355 matches
-
pe deasupra băncilor. A mai privit încă o dată la elevii care, imperturbabili, își vedeau de lucrare înainte: deschideau niște cărți ce le aveau pe masă, se uitau în ele pe îndelete, apoi scriau în caietele de teză. Asta era prea mult! Subdirectorul nu se mai putu abține în fața acestei impasibilități a profesorului de Matematici, și izbucni: ― Dar bine, domnule Stoicescu, se poate una ca asta?! Nu vedeți că elevii copiază din cărți în fața dumneavoastră? Profesorul surâse îngăduitor și răspunse amuzat: ― Sânt logaritmi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se mai putu abține în fața acestei impasibilități a profesorului de Matematici, și izbucni: ― Dar bine, domnule Stoicescu, se poate una ca asta?! Nu vedeți că elevii copiază din cărți în fața dumneavoastră? Profesorul surâse îngăduitor și răspunse amuzat: ― Sânt logaritmi, domnule subdirector! ― Bine, bine, logaritmi, logaritmi, dar să-i învețe pe dinafară! * Era o tradiție la liceul nostru, și probabil și la alte licee cu profesori cumsecade, ca ultima oră de curs, înainte de vacanță, și prima oră de curs, după vacanța de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a aranjat lucrurile în așa fel ca toată lumea să fie mulțumită. * Scena ce urmează s-a repetat de multe ori de-a lungul celor opt ani de liceu, cu variantele respective. Nu pot uita însă ziua aceea în care noul subdirector, însoțit de casierul liceului, a venit în clasă cu o lista în mână și a început să citească un întreg pomelnic de elevi, după oare a strigat cu aroganță: ― Cei citiți să părăsească clasa imediat! Sânt eliminați până vor aduce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
elevi silitori. Printre aceștia era și Pârvu Dumitru, băiat de tâmplar, fără dare de mână, și unul dintre cei mai buni elevi din clasă. S-a ridicat și, fără să părăsească banca, a îndrăznit să spună, cu glasul întretăiat: ― Domnule subdirector, vă rog, amînați-mă numai două zile... am de luat poimâine de la niște meditații... și... ― Slăbește-mă cu astfel de milogeli! ― E păcat să pierd două zile de explicații, vă rog din suflet... ― Lasă discuția și pleacă imediat! mârâi subdirectorul fericit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Domnule subdirector, vă rog, amînați-mă numai două zile... am de luat poimâine de la niște meditații... și... ― Slăbește-mă cu astfel de milogeli! ― E păcat să pierd două zile de explicații, vă rog din suflet... ― Lasă discuția și pleacă imediat! mârâi subdirectorul fericit că poate să-și arate autoritatea măcar în astfel de împrejurări. Și-atunci... abia atunci, toți am fost mai atenți la înfățișarea lui Pârvu Dumitru, pe care nu-l prea băgam în seamă și care n-avea numai grija
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
întors ca să ne salute. Parcă același fluid electric a trecut prin inima și creierul nostru; toți, dar toți, fără nici o excepție, am fost în același gând exprimat de Ciurea: ― Măi băieți, știți ce m-am gîndit?... Ora a treia, când subdirectorul trecu în inspecție să vadă dacă nu cumva vreunul din cei eliminați s-a întors l-a găsit pe Pârvu stând liniștit în bancă și citind. ― Hei, dumneata, ăla cu milogeala, n-ai înțeles ce ți-am spus eu acum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dacă nu cumva vreunul din cei eliminați s-a întors l-a găsit pe Pârvu stând liniștit în bancă și citind. ― Hei, dumneata, ăla cu milogeala, n-ai înțeles ce ți-am spus eu acum două ore? ― Ba da, domnule subdirector! ― Atunci, de ce n-ai plecat? Aci, Ciurea-Stîpînul, șeful clasei, interveni placid: ― De ce să plece, dom'le subdirector? ― Ce, faci și dumneata pe niznaiul? Pentru că n-a plătit taxa! ― Mă iertați că vă contrazic, dar a plătit-o! ― Cum așa, că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în bancă și citind. ― Hei, dumneata, ăla cu milogeala, n-ai înțeles ce ți-am spus eu acum două ore? ― Ba da, domnule subdirector! ― Atunci, de ce n-ai plecat? Aci, Ciurea-Stîpînul, șeful clasei, interveni placid: ― De ce să plece, dom'le subdirector? ― Ce, faci și dumneata pe niznaiul? Pentru că n-a plătit taxa! ― Mă iertați că vă contrazic, dar a plătit-o! ― Cum așa, că eu nu știu nimic.... doar adineauri... ― Adineauri, mă scuzați, nu e acum! Pîrvule, arată-i, te rog
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
faci și dumneata pe niznaiul? Pentru că n-a plătit taxa! ― Mă iertați că vă contrazic, dar a plătit-o! ― Cum așa, că eu nu știu nimic.... doar adineauri... ― Adineauri, mă scuzați, nu e acum! Pîrvule, arată-i, te rog, domnului subdirector chitanța... Poftiți... rata de 500 de lei achitată astăzi! ― Cum așa? făcu subdirectorul cu adâncă mirare, ridicîndu-și sprîncenele-i stufoase în chip de accent circumflex, ― Așa!... răspunse Ciurea sec și își văzu de treabă, în râsetele noastre pline de o nemaipomenită
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vă contrazic, dar a plătit-o! ― Cum așa, că eu nu știu nimic.... doar adineauri... ― Adineauri, mă scuzați, nu e acum! Pîrvule, arată-i, te rog, domnului subdirector chitanța... Poftiți... rata de 500 de lei achitată astăzi! ― Cum așa? făcu subdirectorul cu adâncă mirare, ridicîndu-și sprîncenele-i stufoase în chip de accent circumflex, ― Așa!... răspunse Ciurea sec și își văzu de treabă, în râsetele noastre pline de o nemaipomenită satisfacție. * La ora de dirigenție ce-o aveam chiar în acea zi, Barosanul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un program de reinstalare, Nu ți-ai bèut cafeaua! îmi caut precipitat geantă, Nu mè lèsa aici! eu uimit, unde sè n-o las?! se referè firește la ecranul calculatorului, o imagine nefamiliarè pentru ea, a fișierelor de directori și subdirectori, din câteva mișcèri grèbite îi readuc pe ecran interfață binecunoscutè și îl închid, Pe la ce orè vii mâine? Aș prefera dupè-masè, dacè se poate, ea nehotèrâtè, Eu nu prea vin dupè-masa în Muzeu, în general lucrez dimineață, Acum eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
parolasem, e adevèrat! Înainte de a marca și de a șterge toate fișierele cu pricina sunt totuși curios sè vèd ce conțin, numele lor nu-mi spun nimic, omul se pricepe cât de cât la calculatoare, și-a creat directori și subdirectori, ordonându-și probabil informația dupè o anumitè logicè, deschid la întâmplare un fișier, format html, Dernier message anniversaire de notre Mère Tres Aimante a Conyers, 13 octobre, 1998, Mes chers enfants... citesc pânè la capèt, pește mèsurè de uimit, je
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii vesele” sau „văduvei vesele”. Servilismul lui Buiac, automatismele și rutina subdirectorului, împlinirea caracterelor prin indicațiile scenice demonstrează cunoașterea operei comice a lui Caragiale. Dovadă a cunoașterii spiritului caragialean o consitutie piesa Caragiale în veremea sa, omagiu adus de Camil Petrescu înaintașului. B. Elvin e de părere că autorul lui Mitică Popescu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
apărut patrule. Au fost trase salve de avertizare; în dreptul ceasului a fost pusă pază. Măsurile mai aveau un motiv; erau așteptați doi trimiși ai Capitalei. Aceștia au sosit într-o după-amiază. Unul era inginer. Se apucase de politică și ajunsese subdirector într-un minister. Celălalt, un ceasornicar vestit, inventase un ornic muzical cât unghia și un altul, cam cât o pălărie, ce anunța orele prin interjecții licențioase: oh, ah, aaa..., îh, cât și printr-o seamă de zgomote potrivite: pupături, suspine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
neapărat unul. Și armata era interesată, ar fi scăpat de grija unui atac-surpriză dacă toată povestea se dovedea adevărată. Și Guvernul ar fi avut nevoie de vreo zece ornice măcar; manifestațiile erau tot mai dese, grevele; se aștepta la atentate. Subdirectorul venise cu ordin scris; din act, reieșea că autoritățile locale erau datoare să-i acorde sprijin total. Pentru o primă constatare, Inventatorul, un ins calm, la vreo patruzeci de ani, și-a pus un halat alb, a luat o lădiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dinainte. Inventatorul a fost chiar mai surprins decât toți. Era un as, nu putea să nu-și dea seama de neobișnuitul ce i se înfățișa. „Ce om... a făcut așa ceva?!!” a murmurat. „Incredibil!!!...” „Trebuie să funcționeze iar, trebuie!” a zis Subdirectorul. „Am să încerc... Dar nu cred că am să pot... Nimeni nu va fi în stare de așa ceva...” „Trebuie, trebuie! E vorba de un ceas totuși, nu de altceva. Trebuie să telegrafiez, să anunț care e situația!...” Trebuie! Era cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Qajar, care, în tăieturi, deveneau marca ei. Puse flori într-un vas, apoi își desfăcu părul și se admiră în oglindă. Avea oaspeți la cină și o bucătăreasă din Qom o mai ajuta cu gătitul. Kian, funcționar în Ministerul Transporturilor, Pedram, subdirector de bancă, și alte trei nume ale lumii mondene veneau să-l susțină pe Moussavi, pentru că toți cinci purtau panglica verde. Sonia, însă, era indecisă. Ea îl întâlnise pe Ahmandin, se priviseră ochi în ochi. Pentru ea, Președintele era un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
domneau" și ele, iar "unchiul George" nu protesta. Presupun că-i făcea chiar plăcere, căci modestia n-a fost niciodată pe gustul său. Pe la începutul deceniului al treilea, avea patruzeci de ani. Nu mai era "inspector general pe țară", ajunsese subdirector la liceul "Spiru Haret" din București, unde era și profesor de română. Iscălea manualele de gramatică pe care le alcătuia cu un alt profesor, Avram Todor, dacă nu mă înșel, cu numele modificat, George Șerban. Și își construise în Lisa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dai la liceu într-un oraș de provincie, cumnate?" I-a vorbit despre cele cinci burse filantropice ce se obțineau prin concurs, dar, cu mărinimie, îi va fi dat de înțeles că nu era cazul să-și facă griji. Ca subdirector al liceului, avea, evident, posibilități să mă ajute, la nevoie, să-mi înving contracandidații. Tata se va fi grăbit, probabil, să-l liniștească, asigurîndu-l că la școala primară din Lisa eram un elev strălucit, la care "unchiul George" va fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aducă în Capitală. Mărinimos, mi-a dat ocazia să fac prima călătorie din viața mea cu automobilul. Dar șoferul nu e obligat să fie politicos și cu mine. Eu nu sunt decât un mic țărănoi care e rudă cu "domnul subdirector". Sunt tuns zero, cu mașina, fiindcă nimeni n-are freză în Lisa, și ars de soare. Sunt sperios, dar foarte mândru de bocancii mei soldățești. Tata se urcă în mașină și el, să meargă până în capătul din jos al satului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a II-a și a IlI-a. Pentru a cincea, m-am prezentat eu, fără să am nici un contracandidat, căci la "Spiru Haret" nu prea se înghesuiau copii din familii nevoiașe. Și cum comisia aflase, probabil, că eram nepotul "domnului subdirector", am căpătat bursa fără probleme. Până să înceapă cursurile, am locuit la "unchiul George". Pe atunci, liceul "Spiru Haret" poseda două clădiri, situate în imediată apropiere (amîndouă dispărute azi), pe care le punea la dispoziție directorului și subdirectorului. "Unchiul George
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nepotul "domnului subdirector", am căpătat bursa fără probleme. Până să înceapă cursurile, am locuit la "unchiul George". Pe atunci, liceul "Spiru Haret" poseda două clădiri, situate în imediată apropiere (amîndouă dispărute azi), pe care le punea la dispoziție directorului și subdirectorului. "Unchiul George" ocupa cea mai mică dintre ele, o vilă, cu etaj, cochetă, aproape lipită de gardul curții liceului. La plecarea în vacanță, concediase slujnica și, încă, nu angajase alta. Am dormit, deci, vreo două săptămâni în odaia de serviciu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Părea să audă pentru prima oară acest nume. "Șoacățu", am adăugat, amintindu-mi că "unchiul George" era mult mai cunoscut sub această poreclă. Omul s-a luminat la față. "A, cum să nu? Dar nu mi-a fost profesor. Era subdirectorul liceului". Și, înainte să apuc să-i spun că "Șoacățu" mi-a fost unchi, s-a pornit să povestească, încîntat, ce spaimă a tras la o oră de dirigenție: Lipsea profesorul și a venit Șoacățu, să-i țină locul. În
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
volubil, avea farmec și știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș. De ce fusese poreclit "Șoacățu", nu știu. Când am venit eu la "Spiru Haret", toți elevii îl numeau așa, nu "profesorul Șerban" sau "domnul subdirector". Porecla nu era rostită cu antipatie, dar, de temut, era temut ca profesor. Din câte am auzit (eu nu l-am cunoscut în această ipostază, căci a evitat sistematic să ia clasa în care mă găseam), nimeni nu-și îngăduia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Îți lipsește ceva?" Intimidat, mereu cu teama că putea observa ceva nereglementar în ținuta mea, îngăimam ce-mi trecea prin minte. Și abia așteptam să-mi întoarcă spatele. Într-o zi, un om de serviciu m-a convocat la "domnul subdirector". M-am speriat. Făcusem ceva care-l supărase? Am bătut la ușa cabinetului de la etaj și am așteptat să-i aud vocea zicând, autoritar, "intră". L-am găsit așezat la un birou impunător. N-a ridicat ochii din hârtii decât
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]