actorilor individuali. Atât timp cât piața
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ale structurilor componente sau din raporturile de determinare ce se stabileau între, să zicem, clasele sociale sau între structura economică și cea culturală sau ideologică. Individualizarea specifică societății holiste viza mai ales diferențierea structurilor. Astfel, puteam vorbi despre culturi și subculturi, mecanisme și funcționări ale claselor, comunităților, organizațiilor etc. Cu referire la indivizi, personalizarea desigur că se realiza, dar ea era privită mai ales ca o reflectare a structurilor, adică a oportunităților pe care structurile le ofereau. Personalizarea era mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
că individualizarea nu se poate produce într-o societate bazată pe piață, întrucât este blocată de normele, tradițiile și ethosul cultural asociat statusurilor sociale. Clasele sociale nu sunt decât produse ale pieței capitaliste, ca mecanism de alocare a resurselor, iar subculturile lor diferențiate sunt întărite de piață și preluate din subculturile precapitaliste ale statusurilor ierarhizate ce blochează individualizarea. Analiza marxistă a claselor vizează ierarhizări și inegalități care sunt transferate într-o ideologie anticapitalistă. Analiza weberiană vizează clasele mai ales din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pe piață, întrucât este blocată de normele, tradițiile și ethosul cultural asociat statusurilor sociale. Clasele sociale nu sunt decât produse ale pieței capitaliste, ca mecanism de alocare a resurselor, iar subculturile lor diferențiate sunt întărite de piață și preluate din subculturile precapitaliste ale statusurilor ierarhizate ce blochează individualizarea. Analiza marxistă a claselor vizează ierarhizări și inegalități care sunt transferate într-o ideologie anticapitalistă. Analiza weberiană vizează clasele mai ales din perspectiva distribuției „șanselor vieții” și a perpetuării/generării unei ordini sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a cărei principală formă de exprimare este ironia. Andrei Codrescu este un poet al cărui lirism a lăsat locul sarcasmului și al umorului neiertător. Și indiferent că vorbește despre politica americană, despre tehnica și civilizația americanilor sau despre cultura și subcultura lor, autorul dovedește detașarea sarcastică a unui om liber. În fond, avantajul ironiei e că îți dă o distanță față de lucrurile pe care le înfățișezi, scutindu-te de postura unui moralist sau a unui ideolog în a cărui obicei intră
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]