963 matches
-
care persoana dorește, aspiră, să se identifice, iar viața acesteia va fi treptat Înlocuită de o „mitologie biografică”, de un „roman individual” (A. Stokvis, S. Bataglia, J. Starobinski, M. Robert, C. Enăchescuă. Orice mitizare este un act de sublimare, o sublimare compensatorie sau reparatorie care Încearcă să pună În valoare sau să corecteze persoana respectivă. Orice mitizare a unei persoane și a existenței acesteia are ca rezultat o psihobiografie morală, paralelă cu cea reală, În cadrul căreia sunt reevaluate imaginea și valoarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoane, alimentată de un flux emoțional continuu. Deși iubirea este un sentiment sufletesc și moral specific uman care se stabilește Între două persoane, ea poate avea uneori manifestări diferite de acest tip. Astfel, se poate vorbi despre o categorie de sublimări simbolice ale sentimentului de iubire, cum ar fi iubirea pentru animale. Aceasta Însă nu este iubire propriu-zisă, ci o formă particulară de atașament față de o ființă diferită de om. Se mai pot discuta și formele aberante ale iubirii, iubirea deturnată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În principiile menționate mai sus. Dincolo Însă de acestea trebuie să vedem fondul lor sufletesc și moral. Viața În cetate nu se desfășoară după un sistem automat, rigid, ca În coloniile insectelor sociale. Relațiile interumane nu sunt altceva decât rezultatul sublimării instinctelor, al pulsiunilor inconștientului de către acțiunea factorilor culturali represiv-modelatori. În sensul acesta, B. Malinowski spune că, Întotdeauna, „cultura Începe cu reprimarea instinctelor”. Aceste principii sunt expresia concentrată a rolului de cenzură morală pe care supraeul Îl exercită asupra eului colectiv
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În care mă pot „mișca liber”, fără să mă abat de la ceea ce nu ar leza normele morale. Ce trebuie Înțeles În acest caz? Întrucât avem de-a face cu o acțiune psihomorală, cred că se poate vorbi despre forme de sublimare, prin care normele morale sunt cel puțin din punct de vedere moral, respectate de persoană. Situație În care aceasta fie că „nu vede”, fie că „are convingerea” că evită răul, chiar dacă nu face binele. Mai mult chiar, este convinsă În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
toate situațiile vieții? Pot eu oare evita toate persoanele cu care este posibil să intru În conflict? Incontestabil că nu. Sunt persoane și situații cu care nu pot evita să nu mă confrunt, așa cum vom arăta În continuare. Eroismul ca sublimare a confruntării Sunt și conflicte sau confruntări care nu pot fi evitate. Este cazul conflictelor care atentează la valorile morale individuale sau colective, la simbolurile care constituie reperele morale, spirituale, culturale, sufletești ale unei persoane, familii, națiuni etc. Tot ceea ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
doi nu se pot rezolva pe alte căi sau prin alte mijloace. În sensul acesta, orice prejudiciu este un act de violență. Această violență poate fi Însă mascată sau sublimată În diferite forme de manifestare, adesea luând aspectul „bunelor intenții”. Sublimarea prejudiciului este un act de falsitate, care-și are originea În conștiința perversă a celui care comite actul și el este Îmbrăcat În ipocrizie, minciună, calomnie, ascunderea pericolului etc. Din punct de vedere moral, orice prejudiciu este o acțiune negativă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a lor, se desfășoară sub masca unei false atitudini de bunăvoință, pentru a obține Încrederea celuilalt sau a celorlalți. Aceste căi de acțiune cu caracter ocolit pot fi considerate, din punct de vedere psihologic și moral, ca forme negative de sublimare. Acest joc al acțiunilor perverse Îl Întâlnim la numeroase personaje din literatura dramatică: Jago, lady Macbeth, Tartuffe, Raskolnikov, Dimitri Karamazov etc. Fiecare dintre aceștia ilustrează o anumită trăsătură de caracter imoral. Persoana imorală dă de fiecare dată impresia, din cauza frământării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un mare și permanent efort de adaptare la schimbări, fapt care solicită mecanismele de menținere a stării de echilibru și sănătate psihică. Acest efort se realizează prin adoptarea unor conduite simbolice universale pentru toți membrii grupului social și construirea prin sublimare a unor noi căi de satisfacere ale pulsiunilor primare, prin convertirea acestora în acte psihosociale cu semnificație valorică (cultură, morală, religie, valori juridice, sociale, politice, economice etc). Toate acestea sunt contingente cu igiena mintală. Rolul igienei mintale, individuală sau colectivă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
principiul motivației, principiul mediului, principiul substituției și principiul conflictului. După S. Freud și J. Masserman, dinamica adaptării personalității este legată de mecanismele de apărare ale Eului, în acest sens având un rol important următoarele procese: angoasa, supresiunea, represiunea, formarea reacțională, sublimarea, formarea unor idei bizare, refuzul morții. Când mecanismele de adaptare ale personalității eșuează, comportamentul ia o formă aberantă, de tip deviant sau chiar psihopatologic (J. Masserman, G. Abraham, C. Enăchescu și V. Dragomirescu). Noi am preferat să grupăm tulburările de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aceste manifestări sunt imperios corelate cu nevoia de a se autoafirma; k) problema sexuală are o foarte mare importanță la vârsta adolescenței, așa cum s-a mai spus; acum natura își cere drepturile; dorința sexuală se impune; libidoul va duce la sublimări, de regulă de tipul preocupărilor filosofice, metafizice, religioase, morale, ca o formă de consolare a unor pasiuni nefericite; filosofia adolescenților este nihilistă; ei neagă totul: utilitatea efortului, a muncii, chiar pe cea a vieții sau a lumii, așa cum vedem din
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de a proiecta culpabilizarea și de a transfera frustrările și stările complexuale proprii asupra partenerului de viață. Prin violență, se consideră că din punct de vedere moral și familial s-au „rezolvat conflictele”. Ea reprezintă o formă de transfer și sublimare prin care se lichidează tensiunea nevrotică dintre partenerii cuplului marital. Aceste aspecte iau o configurație specială în cazul „nevrozei conjugale”, de care ne vom ocupa în continuare. 5. Nevroza conjugală Cercetările recente, în special cele de orientare psihanalitică, au adus
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
angaja individul într-o situație periculoasă; formarea reacțională ca mecanism de compensare și supracompensare (transformarea sentimentului de inferioritate în nevoia de putere - la A. Adler - sau voința de putere - la Fr. Nietzsche); raționalizarea sau explicitarea rațională a motivațiilor unui comportament; sublimarea sau realizarea indirectă a dorințelor ori a tendințelor personale. Mecanismele de apărare acționează ca o reacție de moment. Dacă evenimentul psihotraumatizant persistă, ele se convertesc în simptome clinice. În această nouă situație, cazul-limită reprezintă etapa „preclinică” a bolnavului (vezi schema
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
îndrăgostiți, care singuri pot oglindi întreaga frumusețe a celei fără seamăn: „Nici într-un fel nu te-apuc,/Că ești chiar ca un năluc,/Și aidoma ca luna/ Ce să schimbă totdeauna”. Imaginile venite din lirica petrarchistă sugerează încercarea de sublimare a iubirii. Poetul pare a prețui pe lângă frumusețe, înțelepciune, duh, ,,isteciune” (daruri care intrau în tiparul clasic al ,,muzei”) și ,,un nu știu ce prea dulce”, trimițând parcă la inefabilul frumuseții romantice. Există și alte elemente care trec dincolo de schemele poeziei galante
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
Într-o literatură în care simbolismul, parazitat de elemente tradiționale, poartă epigonic pecetea romantismului eminescian și macedonskian, V. este reprezentantul emblematic al canonului modernist românesc. I. Vinea este dintre artiștii care au efectuat una dintre cele mai remarcabile experiențe de sublimare a fenomenului liric. Drama acestui poet într-adevăr original stă [...] în conflictul nerezolvat dintre inteligența sa artistică excepțională și tot atât de rara capacitate emotivă. D-sa nu a atins echilibrul ideal dintre inteligența creatoare și sensibilitate, poate pentru că s-a încrezut
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
a unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în piesele antologice Amurg, De la Villa Tusculana, Nimfa tânără Leuco..., Jos, la Tivoli, Anienul, fără să aducă și o situare ontologică în absolut, un hieratism maiestuos, sublimarea idilicului în umor, o delicată fructificare lirică a suprapunerilor trecut - prezent, limpezime clasică, glacială, transformând trăirea în ceremonie. Majoritatea așa-ziselor „novele” din Fără titlu, ca și câteva din celelalte volume, aparțin mai mult memorialisticii și biografismului romanțat decât prozei
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Post freudiștii consideră că anxietatea este indicele nehotărârii subiectului În raport cu obiectul și În funcție de modalitatea specifică de apărare; mecanismele defensive Împotriva anxietății ar fi: imatur (blocare, somatizare, hipocondrie, introspecție, comportament pasiv - agresiv, proiectare, regresie, retragere autistă), matur (altruism, anticipare, ascetism, umor, sublimare), narcisic ( negare, distorsiune, proiecție), și nevrotic ( verificare, deplasare, disociație, externalizare, inhibiție, somatizare, intelectualizare, izolare, raționalizare, formație reactivă, reprimare, sexualizare). Majoritatea autorilor consideră că anxietatea Își are determinarea În evenimente precipitante declanșatoare.
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
model psihanalitic cu folosirea noțiunii de pulsiune de agresiune. Scopul acesteia este distrugerea obiectului, ea fiind expresia jocului Între eros și thanatos. Pulsiunea morții (thanatos) se opune pulsiunii vieții tinzând către reducerea completă a tensiunilor și Întoarcerea la starea anorganică. Sublimarea agresiunii pune la dispoziția Eu-lui o energie neutră ce poate fi Întrebuințată În activități și adaptare. Experiența psihoterapeutică demonstrează că anularea defenselor patogene are consecințe asupra activismului persoanei În cauză. Sublimarea agresivității este observabilă În activitatea reală: inhibiția muncii (la
ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
reducerea completă a tensiunilor și Întoarcerea la starea anorganică. Sublimarea agresiunii pune la dispoziția Eu-lui o energie neutră ce poate fi Întrebuințată În activități și adaptare. Experiența psihoterapeutică demonstrează că anularea defenselor patogene are consecințe asupra activismului persoanei În cauză. Sublimarea agresivității este observabilă În activitatea reală: inhibiția muncii (la cei pentru care orice activitate este o agresiune), inhibiție socială (la persoane guvernate de teama de a pierde afecțiunea). Apariția unor afecțiuni psihosomatice (ulcer gastro-duodenal, rectocolită ulcerohemoragică, infarct miocardic, HTA, manifestări
ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
relație de complementaritate, pe care o vedem exprimată și în vocabularul disciplinelor respective, psihologie și psihopatologie. Un aspect nou, în vocabularul și discursul despre tulburările psihice este adus de psihanaliză și psihoterapie. Apar termeni noi cum ar fi: catarsus, refulare, sublimare, conversiune somatică, protecție, transfer, complexe ideo-afective etc. Asistăm prin aceasta la o diferențiere internă a limbajului psihologiei și al psihopatologiei, în raport cu atitudinile doctrinare și modalitățile de acțiune practică asupra vieții psihice umane, normale sau patologice. Cum era și firesc, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Thanatos-ul sau pulsiunea de moarte și care se opun reciproc una alteia. În sensul acesta se constată că în cursul actelor sau al conduitelor agresive, pot fi puse în evidență următoarele patru tipuri de procese: - deplasarea acțiunii asupra altor obiecte; - sublimarea energiei agresive în alte forme de manifestare; - restricția scopurilor energiei agresive; - intricația cu libidoul. Sublimarea agresivității permite transformarea energiei agresive în energie neutră care este pusă la dispoziția Eului. Din acest motiv, se admite că agresivitatea se poate manifesta prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se constată că în cursul actelor sau al conduitelor agresive, pot fi puse în evidență următoarele patru tipuri de procese: - deplasarea acțiunii asupra altor obiecte; - sublimarea energiei agresive în alte forme de manifestare; - restricția scopurilor energiei agresive; - intricația cu libidoul. Sublimarea agresivității permite transformarea energiei agresive în energie neutră care este pusă la dispoziția Eului. Din acest motiv, se admite că agresivitatea se poate manifesta prin neplăcere, insatisfacție și suferință (S. Nacht). Direcția sau sensul de manifestare al actelor de agresivitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Manifestările senzitive sunt acele manifestări de tip astenic care traduc o slăbiciune de caracter, vulnerabilitate, timiditate și modestie. În sensul acesta sunt menționate ca exemple: delirul senzitiv de relație, nevroza obsesională. c) Dorințele și realizările artistice, care sunt legate de sublimare, mecanismele de catarsis, realizarea autistă a dorințelor de tipul erotomaniei sau a bovarismului. Din punctul său de vedere, K. Schneider clasifică stările reactive în două grupe: reacții anormale la evenimentele trăite externe și reacții conflictuale interne. Le vom prezenta în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
compromis. Soluțiile de compromis sunt forme sublimate ale adaptării, o formă de readaptare compensată care înlocuiește adaptarea pozitivă impusă, dar pe care individul nu o poate realiza în mod concret și complet. În cazul acesta se apelează la mecanismele de sublimare, rezultatul fiind reprezentat prin creații și acțiuni simbolice substitutive (creații literare, artistice, invenții, călătorii etc.). Personalitatea normală și personalitățile patologice Personalitatea normală se definește ca fiind rezultatul, la un individ, a integrării diferitelor sale componente pulsionale, emoționale și congnitive (J.D.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumit stil comportamentului acestuia. Aceste „trăsături de caracter” sunt, de fapt, „modalități de apărare”, preventive sau reacționale, cele mai obișnuite ale subiectului, orientate împotriva conflictelor intrapsihice sau exterioare. Ele sunt trăsături permanente care pot fi rezultatul unei „rețele de pulsiuni, sublimări sau formații reacționale” (S. Freud). În aprecierea tipologică a personalităților nevrotice se ia drept criteriu de referință stadiul de dezvoltare libidinală care are ca obiect fixațiile obsesive sau mecanismele de apărare ale Eului într-un fel preferențial și stereotip în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentată prin Supra-Eul colectiv, Eul colectiv și Inconștientul colectiv, cât și dinamica sa istorică sau psihobiografia grupului social-uman (trecut, prezent, viitor). La această schemă distingem două „zone” sau „tendințe” de manifestare psiho-socială ale grupului uman respectiv și anume: zona de sublimare psiho-culturală a Supra-Eului colectiv, caracterizată printr-o „întoarcere în trecut”, o reactualizare a evenimentelor, de regulă, psihotraumatizante din istoria psiho-socială a grupului respectiv; zona de descărcare a pulsiunilor psiho-biologice fundamentale ale Inconștientului colectiv, caracterizată în principal, printr-o „proiecție în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]