11,661 matches
-
psihologiei narative, nu știam că poveștile sunt mituri personale, al căror sens menține coerența și unitatea eului, altfel spus, identitatea sa, și nu mă interesa cîtuși de puțin dacă perturbarea structurilor narative conduce sau nu la ruperea legăturii dintre eul subiectiv și cel empiric (paranoia). Astăzi însă știu că dorința lui Valerian de a rămîne în România decurgea firesc din povestea pe care și-o construise despre sine încă din copilărie și din care își extrăgea sensul propriei vieți. Mai mult
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
cuvinte, se regăsește, nealterată, în paginile romanului După-amiaza de sâmbătă, de Valeriu Cristea. Povestindu-și amintirile (cele mai multe dintre ele, din copilărie), protagonistul păstrează mirările și spaimele copilului, acordând atenție nu numai detaliilor exterioare ale fiecărui episod, ci și receptării sale subiective. Un nor de pe cer, un fascicul de lumină sau un umil obiect casnic precum ciuperca de reparat ciorapii pot ajunge în prim-plan, căpătând o putere de sugestie mai mare decât a unei descrieri exhaustive. Amintirile nu sunt așezate ordonat
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
poveste scurtă ne introduce în dimensiunea profundă a unui tip de limbaj, în raportul lui Mircea Ivănescu cu amintirea, cu sinele, cu eu-l poetic. "Emoția din acest poem strict autobiografic e perfect obiectivată, înstrăinată pentru a deveni mai profund subiectivă, copleșitoare prin seninătatea ei, prin transparența ei, în care se topește taina. Lipsește aici, în mod clar, și (auto)ironia " atît de specifică lirismului ivănescian. Cînd poetul o regăsește, mai evidentă sau mai ascunsă, vocea lui devine dublă: e a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
când îi dicta cuvinte numai în limba română, astfel încât și primul să înregistreze ieșirea din timp. Ce ne facem însă că și Eliade a avut jurnal, amintiri - toate depănate, ca în basmele românești - , toate fixate dincolo de vreme, cu selecții lexicale (subiective?!) care i-au nemulțumit pe unii, iar pe alții i-a exasperat, acuzându-l (postum!) de camuflaj intenționat. Mircea Eliade a simțit „teroarea istoriei” în propria-i biografie. A mai avut rost să mai desfacă firul în patru? Și să
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Mușina. Poetul critică, ironizează, joacă farse, poartă diferite măști, acuză, blamează, e răzvrătit și sceptic, sarcastic și burlesc (...). Abia când îl citești pe Mușina vezi cât de aproape de Caragiale e Emil Cioran". în răspăr cu impresia curentă a unei combativități subiectiv asumate, "Monica Lovinescu trăiește într-un fel de ipostază impersonală a sa, care - mai presus parcă de controlul propriei conștiințe, dar nu și dincolo de un mod anume de a trăi cotidianul - este supusă unor principii ce îi instituie statura morală
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
Parisul pare un roman pe care îl frunzăresc în speranța că, dacă nu am cum să-i surprind esențialul, pot măcar să-l zăresc. Un roman ca un studiu franc și îndrăzneț al inimii unei metropole ce a dezvoltat atâtea epopei subiective și a formulat atâtea cereri de îngăduință pentru întreg cortegiul de neajunsuri și deversări, de devotament și meschinărie, de dragoste și ură, de generozitate și rea-credință, de admirație și netrebnicie. Visăm să zburăm. Și uneori chiar o facem. Iar zborul
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
din generația lui. Nu s-a bucurat însă nici de prețuirea aliaților de moment. Atacurile acestora din urmă culminează cu articolul Critica criticii, publicat în broșură de I. Vitner în 1949, care îi desființează Istoria pentru vicii de concepție (,idealism subiectiv") și de metodă (,caracter neștiințific") și care ar fi putut deveni la fel de faimos ca Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei, articolul prin care Sorin Toma îl scoate o vreme pe Tudor Arghezi din literatura nouă, dacă, eliminat din universitate, Călinescu n-
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
spectatorilor de oriunde. Și nu doar al creatorilor. Aici, la Avignon, te simți, tu și arta ta, în centrul lumilor. În fiecare vară. Orașul este un laborator al întîlnirilor, al dialogului - o mare, mare artă aici - al memoriei afective și subiective. La rînd la intrarea într-o sală, în autobuzele care te duc sau te aduc de la Cariera de la Boulbon, de pildă, la o cafea, în librărie, se discută numai despre teatru. Despre ce ai văzut, se fac recomandări călduroase, se
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
un intreg indivizibil" (după John J. Lalor (ed.), Cyclopedia of Political Science, 1889). Analizând încercările de definire a națiunii, Hobsbawm 12 constată existența definițiilor obiective (care privesc națiunea prin elemente precum teritoriu, apartenența etnică, cultura, limba, istorie) și a celor subiective, în două variante: colectivă (în maniera lui Renan, ce definește națiunea că un "plebiscit zilnic") și individuală (în maniera marxiștilor austrieci, pentru care naționalitatea se poate adaugă indivizilor oriunde s-ar afla aceștia, dacă ei vor să o afirme deschis
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
T. Mazilu: "dacă-l întrebi pe un prost cît e ceasul, îți va răspunde că n-are importanță deoarece timpul e relativ". Interviul e neîndoios o specie ingrată. Inteligența celui ce pune chestiunile se poate lovi lesne fie de limita subiectivă (volițională) a repondentului, fie de cea obiectivă a aceluiași (sărăcia cu duhul). Important e ca realizatorul de interviuri să fie o persoană de calitate intelectuală și de probitate, care să-i dea interlocutorului satisfacția unui "joc de mingi" ca la
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
ele, în special, trimit la OM, OM fără de care lumea, omenirea, nu prea (că olteanul!) există. Lăsând glumă la o parte, trebuie spus că orice act de înțelegere prin transpunere presupune o anume ,,trăire”, o participare (chiar și de natură subiectivă), condiționată ontologic de ,,o stare particulară a ființei, situată într-o dispoziție favorabilă de receptivitate și cunoaștere reciprocă” (A. Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). După cât se vede, procesul înțelegerii are ca statut esențial raportul existențial
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a lui, a celuilalt că sinteză a tuturor întrepătrunderilor, asimilărilor și totalizărilor de semnificații. Altfel, sau cel puțin la limită, stau lucrurile în privința empatiei care poate fi văzută și că un „produs psihic concretizat prin starea de retrăire a vietii subiective a celuilalt” (R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001, p. 19). G. H. Mead, de exemplu, este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social existent și, doar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Nu lipsesc, în momentul de față, polemicile între cei care nu văd necesitatea împrumutului din engleză, considerînd că acesta dublează inutil termenul marcă, și cei (mai ales din interiorul domeniului) care susțin specificul profesional brand-ului, constînd tocmai în aspectele subiective, emoționale, ale "receptării": "Semnificația termenului a evoluat, în prezent brandul fiind definit ca un set de asocieri definit pe baze raționale și emoționale între o organizație sau un produs și publicul/publicurile acesteia." (Marius Ursache, "Brand sau marcă?", brandingromania.com
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
Insatisfacția omului în fața finitului, aspirația sa către infinit sînt manifestări ale divinului în om, sînt mărturia omului în ceea ce privește existența lui Dumnezeu și nu doar a lumii". Această tendință către nelimitarea divină, către o libertate ce-și află sorgintea în ecuația subiectivă, intimă, a fiecărui artist cu opera sa poate fi coroborată și cu celebra definiție kantiană a frumosului drept "ceea ce place în mod universal fără concept". Dimensiune capitală a vieții religioase, sacrul se manifestă în cîmpul estetic prin înzestrarea obiectelor cu
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
orice formă de exhibare a sinelui, ce i se părea cu atât mai condamnabilă cu cât ar fi venit din partea unui critic. Nu privilegiez (teoretic) nici una dintre cele două structuri, constat numai o diferență frapantă. G. Călinescu este un critic subiectiv anticonfesiv (ceea ce nu e deloc un paradox, întrucât toată opera trebuie să fie o confesiune indirectă), în timp ce E. Lovinescu este un critic subiectiv confesiv prin excelență (ceea ce nu e deloc un pleonasm, întrucât confesiunea emană atât de opțiunea pentru impresionism
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
privilegiez (teoretic) nici una dintre cele două structuri, constat numai o diferență frapantă. G. Călinescu este un critic subiectiv anticonfesiv (ceea ce nu e deloc un paradox, întrucât toată opera trebuie să fie o confesiune indirectă), în timp ce E. Lovinescu este un critic subiectiv confesiv prin excelență (ceea ce nu e deloc un pleonasm, întrucât confesiunea emană atât de opțiunea pentru impresionism, cât și din necesitatea de a-și fonda convingerile estetice pe o anumită disponibilitate psihologică, particulară, deci irepetabilă). E. Lovinescu s-a studiat
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
ele, în special, trimit la OM, OM fără de care lumea, omenirea, nu prea (că olteanul!) există. Lăsând glumă la o parte, trebuie spus că orice act de înțelegere prin transpunere presupune o anume ,,trăire”, o participare (chiar și de natură subiectivă), condiționată ontologic de ,,o stare particulară a ființei, situată într-o dispoziție favorabilă de receptivitate și cunoaștere reciprocă” (A. Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). După cât se vede, procesul înțelegerii are ca statut esențial raportul existențial
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a lui, a celuilalt că sinteză a tuturor întrepătrunderilor, asimilărilor și totalizărilor de semnificații. Altfel, sau cel puțin la limită, stau lucrurile în privința empatiei care poate fi văzută și că un „produs psihic concretizat prin starea de retrăire a vietii subiective a celuilalt” (R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001, p. 19). G. H. Mead, de exemplu, este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social existent și, doar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
unei poziții, a unei opinii, într-o formă clară, non-ambiguă, oficială. În Parlamentul României, probabil sub influența jurnalismului politic de opinie, se citesc unele declarații incredibile: pamflete compuse într-un limbaj cât mai pitoresc, vizînd efecte de umor facil; discursuri subiective, afective, vulgare, confuze. Autorii lor se raportează în mod evident la modelele literare și jurnalistice, punînd de pildă mare preț pe titlu, pe actul creator al intitulării: ,Mă văd obligat să-mi intitulez declarația mea politică ŤBercenizarea Parlamentuluiť", (VCN, 20
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
sistemul. Abia după ce vom citi toate aceste confesiuni, vom putea și noi, ceilalți, să ne pronunțăm în deplină cunoștință de cauză. De mare profit pentru înțelegerea specificității regimului comunist din România este cartea profesorului Ion Ianoși Eu - și El. Însemnări subiective despre Ceaușescu. Este cartea unui gânditor de stânga, adept al marxismului și om care a servit regimul comunist din țara noastră într-una din perioadele sale cele mai tulburi (între 1955 și 1965). Într-un fel, această carte este o
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
era un fost demnitar comunist (e drept, căzut în dizgrație), Ion Iliescu. De aceea, concluzia implicită din finalul cărții - citat mai sus - este că pentru autor și noua putere post-comunistă este la fel de străină de idealurile stângii. Eu - și El. Însemnări subiective despre Ceaușescu este o carte inteligentă, scrisă cu har, care are un merit incontestabil: acela că prin întrebările puse sau sugerate oferă piste de gândire menite să aducă lumină în istoria destul de contorsionată a comunismului românesc. Ea poate fi citită
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
Fără iluzii, fără idealizări, fără concesii. Nararea se desfășoară de pe poziția martorului ocular sau a participantului, în registrul obiectiv al consemnării faptelor - inclusiv văzute din alte perspective, cum ar fi acelea ale lui Odiseu sau Telemah - , dar și în registrul subiectiv, al judecății de valoare din partea unui raisonneur capabil nu numai de atacul inechivoc al rafalelelor unei priviri lucide și pătrunzătoare, care sfîșie vălul exterior al minciunii. Îmbinînd relatarea faptelor cu interpretarea lor, discursul Penelopei este proiectat în viitor, vizînd implicit
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
4.09.2006); "N. aruncă mănușa: ŤDacă G. și R. vor să mă dea afară, să o spunăť", 9.11.2006; "după ce v-o dat și pe voi afară, ați început a face un alt partid" (Azi.md). Evident, atitudinea subiectivă față de faptele în discuție conduce la preferința fie pentru eufemisme (a îndepărta : "trei deputați din parlament au fost îndepărtați din partid"), fie pentru hiperbole, exagerări dramatice; excluderea e o execuție prin decapitare, împușcare etc.: "nimeni nu era pregătit luni să
Excluderi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10103_a_11428]
-
imagine: Prima etapă (orfica): Renaștere (cristalizare, clasicism - nouă paradigmă - fetișizarea Antichității) - Baroc (dispersare - romantism); - perioadă tranzitiva (preclasicism - rococo) - A doua etapă (prometeica): Clasicismul vienez (cristalizare - clasicism - nouă paradigmă - beethovenocentrism) - Romantism (dispersare - romantism); contextul cel mai potrivit exemplificării prin analogia obiectiv/subiectiv - perioadă tranzitiva (post-romantism - verism) - A treia etapă (oedipiană): Avangardism <footnote În contextul ultimei avangarde (anii '50-'60) creația lui J. Cage, I. Xenakis și a minimaliștilor americani (Ph. Glass, Ț. Riley, S. Reich și La Monte Young) reprezintă semnul prevestitor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
vastei și amuzantei sfere a umorului evreiesc. În deplin acord cu majoritatea specialiștilor, și realizatorul cuprinzătoarei selecții subscrie tezei conform căreia „fără umor, evreul nu ar fi reușit să supraviețuiască“. Teșu Solomovici: 5 000 ani de umor evreiesc - o antologie subiectivă. Editura Teșu, București, 2003. Preț: 300 000 lei. Cadouri malefice Autorul oferă un ciclu de povești provocatoare, a căror acțiune se petrece într-un liniștit orășel din New Hampshire, ai cărui locuitori se află în puterea unui rău implacabil. Cadouri
Agenda2003-32-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281349_a_282678]