404 matches
-
substantivului centru din alcătuirea sintagmei abreviate (de ex. Televiziunea Română, TVR) sau potrivit trăsăturilor substantivului format prin recategorizarea abrevierii (de ex. TVR-ul, recategorizat drept substantiv masculin sau neutru). Termenii inclusivi (pronume indefinite, negative, interogative sau relative și substantive sau grupuri substantivale) sunt nominale aflate în poziția de subiect care, fără să aibă trăsătura de persoană (I sau a II-a), acceptă acordul la persoana I sau a II-a a verbului-predicat, lectura propoziției fiind că locutorul sau interlocutorul sunt incluși între
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau de masive: (i) a. Suma a două ansambluri copii este tot copii. b. Suma a două cantități de apă este tot apă. c. Suma a două entități copil nu este tot copil. 66 Celelalte tipuri de denotații în domeniul substantival sunt entitate atomică (substantiv numărabil la singular) și entitate non-atomică, non-delimitabilă (substantiv masiv). 67 (i) a. *O parte din scaun sunt verzi. b. *O parte din Constanța sunt interesante. c. *O parte din apă sunt poluate. 68 Este mai acceptabil
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la aproximativ un an după arderea lui pe rug). Un prim argument pentru această dezvoltare a perimetrului de investigat este faptul că nici în greaca veche și nici în latina de până în secolul IV noțiunea de imaginar, în forma sa substantivală, nu apare pe deplin stabilizată sau relevantă. Totuși, alte cuvinte din aceeași familie lexicală, "imagine" și "imaginație", aveau deja o lungă istorie semantică, așa cum atestă numeroase scrieri, fie antice grecești, fie ale creștinismului primitiv 14. La ele este necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
măreț al împăratului (ca martori necesari, superiori substanțial celor prezenți), de a semnala legătura puternică cu trecutul și cu sacrul. În perioada respectivă, termenului i s-au alocat seme și simboleme precise, care i-au limitat însă utilizarea lingvistică. Forma substantivală este atestată abia în latina clasică și în cea imperială târzie, în secolele IV-V d.Ch. (la Flavius Vegetus Renatus, cu semnificația de "cel care poartă chipul împăratului"15). Până acolo însă, o istorie particulară a avut forma adjectivală a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
captare a atenției lectorului. Referentul titlurilor este de mare diversitate, ilustrând ori ginalitatea scriitorilor, în timp ce modalitățile lingvistice de construire a cuvântului/a sintagmei de intitulare prezintă câteva invariante. - Un termen nominal/o structură nominală (substantiv, adjectiv, pronume, numeral cu valoare substantivală) configurează titluri expozitive sau metaforic simbolice, vizând: tema/teme și motive (Iubire de L. Blaga, Război și pace de Tolstoi, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Jocul de-a vacanța de M. Sebastian) motivul, simbolul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
scurt/Îmi atingea cu clinchet stins, un umăr (N. Stănescu). - metafora implicită (in absentia) este percepută ca fiind element de structurare a imaginarului poetic și element de diferențiere a discursului liric. Criteriul structurii lingvistice permite clasificarea metaforelor propriuzise în: metaforă substantivală (metafora modernă interferează frecvent cu oximoronul sau cu metonimia - simbolul substituie obiectul simbolizat): Așas de negri ochii tăi, / lumina mea. (L. Blaga); Stea albăa căzut în grădină,//necăutată, neașteptată: noroc, / săgeată, floare și foc. (L. Blaga); O, tu aceea dealtădată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nedescris etc.): Când aș iubi, / miaș întinde spre cer toate mările / ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți (L. Blaga); Și, în organizarea conștiinței mele, femeia mea era mai vie și mai reală decât stelele distrugător de uriașe. (Camil Petrescu) - Hiperbola substantivală interferează cu epitetul, metafora, comparația, enumerarea: Imensul cristal careți servește de pleoapă. (Gellu Naum); Abia mai înțeleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adâncul adâncurilor parcă.; Între noi e o prietenie definitivă ca viața și moartea. (Camil
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dispune de două forme, marcînd opoziția tu - vous, engleza - de o formă: you etc.); 2) ,,numele de adresare", încadrate într-un sistem nominal de adresare, cuprinzînd substantive proprii și comune, propriu-zise sau provenite din adjective (prin conversiune), numerale cu valoare substantivală etc., caracterizate prin anumite valențe semantice, relaționale, morfo-sintactice (vocative care trimit către anumite ,,roluri" identificabile/reperabile într-o situație de comunicare dată sau creată): a) antroponime - nume, prenume, supranume/porecle: Popescu(le), Ștefan(e), Ursu(le); b) termeni de rudenie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etc.) ale interlocutorului: frumos, chior, deștept, prost; în funcție de intenția comunicativă a locutorului, acestea pot căpăta valențe opuse celor curente: urîtule, prostule - ca exprimare a afecțiunii; frumosule, deșteptule - ca formă de ironie etc.; 8) numerale cardinale, ordinale, colective - folosite cu valoare substantivală: (cei) doi, al treilea, amîndoi; 9) interjecțiile de adresare: mă(i), bă, bre, fa, fă, bia etc., ultimele trei asociate categoriei femininului, cu specificarea că interjecțiile bă și fă sînt nerecomandate (ca expresii ,,antionorifice") în uz. Se remarcă, pentru sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din rusă (balșoi, balșoaie "mare"), din limba romani, împrumuturile țigănești fiind elementul cel mai caracteristic și mai bogat al argoului românesc (a ciordi, diliu, biștari, lovele, șukar etc.), din turcă (sanchi "ca și cum" în expresia de sanchi, a cafti și derivatul substantival cafteală, caft de la "caftan"), din limba greacă (marafeți, paranghelie), din idiș (blat, cușer, mahăr), din germană (chix, șmecher). Majoritatea cuvintelor și expresiilor din argoul românesc sînt rezultatul unor evoluții interne ale limbii, al unor schimbări de sens produse prin procesele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în el1 ceva treaz, ca o neliniște necontenită. Ca [Ø]1 să preîntîmpine o întîlnire neplăcută, [Ø]1 coti pe alt drum decît cel obișnuit și [Ø]1 ieși pe dealurile de unde se vedea Moldova, M. Sadoveanu, Frații Jderi), anaforice substantivale ce intră în relații de anafore asociative ( În ziua de 14 septemvrie alaiul a ajuns în vederea Cetății Sucevii 1. Puntea 1' era lăsată; porțile 1'' se aflau deschise; străjile 1''' pe ziduri.). V. anaforă, deictic, referent. MOESCHLER - REBOUL 1994. SM
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de răceala istorisirii. Elaborând cu economie de mijloace, pe spații mici, autorul se dovedește meșter în a-și grada narațiunea prin acumulări infinitezimale, până la finalul deseori în răspăr. Pictura de interior pe care o caligrafiază, într-un discurs stilizat, preponderent substantival, înnădește, printr-o urzeală de ecouri și sugestii, o povestire de grad secund. Prin exilarea personajului, obiectele devin „voci” ale narațiunii, fiecare detaliu întregind o compoziție statică în aparență, cutreierată însă de un duh când șăgalnic și când elegiac (Cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
DINAMICA FLEXIUNII SUBSTANTIVALE, REFLECTATĂ ÎN DOOM2 BLANCA CROITOR 1. PRELIMINARII În acest articol voi prezenta comportamentul morfologic al substantivelor românești introduse în DOOM2, dintro perspectivă statistică. Voi urmări în ce tipuri de flexiune se încadrează substantivele nou intrate în limba română, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
portugheză (2), greacă (2), norvegiană (2) și japoneză (1); - creații interne ale limbii române, prin derivare cu prefixe, prefixoide, sufixe, sufixoide, siglare 2. 3. ÎNCADRAREA ÎN TIPARE FLEXIONARE Am urmărit încadrarea substantivelor în tipuri flexionare, potrivit descrierilor curente ale flexiunii substantivale, care țin seamă de finala formei de singular și de cea a formei de plural: la feminin, tipurile ă-e, ă-i, e-i, ie-ii, a-le și Ø-Ø (sg. = pl.); la masculin, tipurile Ø-i și Ø-Ø (sg. = pl.); la
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
de-a face cu mult mai mult decît cu întrebările pur sintactice despre cum un verb anume cere sau nu cere un complement direct (cf. a zîmbi vs. a îmbrățișa). Teoria presupune că procedeele semantice și participanții exprimați prin locuțiuni substantivale și expresii verbale specifice într-o propoziție sînt o reprezentare a ceea ce noi considerăm ca fiind normă în societatea actuală. Prin intermediul mijloacelor de alegere dintr-un set delimitat de tipuri de procedee și roluri participante, acestea fiind exprimate în gramatica
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
considerate ca fiind corecte și luate ca atare. Un proces poate conține trei componente: 1. procesul în sine (realizat în mod curent de locuțiuni verbale); sînt doar cinci tipuri principale ; 2. participanții la proces (realizat în mod curent de locuțiuni substantivale iar, în cazul atributelor, de locuțiuni adjectivale); această gramatică recunoaște aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai mare și mai mic, de egalitate, de coexistența, de succesiune, etc. Reflectarea auto-raporturilor capătă forma logica a judecăților de esență, iar reflectarea etero-raporturilor se cristalizează în forma logică a judecăților de relație. Judecățile de esență sunt de trei feluri : substantivale (prin care identificăm genul din care face parte un lucru: "acesta este un creion"); atributive (prin care identificăm o însușire care aparține unui lucru: „acest creion este ascuțit") și predicative (prin care identificăm o acțiune suportată sau exercitată de un
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
creion"); atributive (prin care identificăm o însușire care aparține unui lucru: „acest creion este ascuțit") și predicative (prin care identificăm o acțiune suportată sau exercitată de un lucru: "acest creion scrie")37. Daca printre judecățile de esența primordială este cea substantivală, deoarece răspunde la întrebarea "ce este?" lucrul cu care avem de-a face, printre judecățile de relație primordiala este judecata cauzală, deoarece răspunde la întrebarea "cum ia naștere un lucru?" și "cum poate fi el obținut?". 36 Idem, op.citată
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
din punctul de vedere al relațiilor sintactice și deci al înțelesului) este sursa a numeroase ambiguități, mai ales în textele scrise. De exemplu,"Am împrumutat cartea unui coleg”, în care "unui coleg" poate fi și complement indirect dar și atribut substantival genitival. Numeroase neclarități ale unor construcții rezultă din economia făcută în exprimare prin nerespectarea unor elemente comune la coordonarea părților de propoziție și a propozițiilor; de obicei cuvinte ajutătoare (prepoziții, articole, adverbe din structura gradelor de comparație, negația și pronumele
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
ca atare (rom. bormașină), deși există și perifraza numitoare mașină de găurit ca sinonim, dar cu o structură diferită de cea a cuvîntului german, în care bohreste radicalul de la bohren " a găuri" și deci nu indică o acțiune în formă substantivală precum supinul de găurit (= de găurire), încît fr. machine à percer (un echivalent pentru perceuse [per΄söz]) este mai aproape de sintagma românească. Această dihotomie propusă de Blaga între modalitățile de influențare ce țin de trăsăturile factorului influențator a fost preluată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unele modificări în sintaxă, încît efectul înnoitor antrenează, în ultimă instanță, limba în întregime. Așa s-a întîmplat, de exemplu, cu limba latină literară, care a preluat din vechea greacă nu numai elemente lexicale, ci și unele tipuri morfologice (clase substantivale), iar engleza și germana păstrează încă desinențe de plural divergente sistemului lor tradițional, preluate îndeosebi din latină, o dată cu elementele lexicale pe lîngă care apar. În cazul limbii literare un rol important are scrierea, care asigură deopotrivă conservarea formei originare a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ce reiese din componente "om de la munte; muntean" și cu o semnificație ulterioară, dar devenită curentă, "miner". Neerlandeza are puține compuse cu man, recurgînd de obicei la alte cuvinte-bază (precum werker "muncitor": mijnwerker [΄meinwerkər] "miner"). Deseori, în limbile germanice, determinantul substantival ajunge echivalentul unui adjectiv, deși el este substantiv la origine, încît în limbile romanice are corespondent un adjectiv din familie. Ca atare, germ. die Post "poșta" devine prefi xoidul Post-, cu semnificația "poștal", în compuse precum Postamt "oficiu poștal", Postanweisung
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în latină), dar ele au în uz și multe afixe proprii moștenite din limba-bază. Dintre acestea din urmă se remarcă prin deosebita lor creativitate și prin faptul că realizează derivate care se redau uneori perifrastic în limbile romanice, îndeosebi sufixele substantivale, engl. -ness, germ. -heit și -keit, neer. -heid, dan., norv., sued. -het, care, adăugate adjectivelor, creează nume pentru calitatea denumită prin ele. Aceste nume au în general în română corespondente în -(ă/i)tate sau în -ețe, dar nu întotdeauna
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exhaustive [ig΄z(:stiv], care are atît radicalul cît și sufixul de origine latină și a fost împrumutat de franceză, iar, de aici, a ajuns în alte limbi romanice și germanice. De la adjectivul exhaustif [εgzos΄tif], franceza a realizat derivatul substantival exhaustivité [εgzostivi΄te], care a fost și el împrumutat de alte limbi. Franceza a preluat direct din latină, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, substantivul exhaustion [εgzostj΄õ] (< lat. exhaus-tio, -onis) cu semnificațiile "metodă de analiză cu epuizarea tuturor ipotezelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care antrenează nivelul sintagmatic. Apoi, engleza nu are variație rezultată prin acord nici în cazul altor determinanți ai substantivului, precum adjectivul, dar în traducerea unui text original scris în engleză trebuie aplicate regulile de acord și de poziție a determinanților substantivali calificativi potrivit normei limbii scop (în care se traduce). Limbile iberice, spaniola, portugheza și catalana, au moștenit din latină trei grade pentru a exprima raportul cu obiectul: apropierea de vorbitor, apropierea de interlocutor și depărtarea. În aceste condiții, dacă într-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]