2,306 matches
-
fie elev la Liceul „Gh.Lazăr” și la Liceul „Matei Basarab” din București. În 1914, la izbucnirea primului război mondial, era student la Politehnica din München. Revine în țară și intră la Școala de Ofițeri de Artilerie. Va participa, ca sublocotenent, la luptele de la Turtucaia, Valea Prahovei, Oituz și Mărășești, în 1919 făcând parte din armata care eliberează Budapesta. La întoarcerea de pe front se reangajează ca ofițer și face carieră militară, din 1941 fiind profesor la Școala de Război, iar din
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
Solidaritatea”. În 1915-1916 „Universul literar” îi găzduiește destul de frecvent încercările lirice, semnate și M. San-Marino. La intrarea țării în război se înrolează voluntar, botezul luptei primindu-l în vara anului 1917. După un an, mobilizat din nou, cu gradul de sublocotenent, face parte din primele trupe românești care intră în Brașov. Ofițerul participă la reînfiriparea vieții culturale în urbe, colaborând la „Gazeta Transilvaniei”, iar peste câteva luni, după demobilizare, va fi angajat redactor al venerabilei publicații. În august - noiembrie 1919 scoate
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
îl va termina în 1906. Învățător suplinitor la Luncavița, județul Tulcea, se transferă din toamna anului 1908 la Malcoci, în același județ, iar din 1911 predă la școli din satele Ion Ghica și Ivănești, județul Ialomița. Concentrat - cu gradul de sublocotenent - în preajma primului război mondial, luptă pe frontul din Muntenia și este luat prizonier. Dus în Germania, trece prin mai multe lagăre, printre care și Stralsund, de pe insula Danhölm, unde împreună cu D. Nanu, G. Brăescu, Sandu Teleajen, Titus Hotnog, Horia Furtună
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
în broșură, un lucid comentariu politic intitulat Vina războiului de azi. Dialog între Teutofilus și Gallomanus (1915), iar în „Flacăra” dă traduceri din Mark Twain, editate și ele în volumul Schițe umoristice (1916). Mobilizat în august 1916, cu grad de sublocotenent, peste nici trei luni va prefera să moară decât să se retragă fără ordin de pe pozițiile apărate. T. și-a început cariera într-un moment oportun, când luptele dintre curentele literare, depășind apogeul, intraseră în declin și când criticii de
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
lui Anastase Uba, comerciant. Urmează școala primară și Liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1931-1940), Școala de Ofițeri Activi de Infanterie (1940-1942), Facultatea de Drept (licențiat în 1948) și Academia Militară (absolvită în 1961) la București. Participă la război ca sublocotenent, în 1944 fiind rănit în luptele de pe Mureș, la Iernut. Urcă în ierarhia militară până la gradul de colonel (1961). Este director al Teatrului de Estradă al Armatei (1948), redactor la revista „Viața militară” (1950-1965) și la Televiziunea Română, redacția pentru emisiunile
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
1902, Huși - 21.IV.1976, Iași), dramaturg. Este fiul Mariei (n. Cireș) și al lui Grigore Vasilescu, felcer. Urmează cursurile primare și secundare în localitatea natală, absolvind în 1921. Înscris la Școala Militară din Sibiu, o termină în 1924, ca sublocotenent de infanterie, ulterior făcând carieră militară. Mai târziu, în perioada 1933-1937, frecventează Facultatea de Drept a Universității din Iași. În 1941 este rănit pe Frontul de Răsărit, după care va lupta pe Frontul de Vest. Avansat la gradul de maior
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
București, unde familia se stabilise în 1889. Înscris, din voința tatălui său, la Facultatea de Medicină, o părăsește după un an, trecând la Drept (și-a luat licența în 1908). În 1904 efectuează serviciul militar, încheindu-l cu gradul de sublocotenent. Este judecător stagiar la Răchițele (județul Argeș), Casimcea (județul Tulcea), Ghergani (județul Dâmbovița), Târgoviște. În 1913 ajunge ajutor de grefier la Înalta Curte de Casație. Mobilizat, participă la campania din Bulgaria. În anul următor este concentrat pentru manevre. În timpul primului
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
comunice. Ocupa și el celălalt pat suprapus. Era mai în vârstă și avea o experiență de viață foarte încărcată. În 1940 era student la Drept în București. Când a început războiul, a fost luat în armată și, cu grad de sublocotenent, a fost trimis pe front. În 1942 a căzut prizonier. Acolindat toate lagărele de prizonieri din Rusia. Fiind tânăr, rezistent și puternic ancorat în realitatea românească, a făcut parte din comitetul de conducere, prin toate lagărele pe unde a trecut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Liceul de Stat Maghiar și la Institutul Pedagogic Ortodox Român din Caransebeș (1916-1920), iar mai târziu urmează cursurile unor școli militare. A funcționat un timp ca profesor la Școala CFR din Timișoara, în 1929 intrând în armată, cu gradul de sublocotenent, la Regimentul de Vânători din Timișoara, de unde a fost mutat în 1942 la Marele Stat Major. În 1947 a devenit director al Regionalei Banat a Arhivelor Statului. Debutează cu publicistică în 1920 la „Banatul românesc”. Primele poezii i-au apărut
POPIŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
G. Popa, învățător, și frate cu dramaturgul Victor Ion Popa. Urmează școala primară din Călmățui-Tecuci (1903-1907) și devine bursier al Liceului Internat din Iași (1907-1915). După absolvire, fiind elev la Școala Militară, participă ca voluntar la războiul din 1916-1918; avansat sublocotenent, ia parte la campaniile de la Mărășești și Oituz, fiind de trei ori decorat (1923, 1924 și 1931). Student al Facultății de Litere a Universității din Iași, obține în 1921 licența în franceză, secundar română, cu mențiunea magna cum laude. În
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
noastră” a Liceului „Unirea” din Focșani, semnând cu pseudonimul Gheorghe A. Hamza. În 1914 îi apar primele desene în revista „Versuri și proză”. În 1916, când România intră în război, P. urmează Școala de Ofițeri din Botoșani, obținând gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Infanterie. Ia parte la luptele la la Mărăști și Oituz, fiind rănit. În 1920 vine la București și se angajează redactor și desenator la „Revista copiilor și a tinerimii”. Deține cronica artistică în cotidianul „Ora” (1921). Prima
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
, Marin (12.V.1921, București - 21.X.1994, Constanța), prozator. După absolvirea liceului bucureștean „Mihai Viteazul” (1941), urmează, între 1945 și 1949, studii de drept. Participă la al doilea război mondial ca sublocotenent în rezervă, prozele sale de mai târziu descriind de regulă universul absurd-apocaliptic al războiului și tragicele bulversări pe care le produce omenirii. Între 1946 și 1951 este funcționar în Ministerul de Comerț Exterior, iar între 1951 și 1957 ofițer. Stabilit
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
urmat Liceul Militar „D.A. Sturdza” din Craiova, absolvit în 1943. Este premiat în 1941 de cotidianul „Curentul” pentru povestirea Legenda Crinului. Frecventează cursurile Școlii de Ofițeri Activi de Cavalerie din Târgoviște, pe care le încheie în 1945, cu gradul de sublocotenent. După alegerile din 1946 demisionează din armată, pentru a nu participa la reprimarea mișcărilor anticomuniste. Timp de trei ani este student al Facultății de Drept din București. Trece apoi clandestin granița în Iugoslavia, este întemnițat la Covacița și expulzat în
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
a urmat ciclul secundar la liceele „Sf. Gheorghe” și „Gh. Lazăr” din București, trecându-și bacalaureatul în 1916. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din același oraș, absolvită abia în 1921, după război, la care a participat ca sublocotenent. Și-a completat studiile în Franța, mai întâi cu o bursă la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, pregătind o teză de doctorat în literatura franceză medievală. După ce debutează, în 1915, cu o traducere din Alfred Tennyson, în ziarul „Acțiunea”, până la începerea
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
fiind și profesor suplinitor la Seminarul Pedagogic Universitar (1907-1909). Ulterior predă istorie, filosofie și română la Liceul ,,Principele Ferdinand”din Bacău, ca profesor provizoriu (1909-1912). Își întrerupe activitatea la catedră în timpul campaniei din Bulgaria, la care participă cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului ,,Ștefan cel Mare” nr. 13 Iași, fiind grav rănit și distins cu medalia ,,Avântul țării”. Cu sănătatea șubrezită, se stinge la nici treizeci și șapte de ani. Debutul se produce cu versuri la ,,Ramuri” (1906). În ,,Chemarea”, „revistă
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
conștiința lui, și mai ales că nu-i va mai putea privi în față pe cei care au luptat pe front, dacă nu va fi fost și el acolo alături de ei” - își amintește scriitorul, într-un text din 1954. Proaspăt sublocotenent, în august 1916 va fi concentrat, apoi mobilizat în Regimentul 22 Infanterie - Târgoviște. Participant la luptele de rezistență de pe Valea Prahovei împotriva armatelor germane, este rănit în urma exploziei unui obuz - episod transpus, sub titlul Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
este internat în lagărul de la Sopron (Ungaria), în vreme ce, în comunicatul din 1 august al regimentului căruia îi aparținea, este declarat mort. Întors epuizat din prizonierat (10 aprilie 1918), lipsit de mijloace materiale, îi apare lui E. Lovinescu ca „un tânăr sublocotenent într-o uniformă decolorată de sfârșit de război, supt la față, de un blond spălăcit, luminat totuși de fixitatea fosforescentă a două mărgele albastre-verzui”. Angajat, la 1 ianuarie 1919, în calitate de profesor suplinitor la Liceul „Gh. Lazăr”, își trece, în martie
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
literar și traducător. Este fiul Profirei (n. Gheorghiu) și al lui Haralamb Murărașu, preot. După absolvirea liceului (1915), intră în același an la Facultatea de Litere a Universității din București, pe care o întrerupe din cauza războiului, la care participă ca sublocotenent; o va termina în 1921, când obține licența în franceză și română. Este profesor de liceu la Reghin (1921-1923), asistent universitar în cadrul seminarului condus de Mihail Dragomirescu (1923-1925), apoi primește o bursă la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses (1925-1929). Din studiile
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
București - 18.VIII.1917, Mărășești), poet și traducător. Probabil că s-a născut pe meleaguri prahovene, căci absolvea, în 1893, Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești. După efectuarea serviciului militar, a urmat o școală de ofițeri și a devenit sublocotenent, dar nu a fost ofițer activ decât un an, preferând să lucreze ca funcționar în Ministerul de Interne. Se înscrisese și la Facultatea de Drept, pe care însă nu a terminat-o. Înrolat voluntar în 1915, avansat căpitan, este rănit
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
n. Radu Stoianovici) și al lui Ion S. Munteanu, agricultor și comerciant. După absolvirea Liceului „N. Bălcescu” din Brăila, urmează Școala de Ofițeri de Rezervă în Iași (1916-1917). Va lupta pe front într-un regiment de artilerie, obținând gradul de sublocotenent. Demobilizat, se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București (1918-1921), pe care o va absolvi magna cum laude. Lucrează ca bibliotecar la Biblioteca Academiei Române, iar în 1922 obține o bursă la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, într-o serie
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
azi Poienești, j. Vaslui - 10.X.1968, București), poet. Este fiul lui Gheorghe Nichita, subchirurg. Urmează cursul primar, gimnaziul și liceul la Tecuci, intrând apoi la Școala Militară de Cavalerie, pe care o va absolvi în 1920, cu gradul de sublocotenent. Va părăsi curând armata, pentru un post de inspector la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, căutând, desigur, un cadru mai potrivit realizării veleităților sale artistice. Debutul literar îi este găzduit, în 1923, de „Universul literar”, care îi publică intermitent și
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
se înscrie la doctorat, lucrează ca asistent al unui avocat cu experiență), renunță la cariera juridică și devine redactor responsabil la „Universul literar”, director fiindu-i Stelian Popescu. Izbucnirea celui de-al doilea război mondial îl găsește la Isaccea, ca sublocotenent de pionieri și comandant de pluton. După o scurtă concentrare în Cadrilater trece Dunărea la Ismail și ia parte la luptele pentru eliberarea Basarabiei; rănit grav în august 1941, în apropiere de Odessa, este evacuat și tratat la Spitalul Colțea
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
-l în 1938. Frecventează doi ani cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. Debutează cu versuri în revista „Carașul nou” (1935) și colaborează la „Fruncea”, „Reșița”, „Universul literar”, „România literară”, „Dacia rediviva”, „Ardealul”. Mobilizat pe front ca sublocotenent de cavalerie, participă la luptele din Crimeea și, după întoarcerea armelor, la cele din Ungaria. Cade prizonier în ianuarie 1945, în țară acordându-i-se în lipsă Ordinul de Cavaler cu Panglică „Virtutea militară” și „Frunză de stejar” pentru acte
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
Iosif Cobzaru, Liviu Murgulescu, Mircea Doroftei, Romeo Iosipescu, Dumitru Sumănaru, Valentin Lungeanu, Oancea și alții au dat informații despre atitudinea celorlalți, centralizate de Burada, iar la un moment dat a intervenit schimbarea, fiind adus un nou director, locotenentul-major Negulescu, un sublocotenent Iordache și alți gardieni, care totuși nu au încurajat „reeducarea”, deși au înăsprit condițiile în penitenciar 2. Deși data sosirii sucevenilor la Târgșor este, probabil, greșită, întrucât există mai multe mențiuni conform cărora ei se aflau în închisoare încă din
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
clar că a acționat „din ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție”, și anume directorul Alexandru Dumitrescu, ofițerul politic Ion Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din penitenciar, sublocotenentul Mircea Mihai și ajutorul lui Mihai, locotenentul Marin Iagăru 3. Desigur, lista se referă la toți cei cu care el a colaborat de-a lungul șederii sale în Pitești, însă în afara directorului, ceilalți aveau să apară mai târziu în închisoare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]