707 matches
-
mod surprinzător, autodidactă. Dar poate că tocmai aici stă explicația pentru originalitatea ei, nefiind tributară nici unei școli. O adâncă experiență spirituală și o independentă a interpretării, o imaginație fecundă, la care se adăugă procesul lung și meticulos al elaborării se sublimează firesc în lucrările de ulei pe pânză sau în arta digitală, pe care le semnează. Vom numi stilul ei realism magic, fără să greșim prea mult. Oricum, lucrările ei caracterizate prin autenticitate, umor, metafore și rezolvări inteligente au fost primite
REALISMUL MAGIC AL ORNEI BEN-SHOSHAN de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354590_a_355919]
-
realist-biografistă își împinge marginile, simultan, în reveria anamnetică, în reveria cu nostalgii, și-n notațiile de cruzime, adesea de intensitate expresionistă. Dicțiunea autenticității topește referințele și aluziile într-o gramatică de lirism existențial acut, care electrizează concretul fără a-l sublima. Nonșalant și inteligent, poetul știe că „a fost în iad” dar „nu cere să fie crezut pe cuvînt”. Poate fi însă crezut, căci de mărturii autentice e vorba.” Portofoliu editorial Armonii Culturale Editura Armonii Culturale a fost fondată la Adjud
CINDERELLA & ALTE MARŞURI FUNEBRE (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357067_a_358396]
-
reprezentată, prin câteva poezii: “Iubita mea”, “Sărută-mă”; “Îngerii”; ș.a. Iubirea, la Florin Jianu trece pe alt plan, este convertită în spiritualitate, în sacralitate și dorință de Înalt, imaterialitate, aș zice că nu e tocmai o iubire carnală, ci una sublimată în avânturi ideale greu de atins. Liviu Jianu practică și parabola în versuri, cu profit maximum, adică având înțeles și morală clare. O astfel de poezie este “Muntele”: “De o vreme, am sădit un munte, / Și bătându-i drumurile, toate
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
el, ci să depășești toate obstacolele, până la ținta finală. Izbăvirea prin cuvânt - aceasta așteaptă autoarea după ce a suit atâta, cu munții-n spinare. De asemenea, timpul prezent, cel trecut și cel viitor sunt convertite în mii și mii de cuvinte. Sublimă prin magia pe care o degajă este poezia “Ora pământului”: luna răstignită între doi copaci / își scurge mierea- / mir pentru răni nevăzute / păsări rămase fără cuib / umblă speriate / pe sub cer nicio poartă / doar ghearele nopții / sculptează Siberii / în lumea de
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
carte de cunoaștere, de redescoperire, treptată și fascinantă, a puterii nebănuite de întrupare a gândului, a universului uman. În lirismul de profunzime cuvintele devin simboluri, învestite cu mai mult mister, pentru a dubla mesajul pământean cu ecouri cosmice. Tăcerea este sublimată până unde îngăduie arta literară. Poemele sunt alcătuite din versuri libere (cu metrica variabilă și cu măsura inegală), al căror ritm interior transmit fluxul ideilor și profunzimea sentimentelor. Compoziția interioară trimite la motivul central, care se află în deplină consonanță
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
mai importante mijloace de expresie, dar finalitățile estetice sunt realizate și prin procedee artistice de construcție și de semnificație, prin elemente ale viziunii artistice. Cu tonul uneori sobru, detașat, poetul caută însingurarea, tristețea, alteori, patetic, se dăruie total! Dionisiacul este sublimat în apolinic, seninătatea și înaltul însoțesc aspirația spre liniște, spre Tăcere, ca stare de voluptate a descoperirii sinelui. „Tăcerile” Poetului sunt însoțite în drumul lor către cititor de 175 de desene, semnate de Damian Petrescu, genial grafist și pictor român
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
cu program vulgaritatea și ermetismele forțate. În același spirit, nu abuzează de elemente livrești, universul ei liric fiind alcătuit cu precădere din secvențe campestre și vegetale, cadrul citadin, constrângător și ucigător de sensibilități accentuate fiind o prezență cu totul rară. Sublimându-și permanent datele unei biografii de sorginte bucovineană, Lucia Olaru Nenati realizează, până la urmă, un spațiu liric propriu, distinct, ale cărui dominante sunt sinceritatea și dramatismul. Există în poezia autoarei o latură profund feminină, un peisaj cu irizări de alb
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
cuvîntului/ de bun rămas dincolo de adînc” Se vede bine însușită aici lecția textualistă, cu cele două „legi” ale sale: realitatea textului este o prelungire a textului realității; textul este însetat de Viață, tot așa cum viața este mereu dornică să se sublimeze în text. De aici și pînă la animismul textual nu e decît un pas: „În fiece poem stă închis Cineva/ ca în floarea de zarzăr/ ca în mugurul verde al pinului/ de asta cuvintele se scriu/ în tăcere, poemele/ au
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
știi, Femeie; Frumoasa mea cu trupul de sirenă; De mierea ta, rău gura mi-e flămândă; Cătușa disperărilor mă strânge; Nu te schimba din floare-n buruiană; Câmpia mea cu ochi, mirată sete; Femeia - ce lumină credincioasă; Te vor iubi, sublimă disperare; Săgeata lui Amor mie-mi e strună; Învăț a inimii ortografie; Iubirea ta e temniță pe viață. Uneori adorația față de ființa iubită se transformă în reproș, în dezamăgire: Femeie fără trup, ești numai fiere! Păreai o sfântă ruptă din
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
un mare creator de artă și despre capodoperele sale murale este, cu siguranță, o întreprindere științifică temerară, și, mai cu seamă, dificilă. Domnul Profesor Mihail Diaconescu s-a achitat în mod exemplar de această dificilă misiune. Datorită acestui volum (album) sublima artă a lui Grigore Popescu - Muscel ne apare într-o lumină puternică, într-un lung șir de analize și dezbateri revelatoare. Nu întâmplător Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Irineu al Olteniei a afirmat în erudita sa Binecuvântare - cu care se
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
Și-adierile de vânt. Cu apele pastelate Clătinându-și valu-n mal, Lotca, rătăcită-n stuful Al bătrânului pescar, Din domeniul fără margini Și al dragostei hotar. Frumoasă și sfântă natură, De tine, sufletu-mi este legat. Ascultând a ta menire, Sublimând a ta culoare În pictură te-am fixat ! Referință Bibliografică: Cântec / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 425, Anul II, 29 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂNTEC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359739_a_361068]
-
Notă asupra ediției” “ Pe rampa de azur și de argint, Învăț să plec, să uit, să mă desprind...” Așa începe, sfîrșind și renăscînd în și din neantul vieții, care pe unii îi scufundă în alcoolul veșniciei, iar pe alții îi sublimează în tainele cele de nepătruns ale metaforei poeziei! Eugen DORCESCU este un poet cu o structură sensibilă aparte, care mi-a tulburat existența cu aripile grațioase ale gîndirii sale poetice! Pentru că ce sens are existența noastră? Și Eugen DORCESCU revigorează
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de un anumit mod de expresie al dramei antice, cât și, mai ales, de celebra Cântare a cântărilor, poem biblic de asemenea dialogal, unde iubirea este sublimată și celebrată în același timp. Precum cartea biblică, și poemul Danielei Gifu este scris ca o expresie a sublimului ca stare interioară ce denotă că poezia e-n suflet și sufletul e-n poezie, sau, mai mult, că poemul e
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de un anumit mod de expresie al dramei antice, cât și, mai ales, de celebra Cântare a cântărilor, poem biblic de asemenea dialogal, unde iubirea este sublimată și celebrată în același timp. Precum cartea biblică, și poemul Danielei Gifu este scris ca o expresie a sublimului ca stare interioară ce denotă că poezia e-n suflet și sufletul e-n poezie, sau, mai mult, că poemul e
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
doar au fost cizelate de mulți, comunicate de toți, absorbite în chiar fibră noastră sufletească. Ce frumos vorbește de Miorița, pe care unii ar putea-o vedea că defetista. Superficialii ar putea-o confundă cu o abdicare. ‘Miorița, [este] o sublima înlănțuire sufletească de ordin moral superior, așezată inocent și demn în fața crimei.” Ce frumos e explicată nevoia de curățenie sufletească, chiar în fața morții.... Ce frumos e analizată, aproape științific, făcând apel la teoria darwiniana a existenței, a evoluției, a adaptării
Milena Munteanu: Suflet românesc () [Corola-blog/BlogPost/339495_a_340824]
-
neevitat. Pe această linie, este remarcabil modul cum eseistul se poziționează: o face astfel încât să devină evidente proprietățile reprezentării. Găsește un unghi de poziționare original care-i permite să suscite semnificații noi, neașteptate, proaspete. Pe scurt, transcrie experiențe și le sublimează intelectual și moral. Principiul inferențial îl reprezintă ideea că întotdeauna experiența comunicării sincere aduce libertate. O asumpțiune implicită a acestui construct-teză o găsim în valori. Garanția libertății o constituie comunicarea bazată pe valori. Cu alte cuvinte, fundamentul libertății este unul
Flaviu George Predescu: Nu există libertate de unul singur, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339528_a_340857]
-
în care operează simultan relatarea unor experiențe trăite și transpunerea fragmentară în operă. Un univers mental este transpus într-o configurație sensibilă, într-o viziune și într-o formă. Prin artă sensul vieții și iradiația disperantă a presimțirii morții se sublimează și devine o resursă nouă pentru un palier superior al vieții. Scrisul și meditația lui intrinsecă formează nucleul unei regenerări pe care o luminează credința. Prin transformarea vieții întâmplătoare în artă-existență se tinde la încetinirea și prelungirea timpului: prin intervenția
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
ale omului, pe care stihuitorul le realizează cu efort și suferință. Ideile din poezia Testament străbat ca un fir roșu întreaga operă poetică argheziană. Prima idee se referă la faptul că poezia este o valoare spirituală în care s-a sublimat munca truditorilor pământului. Chiar în volumul de debut, Tudor Arghezi, în poezia Plugule, aduce un elogiu trudei țăranului care și-a schimbat osânda în bucurie, dar mai ales în poezia Belșug, despre care Tudor Vianu nota: „este cea mai măreață
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
un ritual de trecere de la pragul unui cuvânt / cunoscut dinăuntrul lui pe pragul înspăimântător al unui cuvânt încă netrăit”. Prin cuvânt, viața și boala ajung artă: „câtă suferință și / câtă spaimă de moarte, tot atâta poezie” („Reality show”). Tragedia se sublimează în literatură. „Pacientul Ion” devine „Personajul Ion”: dedublarea este totală, trupul este doar spirit. Personajul Ion nu mai are spaime le-a metamorfozat în lirică, mai are câte „o cădere psihică scurtă” („Personajul Ion”). Disperarea și depresiile în a se
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
reprezentată, prin câteva poezii: “Iubita mea”, “Sărută-mă”; “Îngerii”; ș.a. Iubirea, la Florin Jianu trece pe alt plan, este convertită în spiritualitate, în sacralitate și dorință de Înalt, imaterialitate, aș zice că nu e tocmai o iubire carnală, ci una sublimată în avânturi ideale greu de atins. Liviu Jianu practică și parabola în versuri, cu profit maximum, adică având înțeles și morală clare. O astfel de poezie este “Muntele”:“De o vreme, am sădit un munte, / Și bătându-i drumurile, toate
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
9. Dorina Stoica - Mihaela Oancea copilărește cu ,,Năzdravanii din pădure” 10. Lidia Gonta Grosu, Poeta Mihaela Oancea - mărturisirea blajinității • Cronici literare pentru următorii autori: 1. poeta basarabeana, Lidia Gonta Grosu, cu vol. Lumină golului, 2014 (cronică Atracția transcendentului sau trăirile sublimate de lumină publicată în paginile revistei Regatul cuvântului, martie/2015, respectiv în revistă Vatra veche, Anul VIII, nr. 1(85)/2016), Poesis, nr 1-2-3/2016; 2. poetul basarabean, Mihai Doloton, cu volumul Frământări din morminte, 2015 (cronică Mihai Doloton - un
MIHAELA OANCEA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341231_a_342560]
-
marcanți. De ce nuntirea cuvintelor? Pentru că la început a fost Cuvântul, Cel care deschide lacătele minții, inimii, sufletului, conștiinței, frumosului și binelui, pentru că acesta ar fi rostul Cuvântului. Dincolo de revelația ezoterică, mitologică a înțelesurilor filosofice, poetul ne dăruiește splendoarea EU-lui său, sublimată în minunăția versurilor. Indubitabil, grandios poet metafizic, descifrăm, deasupra simbolisticii speciale, frumusețea fără seamăn a versurilor, ne bucurăm sufletul, ochii și inima cu alese Cuvinte înhorite, înflorite ca pentru o sărbătoare celestă. Cuvântul a dat formă unui Pământ de gânduri
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
veni în primele trei săptămâni din an, fiindcă avem un vârf de trafic: toți petrecăreții care s-au jurat cu lacrimă de Moet și jale de sarmale, se bulucesc către mirajul unui trup perfect. Accesul de adrenalină și interes se sublimează însă fără urmă în trei săptămâni, fără surpriză sau îndoială. Am constat că termenul acesta de garanție este comun tuturor marilor decizii de Anul Nou. Pe nesimțite, omul nostru alunecă inexorabil în albia mare, așezată a ceea ce a fost, este
Corporatistul la cumpăna dintre ani. La ce visează oamenii din birourile de sticlă () [Corola-blog/BlogPost/337773_a_339102]
-
caii” ) Deosebirea este că poeta vede lumea, spre deosebire de Arghezi, mai ales sub latura interpretării filozofice. Metaimaginarul scoate această poezie din seria prețioșilor: estetica oglinzii ne indică un dublu proces de răsfrângere a realului și, totodată, o relație între două universuri sublimate de artă. Versurile din acest volum ilustrează, programatic, funcția ludică a poesis-ului. Poeta a îmbrăcat mantaua lui Gogol, și sub ea, se joacă fără complexe, în postura de homo ludens, folosindu-se de marea sa capacitate de a fantaza. Trăirile
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
aproape de cer și sfințenie. - Se regăsesc influențe din ceea ce traduci în poemele tale? - Într-o bruscă stare adolescentină efervescentă, în ultimii doi ani am folosit autorii mei preferați din care am tradus, sporadic, pentru a transmite, cu țintă precisă, sentimente sublimate în scris. „Pereche de îngeri” dezvăluie acest secret, dincolo de „scenariul” în care autoarea mișcă personajele pereche, pe alocuri cu umor, ca să estompeze, poate, adevărul de la baza „scenariului”. - Cum se îmbină poezia pe care o scrii și o traduci cu munca
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]