287 matches
-
în aceeași editură că și astăzi. Nu mai este cazul să revin la peripețiile pe care D.S.R. le-a avut în timpul regimului comunist și care au fost înfățișate pe larg, cu toate documentele în sprijin, în Dosarul de la primul volum, subintitulat Piese pentru o istorie a cenzurii. D.S.R. pare intrat acum pe calea firească. Să ne oprim, așadar, asupra lui din punctul de vedere al proiectului avut în vedere și al rezultatelor concrete. D.S.R. este cea de-a patrusprezecea încercare de
Dictionarul scriitorilor români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18176_a_19501]
-
la Paris ca „revistă socială și politică a sindicaliștilor din exil”. La Madrid apărea revista „Carpații”, de orientare legionară, dar doritoare de „acțiune românească în exil” (1954-1962, 1972-1989), dar mai importantă și mai puțin ideologizată extremist era madrilena „Destin” (1951-1972), subintitulată „revistă de cultură românească”. Cu diferențe importante de coloratură politică, toate aceste publicații afișau la vedere identitatea națională, ca steag de luptă, valoarea supremă cu care se identificau.
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
un "jurnal indirect", după expresia eliadescă, sînt o antologie a articolelor publicate timp de șapte ani și jumătate în revista "România literară" sub rubrica "Mic dicționar"". Pentru a urma o precizare autocaracterizantă nu doar din punct de vedere "tehnic": "Am subintitulat volumul Jurnal, deoarece textele reunite în el pot fi citite ca înșiruire de note zilnice; ele urmăresc istoria dintre 1990 și 1997 și o fac cu intensă participare emotivă, cu atașament explicit de partea unei cauze politice bine definite și
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate încap într-o replică ionesciană, " Ce ciudat, ce bizar, ce coincidență!", cu toate variantele ei, desigur. [...] Andrei Oișteanu a vrut să scrie proză (așa își subintitulează cartea) și a forțat ficțiunea. în loc să-și lase libere, în Comisionarul, meditațiile pe tema sinuciderii, a liberului arbitru, a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
comparatist (preocupat statornic de descoperirea afinităților între cele două literaturi ) și, în paralel, de traducător din literatura română (cea mai recentă contribuție a sa este un roman de Norman Manea). Articolul dedicat literaturii române, intitulat România: sete de comunicare și subintitulat Romancierii contemporani lasă în urmă trecutul sau istoria țării lor (ilustrat de portretele a patru nume semnificative: Mircea Eliade, Marin Preda, Mircea Cărtărescu și Marin Sorescu) și semnat de tânăra prozatoare Elena Houzouri cuprinde o privire rapidă asupra evoluției literaturii
Literatura română în Grecia by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9782_a_11107]
-
domnului Gârbea ține, dincolo de strategiile construcției, de gramatica textului al cărei secret simplu, cred, constă în autoreglarea metaforei limbii în funcție de personaje, scheme dramatice, sinuozități și urme istorice. Gârbea îl urmează în spirit pe Quintilian cu a sa Historia sinuosa. Mephisto, subintitulat O dramă contemporană, mi se pare din punct de vedere al gramaticii textului o mică bijuterie. Țesătura dramatică este clădită aici de-a dreptul pe goluri de aer; ceva ireal, șovin și deștept, vulgar, real și, deopotrivă, ireal concură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
doi au decis să își organizeze propriile bienale, ajungându-se ca, în 2005, la Praga să aibă loc două manifestări, cea a lui Knizak și cea a lui Politi. Atenție specială acordată picturii A treia ediție a bienalei de la Praga, subintitulată „Glocal and Outsiders: Connecting Cultures in Central Europe“, s-a desfășurat într-o mare hală industrială, adaptată pentru o expoziție de artă. Impresia generală a fost aceea a unui târg de artă, și mai puțin a unei expoziții cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
de coșmaruri. Iar «omul norocos» tocmai în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una dintre cele mai întunecate din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfârșit vis rău. Romanul putea fi subintitulat «ântâmplări din irealitatea totală» sau, de ce nu, «din irealitatea totalitară». Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E. Baconsky; ...și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
dobândită orbire devine limpede intenția de a trăi eminența corpului, și o statuie în care văzul a amuțit este implicit o invitație la hiperestezia tactilului. Nu "vezi" cu adevărat o sculptură decât pipăind-o și nu întîmplător Brâncuși și-a subintitulat câteva lucrări "sculptură pentru orbi". Suprafața este șlefuită până la epuizarea oricărui accident al materialului și este pregătită pentru întîlnirea cu singurul simț capabil să se muleze pe ea, să o reproducă în sfera subiectului și să elibereze din ea forma
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reduce până la urmă tot la faptul simplu de a ști: lui Schopenhauer îi scapă în felul acesta tocmai miracolul filozofiei, care este reflexivitatea. Dar dacă aici ajungi după ce întreprinzi pe două sute de pagini "analiza logică a două noțiuni" - cum își subintitulează Hintikka lucrarea -, dacă ajungi tot la prostia lui Schopenhauer de acum un secol (ce-i drept, demonstrată cu mijloace formale), dă-mi voie atunci să-ți spun că nu faci decât să mă blochezi, că nu mă muți din loc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-ului și te prinde de nas... Mirel 28 iulie 2006 Cele trei seminarii pe care am fost nevoit să le organizez în Prahova, ca o etapă a unei campanii naționale, având drept tematică „Egalitatea de șanse între bărbați și femei“, subintitulată „Europa este importantă pentru tine“, mi-au provocat o multitudine de enervări, pe care sunt bucuros să le împărtășesc cu tine: 1. Consiliera de la București avea un caracter dificil, de șefuță care le știe, care le impune, care s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de o valoare inestimabilă ca să le dăruiești atât de solemn, în văzul lumii. Patriotism funambulesc În volumul Glasul din... urmă (Zamolsara, Timișoara, 2006), Ioan Crăciun Petrișan amestecă tot felul de informații, reflecții și fantezii referitoare la soarta poporului român. Volumul, subintitulat „joc străbun - despre siniștri și... sinistrați moderni - pseudoroman psihologico istoric etc.“, este expresia unui patriotism patetic și ludic, exuberant și amatoristic care te poate face să roșești dacă îți iubești cu adevărat țara. Întregul montaj poate fi considerat un circ
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ne bombardeze cu încă o veste dătătoare de fiori: „Aerul e un fier vechi“ etc. Dacă află asta cei care trăiesc din strângerea fierului vechi, s-a terminat cu noi. intalnire „destinala“ „Poeme declamative și eliptice“ - așa ar putea fi subintitulat volumul Aplauze publicat de Iuliana Petrian (Mirador, Arad, 2007). Într-o prezentare (generoasă) de pe ultima copertă a cărții, Doina Uricariu remarcă teatralitatea versurilor, dar o consideră o calitate: „Fiecare poem din cartea de față cultivă teatralitatea, lăsând-o să coboare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate încap într-o replică ionesciană, " Ce ciudat, ce bizar, ce coincidență!", cu toate variantele ei, desigur. [...] Andrei Oișteanu a vrut să scrie proză (așa își subintitulează cartea) și a forțat ficțiunea. în loc să-și lase libere, în Comisionarul, meditațiile pe tema sinuciderii, a liberului arbitru, a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Orfeule! Să facem din femeia care mă persecută astfel un obiect de studiu. Ce-ai zice dacă m-aș consacra psihologiei feminine? Da, da, și pentru că acum se poartă monografiile, voi face două: una se va intitula Eugenia, cealaltă Rosario, subintitulate: studiu de femeie. Ce zici de ideea mea, Orfeule?“ Și se hotărî să meargă și să se consulte cu Antolín S. - de la Sánchez - Paparrigópulos, care, în perioada aceea, se consacra studiilor despre femei, deși mai mult în cărți decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în care fenomenele se desfășoară cu mai multă simplitate și mai multă limpezime, fiind deci mai ușor de expus și de înțeles"1. Dar, în ciuda aparentei clarități ce caracterizează patogenia holerei, reputatul microbiolog canadian s-a simțit îndemnat să-și subintituleze lucrarea: O boală cu paradoxuri, atrăgând astfel atenția că este vorba de o afecțiune care prezenta o sumedenie de aspecte controversate. Printre paradoxurile holerei se numără și constatarea că avem de-a face cu o boală a cărei denumire este
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Brauner și Corneliu Mihăilescu — executa „decoruri interioare, mobilă, covoare, ceramică, decoruri și costume teatrale, construcții scenice, afișe teatrale și cinematice” (cf. nr. 1). În numărul 9 al aceleiași reviste este anunțată și prezentată expoziția Academiei Artelor Decorative din Str. Cîmpineanu, subintitulată „Salon permanent de artă decorativă pentru interiorul modern”. Alături de o listă a „cursurilor permanente” ale Academiei, intrate deja în al treilea an de existență, sînt amintite lucrările („schițele”) expuse de A. Vespremie (obiecte în metal, cărți legate, lămpi, lucrări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul foileton, romanul de consum (polițist, sentimental, de aventuri). Astfel, urmuzianul „Pîlnia și Stamate“ e subintitulat „roman în patru părți”, iar un poem al lui Geo Bogza se intitulează, ostentativ, „Roman“. Textele „romanești” ale avangardiștilor sînt scurte sau extrem de scurte, hiperconcentrate, minimale, oarecum în acord cu cerințele futuriștilor privind „instantaneizarea” literaturii (recte, adaptarea ei la dinamica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cleptoman, precoce antrenat sexual printr-un incest cu sora sa; în nr. 75 al aceleiași publicații, textul „Fantome“ al lui Filip Corsa (discutat deja anterior) este prezentat ca un „fragment din romanul Crucișătorul M.O.B”. Jacques G. Costin își subintitulează „fabula” Bîrna și paiul: „Proect de roman pentru sfîrșitul săptămînei engleze”. „Absint anonim, proza experimentală erotizantă și „toxicomană” a lui G. Mănciulescu (necitat de nici un comentator al avangardei noastre), șarjează caricatural stereotipiile prozei „înalte” și a literaturii „clasice” de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin „închinarea unui întreg număr literaturii române moderne” de către revista berlineză. Am văzut de ce... Accentele de orgoliu/complex „localist” ale Contimporanului nu se regăsesc în paginile celorlalte publicații de avangardă ale anilor ’20 (Punct, 75 HP, Integral, Urmuz, unu ș.a.). Subintitulată „Organ al mișcărei moderne din țară și străinătate”, Integral are, pe lîngă redacția de la București, o „redacție” pariziană (cu B. Fondane și Mattis Teutsch, mai tîrziu, Ilarie Voronca), acesteia adăugîndu-i-se, începînd cu numărul 8, o „redacție” în Italia, la Pavia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în mediile boemei bucureștene din anii neutralității (v. în acest sens și spectaculoasele evocări din Memoriile lui Constantin Beldie). După toate aparențele, ele au fost elaborate independent de influențele mișcărilor europene de avangardă (sesizînd, mai tîrziu, asemănările, autorul își va subintitula unul dintre manuscrise „schițe și nuvele... aproape futuriste”). Nu știm însă cîte dintre ele erau deja elaborate în 1909, anul „inventării” Futurismului european. „Actul de naștere” sau pseudonimul scriitorului a fost parafat abia în 1922; la începutul lui 1923, Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de cuvinte / Ca de glasuri un altar. Ticu Leontescu: Se poartă negru Cu un motto din Rondelul ajungerii la cer al lui Alexandru Macedonski - În cer s-ajunge dintr-un salt / Sau nu s-ajunge-n veci de veci -, volumul de versuri, subintitulat Poeme, al lui Ticu Leontescu, Se poartă negru (Editura Eurostampa, Timișoara, 2012) sugerează, de la început, alternativa care i se oferă omului în relația cu Transcendentul: să creadă necondiționat, fără ezitări /tatonări sau să nu creadă. Scrise, în cea mai mare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
beau ceva tare, să ascult muzică, să citesc un ziar. Să mă deconectez, filmul ăsta mi-a făcut rău. Numărul 9 al României Mari este exact ce-mi trebuie, un concert Înălțător Închinat răposatului pitic. Prima parte a lucrării, Allegro (subintitulată „Trădare de țară”) debutează cu o frază muzicală energică, viguroasă, interpretată la tobe. Se aude un răpăit În crescendo care, deși bogat În alterații, evocă foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre locul execuției. În mintea ascultătorului prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la minimum fragmentele acestui document neliterar. Dacă Intermezzo ar fi cuprins, În schimb, doar jurnalul lui M. (care este și interesant, și literar, cu o expresivitate lipsită de orice efect al involuntariatului), „romanul“ n-ar mai fi putut să se subintituleze chiar așa. De ce a ținut, atunci, criticul Marin Mincu să obțină un roman din materia unei jumătăți de roman (vrem să spunem că, totuși, jurnalul lui M. este și un roman sau, mai exact, un fel de bildungsroman al criticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e făcută din coincidențe. Ca în Ulysse. Ea pare fi pusă sub semnul scrisorilor, căci Performances de Friel pleacă de la același motiv: scrisorile scrise de Leos Janacek Kamilei Stösslova, cu 27 de ani mai tînără ca el. El își va subintitula ultimul său cuartet, capodopera testamentară, Scrisori intime. E ceea ce vrea să elucideze o tînără doctorandă care îl „reînvie” pe Janacek pentru a-l interoga: viața și pasiunea au determinat muzica genială? În fotoliu, așteptînd ridicarea cortinei, îmi amintesc de Seine
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]