249 matches
-
vagi reprezentări epifanice: "Am descifrat desenul,/ pielea de vițel fusese de prea multe ori ștearsă./ Se dansa,/ se dansa frenetic pe acoperiș,/ tu, Abaddon sau Oblivion,/ te rugai să nu-mi înțeleagă nimeni cuvintele.// Fluture, larvă, cocon,/ ploaia de meteoriți subpământeni,/ larvă, plânsul ușor, travesti". Altfel, nucleolul poetic recurent al majorității textelor din volum este ruptura. La nivelul tramei propriu-zise (poemele din Pragurile Apeiron conțin secvențe dintr-o istorie auctorială dilatată, uneori, halucinant), înregistrăm fie ruptura de o alteritate feminină (cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA MODERNĂ Testul nr. 62 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: MANOLE: Din singurătate am purces să clădesc, dar, veșnic în vuiet și larmă ropotul de copite subpământene vine cu noaptea - și în vârtej cărămidă de cărămidă se sfarmă. Cu uitătură din altă lume tu îmi șoptești aceeași povață: jertfa! Ci eu, părinte, nu pot, nu vreau și nu pot! Pentru a fi bun de-o ispravă atât
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Jilava, sunt deosebit de mohorâte și au reputația unui regim și mai sever decât pe „secții". [...] Celula 34 e un fel de tunel întunecat și lung, cu numeroase și puternice elemente de coșmar. E o hrubă, un canal, e un maț subpământean, rece și profund ostil, e o mină stearpă, e un crater de vulcan stins, e o destul de izbutită imagine de iad decolorat. [...] Din prima zi constat în toată celula o sete grozavă de poezie, învățarea pe dinafară a poeziilor
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
derivați de la cei desemnând șerpii"213 Sintetizând, putem spune că șarpele este, pe rând, simbol al lunii, al fertilității, al magiei și vrăjitoriei. El poate fi însuși diavolul, dar poate semnifica și înțelepciunea, poate întruchipa spiritele strămoșilor (trăiește în întunericul subpământean) și tot el poate cunoaște viitorul. Din această simbolistică duală, mentalul colectiv a valorizat în special două aspecte ce privesc influența șarpelui asupra femeii: rolul său în ritualurile de fecunditate și predispoziția spre vrăjitorie, magie și divinație. Înclinația femeii spre
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
am inventat, mam născut, trăiesc, voi muri, nu pot, sucesc, mângâi, bat), pronumele persoanei I (mă), adjectivul pronominal pose siv la persoana I (meu), interjecția cu valoare emotivă: vai. 5. teme: creația, cunoașterea, moartea; motive literare: cuvântul, criza limbajului, tărâmul subpământean, vizuina, suferința, renunțarea 6. dimensiunea temporală: și acum doi ani și acum trei ani de zile; începând chiar din clipa de față; după ce am inventat poezia 7. Cele două comparații identificate în poezie - curajul și puterea (omenească) sau topit ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o utilizare mai extinsă, la majoritatea popoarelor. "Cosmos viu", aflat în veșnică regenerare, arborele este "un simbol al vieții în continuă evoluție", semnificând "ascensiunea spre cer", "verticalitatea" 316. Arborele mijlocește comunicarea dintre cele trei niveluri ale cosmosului; rădăcinile descriu lumea subpământeană, trunchiul și crengile plecate prezintă pământul în toată întinderea sa, iar ramurile din vârf reprezintă cerul în totalitatea sa 317. În mitologia poporului român, Arborele Cosmic, născut o dată cu Universul, este bradul. Legenda spune că "Fârtatul, obosit și înciudat de incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
într-o permanentă comuniune cu schimbările timpului mitic, țăranul român "ține" cu strășnicie zilele șarpelui pentru a fi ocrotit și norocit de-a lungul anului. Prima sărbătoare, numită Alexiile, are loc în preajma echinocțiului de primăvară, când iese șarpele din adăpostul subpământean, iar la echinocțiul de toamnă, de Ziua Crucii, este celebrată intrarea șarpelui în pământ. În Zilele șarpelui este interzisă uciderea lui, dacă este întâlnit pe drum, și se utilizează nume eufeminizate "Cel care se târăște", "Curea"; "Gânganie"; "Domn", "Vasile". Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nici o stricăciune. Pe șerpe când îl vezi întâi să-l omori, c-apoi îți ia puterea și rămâi tot anul fără de putere."350 Puterile asupra șarpelui sunt dezlegate până la Ziua Crucii când acesta se retrage pentru a-și relua viața subpământeană: "După Ziua Crucei, dacă găsești șerpe n-ai voie să-l omori. Șerpii numai pân` la Ziua Crucei se pot omorî, pe urmă e pacat, căci le vine timpul să se ascundă iar în pământ; dar pân-atunci au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a rătăcit și-așteaptă să îl poftim în casă, / Să stăm și noi o dată cu el cuminți de vorbă”. Incontestabile efecte poetice rezultă din notarea senzațiilor, diferențiate în funcție de anotimpuri. Iarba își „scormonește”, primăvara, „neliniștite drumuri prin hume cerzonate”, croind „întortocheate răscruci subpămîntene / De păpădii și brusturi și lobode uitate”. Toamna „zarea fierbe ca mustul/ Și întreaga lume are febre”. Uneori ochiul interior privește în trecut, spre timpuri voievodale, dar și spre altele, mai îndepărtate, în care viețuiau prin Bărăgan sciții, precum și spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
ca turcii să nu-l zărească și să nu-l despoaie. Nu vezi o căscioară, nu vezi o locuință așezată înadins ca să vadă 39 și să fie văzută de departe; afară de câteva orașe, câteva cătune împrăștiete, încolo pretutindeni beciuri, bordeie subpământene, dar izolate, ascunse cu câteva lemne [...]. Temându se [țăranii, n.n.] să nu li se ia de fisc boii și plugul, ei preferă să nu le aibă și aleargă la mijloacele perfide ale cămătarilor, cărora le vând dinainte, pentru câțiva piaștri
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
seamă, și Lucian Blaga care, într-un studiu din „Saeculum”, contestă explicit teza lui P. Creator al unei metafizici a „adâncului”, al unei „noologii abisale”, era firesc ca Blaga să se ralieze celor ce așază tronul zeului dacilor în tărâmuri subpământene. Dar universul spiritual întemeiat de P. există, nimic nu îl poate desființa, după cum viziunea winckelmanniană a Greciei sau aceea a Renașterii italiene, făurită de Burckhardt, nu a încetat a fi fascinantă ca atare, după ce i s-a demonstrat insuficienta fundamentare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
din 2-4 monoglucide diferite sau derivați ai acestora. Ca la toate poliglucidele, la baza structurii chimice au un diglucid, prin a cărui polimerizare se formează heteropoliglucidul macromolecular. Heteropoliglucidele de natură vegetală (glucomananii, galactomananii) se află în cantități mari în organele subpământene și în semințele plantelor, ca poliglucide de rezervă. Heteropoliglucidele de natură animală au rol structural, cele mai importante dintre acestea fiind mucopoliglucidele. Mucopoliglucidele sunt heteropoliglucide cu caracter acid alcătuite din aminoglucide ce alternează cu acizi uronici. Mucopoliglucidele sunt substanțe macromoleculare
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
sunt văzute numai de vraci, după o noapte rece, senină și liniștită, dis-de-dimineață. După cum notează etnologul Charles Mountford, aborigenii se strâng În jurul focurilor executând dansuri și cântece care să-i izgonească pe răutăcioșii Ninya care se refugiază În sălașurile lor subpământene. După aceea, ziua devine caldă și senină, prielnică pentru vânătoarea de canguri 35. Tumultul vieții explodează În jur: plante, precum mazărea de deșert, de un roșu aprins, răsar pretutindeni. Apa reînvie algele și ouăle de crevete din stratul de nămol
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cred În strămoși divini, pe care Îi păstrează În cântece, mituri și legende, ceremonii sacre. Multe peșteri sunt considerate locuri de adăpost a ființelor ancestrale. Despre monolitul Uluru/ Ayers Rock aborigenii cred că aceste formațiuni s-au ridicat din lumea subpământeană, odată cu primii strămoși ai neamului, eliberând forțele dătătoare de viață. Desenele abstracte din galerii, executate pe fond cromatic, cu ocru, sugerează ființe ancestrale, animale, pești, păsări ș.a., realizate Într-o tehnică specifică, numită intaglio, asemănătoare ca aspect cu ciupiturile păsărilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lemn. Ceremonialul funerar constă În ținerea unui discurs În care se spune că urmașii lui Îl vor răzbuna, iar mortul este rugat să aștepte această clipă. Pentru femei și copii lipsea discursul. Ei credeau că sufletul morților renaște În lumea subpământeană a strămoșilor. Aborigenii nu aveau cimitire, fiind nomazi, oasele rămâneau În locul unde a intervenit moartea. Șeful de trib și bătrânii stabileau În ce direcție o ia fiecare clan, locul taberei următoare, transportul bolnavilor. Bătrânii nu merg la vânătoare, ei se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
diabolică se dovedește mai tare, decât scălămbăielile torentului de apă ce continuă să cadă cu dărnicie. Dar și Încăpățânarea noastră este pe măsură. Mergem mai departe. Nu putem rata explorarea acestui „univers” animalier. Unele viețuitoare au intrat În vizuinile lor subpământene sau În scorburile arborilor seculari, ale căror crengi trosnesc sub povara stropilor repezi, ca un oftat prelungit de moșneag. Alte animale se mișcă nervos, cu ochii scăpărând, gata de harță, În căutarea posibilei victime. O familie de lei Își face
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Eanna. I se aduceau ofrande în temple, construite și în alte orașe. Deși zeiță cu puteri supranaturale, viața sentimentală a Inannei era complicată și neîmplinită. Îl iubea pe zeul-păstor Dumuzi. Acesta murind, Inanna l-a căutat cu disperare în lumea subpământeană stăpânită de sora ei, Ereshkigal, ce a bănuit-o că vrea s-o detroneze și de aceea a judecat-o și a pedepsit-o la moarte prin spânzurare. A fost însă salvată de zeul Enki, zeița s-a întors pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe "Gheștinanna" - Trebuie citat În primul rând, mitul sumero-akkadian despre Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern". Mitul povestește că marea zeiță, dornică să cunoască secretele surorii sale Ereșkigalxe "Ereșkigal", regina infernului, se hotărăște să coboare În regatul subpământean. Se Înfățișează mândră, Împodobită solemn cu Însemnele sale divine. Însă paznicul infernului, după ce se consultă cu regina sa, Îi spune vizitatoarei cerești că nu poate fi primită atât de solemn În regatul infernului care este păzit de șapte porți. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dincolo de ele și ajungând chiar la exces, hybris, care este o noțiune prin excelență religioasă, cu neputință de redus la limitele eticii omenești și care fixează limitele atribuite omului de religiozitatea greacă. Astfel, expediția lui Tezeu care coboară În lumea subpământeană Împreună cu Pirithousxe "Pirithous" ca să o răpească pe Persefonaxe "Persefona" este un act transgresiv, nu diferit de cel al lui Sisifxe "Sisif" care Înlănțuie moartea. Transgresiv este și Tantalxe "Tantal", care profită de privilegiul care Îi fusese acordat de către zei, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecizate sunt evident situate sub pământ, o sferă deosebit de importantă În religiozitatea etruscă, pentru care panteonul grecesc nu oferea multe spații utilizabile În scopul unei asimilări; pe de altă parte, simplul fapt că, așa cum am văzut, „Împrumuturile” grecești În panteonul subpământean etrusc nu au fost puține, dovedește că acesta din urmă avea o funcție și o Întindere incomparabile cu cele din panteonul grec corespondent. În orice caz, ignoranța noastră este destul de mare În legătură cu unele dintre zeitățile prezente pe „ficatul de la Piacenza
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nume Epiurxe "Epiur", singur sau În prezența Menervei și a unor lase, sau al unei lupte Împotriva zeiței Mlacucxe "Mlacu÷". Rămâne, În sfârșit, de subliniat puternica elenizare a cultului. Chiar dacă unele asemănări dintre practicile cultuale (deosebirea dintre sacrificiul pentru zeii subpământeni și cei de deasupra, „magia simpatică” Între caracterul divinităților și cel al victimelor, èsharai și bothroi și așa mai departe) pot reprezenta dezvoltări paralele independente, cu siguranță Etruria Împrumută din lumea greacă aspectul global al locului de cult cu tèmenos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
22sqq., Wizșdagșh³ ș Z³dspram 31 etc., oferă un cadru destul de coerent și complet În ceea ce privește soarta sufletului după moarte (cf. Pavry, 1929; Molé, 1961, pp. 146 sqq.), dar și În privința concepțiilor referitoare la paradis și infern (Gignoux, 1969), călătoria cerească sau subpământeană a omului, atât ca parcurs post mortem, cât și ca experiență șamanică (Gignoux, 1979, 1981, 1984a, 1987b, pp. 364 sqq.; 1990, 1991, pp. 27, 29) sau extatică, care sugerează un paralelism Între moarte și inițiere (Gnoli, 1979b, 1987a). Desigur, antropologia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmare a reiterării refuzului, care echivalează cu afront care reclamă pedeapsa maximă, păstorul este salvat in extremis de către gnomi, pe care Carmen Sylva îi împrumută eposului nordic al Edei, Kalevalei sau Cântecului Nibelungilor, gnomi care-l introduc într-o lume subpământeană. Aici i se înfățișează fantasmal Irina / Ileana, regele lumii subpământene revelându-i greșeala gravă de a-și fi abandonat turma și datoria de păstor care-i incumbă, pentru iluzia unei împliniri erotice, fapt pentru care trebuie să plătească cu viața
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pedeapsa maximă, păstorul este salvat in extremis de către gnomi, pe care Carmen Sylva îi împrumută eposului nordic al Edei, Kalevalei sau Cântecului Nibelungilor, gnomi care-l introduc într-o lume subpământeană. Aici i se înfățișează fantasmal Irina / Ileana, regele lumii subpământene revelându-i greșeala gravă de a-și fi abandonat turma și datoria de păstor care-i incumbă, pentru iluzia unei împliniri erotice, fapt pentru care trebuie să plătească cu viața. Redeșteptându-se din vis, păstorul se confruntă pentru o ultimă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]