340 matches
-
sudul peninsulei Sahalin, în insulele Kurile, în Kamceatka iar astăzi mai are cîțiva vorbitori în insula Hokkaido din Japonia. Considerată în general o limbă izolată. Din perspectiva tipologica este apropiată de limbile altaice, paleo-siberiene și japoneze. Ainu a fost integrată subfamiliei altaice începînd de prin anii '60 ai secolului trecut, dar studii mai recente o considera ca aparținînd mai degrabă limbilor austro-asiatice. Bibliografie specială: Abondolo, Daniel M. (editor), The Uralic Languages, Routledge, Londra/New York, 1998. Austerlitz, Robert, L'ouralien, în André
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a micro-familiei hmong-mien pare să fi fost centrul Chinei, de unde populațiile au fost împinse înspre sud de invazia popoarelor han. Astăzi cei mai multi vorbitori se află în regiunea cuprinsă între fluviile Yangtze și Mekong. 38 de limbi (Etnologue) împărțite în două subfamilii principale: hmong (miao) și mien (yao), cărora li se adaugă grupul unilingv she. Cei mai multi lingviști atașează această familie mării familii chino-tibetane, dar clasificări mai recente o plasează fie în macro-familia (phylum) austrica, fie o consideră o micro-familie de sine stătătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a celor peste 1250 de limbi care compun această familie. Ne vom limită 294 la cîteva clasificări simplificate, cu enumerarea limbilor cu cel mai mare număr de vorbitori, precum și a cîtorva mai aprofundat cercetate. Familia austroneziana este împărțită în două subfamilii: formosană și malayo-polineziană. Din perspectiva unei clasificări geografice tradiționale subfamilia malayo-polineziană are patru mari ramuri: indoneziana, melaneziana, microneziana și polineziana. O altă împărțire a limbilor malayo-polineziene cuprinde ramură occidentală (cu limbi cum ar fi malgașa, javaneza, sundaneza, indoneziana, cebuano, malaeza
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Ne vom limită 294 la cîteva clasificări simplificate, cu enumerarea limbilor cu cel mai mare număr de vorbitori, precum și a cîtorva mai aprofundat cercetate. Familia austroneziana este împărțită în două subfamilii: formosană și malayo-polineziană. Din perspectiva unei clasificări geografice tradiționale subfamilia malayo-polineziană are patru mari ramuri: indoneziana, melaneziana, microneziana și polineziana. O altă împărțire a limbilor malayo-polineziene cuprinde ramură occidentală (cu limbi cum ar fi malgașa, javaneza, sundaneza, indoneziana, cebuano, malaeza, tagalong etc., vorbite în zone din Thailanda, Vietnam, Cambodgia și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cele mai importante familii ale acestei macro-familii amintim: trans-Noua Guinee (481 de limbi), torricelli (57), sepik (55), ramu-lower sepik (32), tor-kwerba (24), papua occidentale (23), papua centrale de sud (22), Lakes Plain (20), border (15), Geelvink (12) etc. Limbile din subfamilia Reef-Santa Cruz (denumite de localnici natugu, vorbite în insula Santa Cruz / Nendö din insulele Solomon), clasificate anterior drept limbi papua, au trăsături structurale atît papuane, cît și austroneziene și au fost recatalogate recent în marea familie austroneziana. Cea mai vorbită
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și limbi izolate, cuprinzînd între 250 și 750 de limbi care se vorbeau aici înainte de colonizarea britanică de acum 250 de ani. Cea mai importantă familie de limbi australiene este pama-nyungan, care cuprinde aproximativ 270 de limbi grupate în 14 subfamilii. Limbile australiene mai sînt vorbite astăzi cam de 500.000 de aborigeni (doar 2% din populația totală a Australiei), toți bilingvi. Sînt limbi polisintetice, cu un număr redus de foneme, ergative sau cu ergativitate scindata (ergativ-acuzative). Pronumele personal și numele
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Niger. Limbile bantu sînt considerate un subgrup al grupului benue-congo, este introdus grupul limbilor Adamawa-Ubangi precum și limba fula (peul) și este exclus grupul limbilor songhai. Ulterior, Greenberg grupează cîteva unități lingvistice vorbite în regiunea Kordofan din centrul Sudanului într-o subfamilie pe care o denumește kordofaniană și care ar constitui o ramură a mării familii nigero-kordofaniene. Majoritatea lingviștilor care s-au ocupat de limbile africane preferă însă mai vechea denumire de familie nigero-congoleză. În enciclopedia Limbile lumii (LL), apărută în 1981
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
gur (voltaic); 4. kwa; 5. benue-congolez; 6. adamawa de est. Ramură kordofaniană era compusă din: 1. koalib; 2. tegali; 3. talodi; 4. tumtum; 5. katla. Au fost aduse o serie de amendamente acestei clasificări, de pildă acela că există o subfamilie benue-kwa ca parte a familiei nigero-congoleze. Mulți lingviști africani acuză faptul că, în realitate, împărțirea limbilor africane are la bază în primul rînd criterii etnice, si nu lingvistice. Astfel, comentînd articolul lui David Cohen despre limbile hamito-semitice din volumul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
japoneză Hokkaido; limba pe cale de dispariție; a nu se confundă cu limba aynu, o limbă turcica vorbită în Chină limba izolată (lingviștii nu au reușit să stabilească vreo înrudire cu alte limbi); tipologic, apropiată de limbile paleo-siberiene, dar și de subfamilia altaica; analitică; aglutinanta; SOV; subst. - adj. lipsită de scriere; transcrieri chirilica, katakana, latină 8. ajagbe N Benin, Togo; limba a unei populații majoritar creștine; nu trebuie confundată cu aja, familia nilo-sahariană (Sudanul de Sud) familia nigero-congoleză, ramura kwa, grupul gbe
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Internațional, Dallas, Texas, 2014.Versiune online: http://www.ethnologue.com. (Summary by language family). 356 Noi considerăm că limbile altaice împreună cu cele uralice formează o singură unitate. 357 Noi considerăm că limbile japonice formează o singură unitate împreună cu limbile din subfamilia uralică, inclusă, la rîndul său, în marea familie uralo-altaică. 358 V. Paul M. Lewis, Gary F. Simons, Charles D. Fennig (editori), Ethnologue. Languages of the World, Ediția a XVII-a, SIL Internațional, Dallas, Texas, 2014.Versiune online: http://www.ethnologue
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Sunt specii de talie medie și mică cu un mod de viață extrem de diferit. Ei sunt întâlniți în ciuperci, mușchi de copac, sub pietre, un număr redus de specii sunt mirmecofile fiind întâlnite în mușuroaiele de furnici. Majoritate speciilor din Subfamilia Cholevinae sunt cavernicole fiind răspândite în peșteri și grote. Pentru fauna României au fost semnalate 32 de genuri cu 185 specii. Dintre acestea au fost redactate chei de determinare pentru 28 de genuri și 143 specii. Considerăm probabilă existența genului
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
Cuprinde un număr de aproximativ 2 000 de specii răspândite în toată lumea, cu un mod de viață extrem de diferit. După unele clasificări mai noi în această familie au fost incluși reprezentanții familiilor Cholevidae și Catopidae, care în prezent sunt considerate subfamilii. Conform celei mai actuale clasificări această familie conține 4 subfamilii, dintre care 3 sunt prezente și în fauna României: Leiodinae, Cholevinae și Coloninae. Subfamilia Platypsyllinae cuprinde un singur gen monotipic, cu specia Platypsyllus castoris parazit pe castor, care până în prezent
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
în toată lumea, cu un mod de viață extrem de diferit. După unele clasificări mai noi în această familie au fost incluși reprezentanții familiilor Cholevidae și Catopidae, care în prezent sunt considerate subfamilii. Conform celei mai actuale clasificări această familie conține 4 subfamilii, dintre care 3 sunt prezente și în fauna României: Leiodinae, Cholevinae și Coloninae. Subfamilia Platypsyllinae cuprinde un singur gen monotipic, cu specia Platypsyllus castoris parazit pe castor, care până în prezent nu a fost semnalată în fauna noastră. 1 Subfamilia Leiodinae
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
în această familie au fost incluși reprezentanții familiilor Cholevidae și Catopidae, care în prezent sunt considerate subfamilii. Conform celei mai actuale clasificări această familie conține 4 subfamilii, dintre care 3 sunt prezente și în fauna României: Leiodinae, Cholevinae și Coloninae. Subfamilia Platypsyllinae cuprinde un singur gen monotipic, cu specia Platypsyllus castoris parazit pe castor, care până în prezent nu a fost semnalată în fauna noastră. 1 Subfamilia Leiodinae Corpul rotunjit sau oval, adesea emisferic, de talie mică sau medie, cu un colorit
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
4 subfamilii, dintre care 3 sunt prezente și în fauna României: Leiodinae, Cholevinae și Coloninae. Subfamilia Platypsyllinae cuprinde un singur gen monotipic, cu specia Platypsyllus castoris parazit pe castor, care până în prezent nu a fost semnalată în fauna noastră. 1 Subfamilia Leiodinae Corpul rotunjit sau oval, adesea emisferic, de talie mică sau medie, cu un colorit ce variază de la maroniu-deschis la negru. Clipeul poate fi uneori delimitat printr-o linie fină semicirculară. Antenele prezintă o măciucă formată din 3-5 articole, articolul
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
din 3 articole, articolul 8 fiind scurtat. Punctuația pronotului este mai fină și mai rară decât punctuația capului. Elitrele prezintă o punctuație dublă, iar rândurile longitudinale de puncte sunt accentuate. Din Europa până în Japonia, rară. l=2,5-3 mm. 2 Subfamilia Cholevinae Cuprinde specii de talie redusă (sub 6,5 mm), cu corpul oval-alungit, puternic convex. Baza capului întotdeauna cu o bordură bine vizibilă. Ochii ovali. Antenele formate din 11 articole, începând cu articolul 8 ele sunt ușor îngroșate, alcătuind o
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
Suprafața elitrelor cu rugozități punctate fine și dese. Carena mezosternului ondulată, înălțată anterior, fiind prevăzută cu un dinte scurt. Picioarele scurte. Tibiile mediane cu țepi lungi, cele posterioare au țepi fini și mai scurți. l=2,5-2,6 mm. 3 Subfamilia Coloninae Corpul oval-alungit. Ochii sunt prezenți. Antenele au o măciucă alcătuită din 4 articole, iar articolul 8 nu este rudimentar. Coxele anterioare conice și cilindrice, cavitățile de articulație ale coxelor anterioare fiind închise posterior. Abdomenul la ♂ prezintă 5-6 sternite, iar
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
-a (drojdii și mucegaiuri). Grupa I (Bacterii lactice) Denumite și „bacterii folositoare”, ele asigură fermentația lactică în urma căreia lactoza trece în acid lactic; în paralel, crește aciditatea laptelui, ceea ce determină coagularea cazeinei („prinderea” laptelui). Bacteriile lactice sunt încadrate în 2 subfamilii ale familiei LACTOBACTERIACEAE: Subfamilia STREPTOCOCCACEAE: * genul Streptococcus. Speciile S. lactis și S. cremoris generează aciditatea spontană și naturală a laptelui (până la 120-150°T) și se dezvoltă în intervalul +10...+40°C (optim = +30...+35°C). Specia S. thermophylus este prezentă
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
Grupa I (Bacterii lactice) Denumite și „bacterii folositoare”, ele asigură fermentația lactică în urma căreia lactoza trece în acid lactic; în paralel, crește aciditatea laptelui, ceea ce determină coagularea cazeinei („prinderea” laptelui). Bacteriile lactice sunt încadrate în 2 subfamilii ale familiei LACTOBACTERIACEAE: Subfamilia STREPTOCOCCACEAE: * genul Streptococcus. Speciile S. lactis și S. cremoris generează aciditatea spontană și naturală a laptelui (până la 120-150°T) și se dezvoltă în intervalul +10...+40°C (optim = +30...+35°C). Specia S. thermophylus este prezentă în iaurt și se
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
40...+50 °C). Dacă laptele conține speciile S fecalis și S. liquefaciens, brânzeturile obținute vor avea gustul de „amar”; * genul Leuconostoc. Include speciile L. citrovorum și L. paracitrovorum, care asigură aroma caracteristică untului și smântânii (concură la formarea de diacetil). Subfamilia LACTOBACILLEAE: * genul Lactobacillus: * subgenul Thermobacterium include bacterii care se dezvoltă la temperaturi de +37...+60 °C. Speciile T. lactis și T. helveticum se găsesc în brânzeturile Șvaițer și Gruyère, Lactobacillus bulgaricus intră în microflora iaurtului, iar Lactobacillus acidophyllus este prezentă
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
este rugos, mat, lipsit de luciu. Din această familie sunt cunoscute în jur de 3 000 de specii răspândite în toată lumea. În Europa Centrală întâlnim peste 150 de reprezentanți, dintre care aproximativ 100 sunt prezenți și în fauna României. Cheia subfamiliilor 1.Scutelul este absent...............................................................................2 -.Scutelul mic, dar bine vizibil.....................................................................3 2.Tarsele anterioare și mediane pseudotetramere, fiind aparent formate din 4 articole, penultimul articol tarsal este foarte mic, situat între lobii articolului 3 (fig.19a, pag.16 ). Lobii interni
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
ventuze adezive...........3 Colymbetinae -.Marginea anterioară a ochilor nu este sinuată (fig.17b, pag.16 ). ♂ prezintă primele 3 articole ale tarselor anterioare lățite în formă de disc, prevăzute cu mici ventuze adezive circulare (fig.19b, pag.16)...........................................................4 Dytiscinae 1 Subfamilia Hydroporinae Cuprinde specii de dimensiuni reduse (sub 6 mm). Se deosebesc de reprezentanții subfam. Laccophilinae prin aspectul coxelor posterioare care nu sunt aplatizate. Tarsele anterioare și mediane sunt pseudotetramere, articolul 4 tarsal este foarte mic, fiind situat între lobii articolului
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
laterale galbenroșcate. Pata neagră de pe pronot adânc divizată în partea ei mediană. Scutelul negru. Elitrele cu baza de culoare galben-deschisă, ele sunt prevăzute cu 6 dungi longitudinale întunecate și puternic confluente. Găsită numai în sud-vestul României. l=5 mm. 2 Subfamilia Laccophilinae Se diferențiază de Hydroporinae se deosebesc prin tarsele anterioare și mediane alcătuite din 5 articole bine diferențiate, articolele 3 și 4 având o lungime egală. Corpul aplatizat, iar scutelul nu este vizibil. În Europa Centrală este întâlnit un singur
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
câteva benzi longitudinale și tivitura marginilor laterale de nuanță mai deschisă. Antenele relativ alungite, vârful antenelor și tarsele cu o culoare negricioasă. Coxele posterioare sunt lipsite de organe stridulante. Mai rară decât specia precedentă. l=4,2-4,8 mm 3 Subfamilia Colymbetinae Specii de talie medie (6-20 mm), dimensiunile corpului reprezintă un caracter de diferențiere față de reprezentanții celorlalte subfamilii. De Dytiscinae se deosebesc prin aspectul ochilor care nu sunt sinuați în partea lor anterioară. Baza pronotului dreaptă sau cu cele 2
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
cu o culoare negricioasă. Coxele posterioare sunt lipsite de organe stridulante. Mai rară decât specia precedentă. l=4,2-4,8 mm 3 Subfamilia Colymbetinae Specii de talie medie (6-20 mm), dimensiunile corpului reprezintă un caracter de diferențiere față de reprezentanții celorlalte subfamilii. De Dytiscinae se deosebesc prin aspectul ochilor care nu sunt sinuați în partea lor anterioară. Baza pronotului dreaptă sau cu cele 2 jumătăți ușor oblic-trunchiate, iar scutelul este vizibil, bine conturat. Marginile laterale ale apofizei prosternului ± turtite, partea ei mediană
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]